
Responsabilitatea socială este un trend foarte exploatat în ultima vreme. Ceea ce, indiferent cum tratăm problema, nu este un lucru rău. Pentru că lupta pentru vizibiltate publică are, în cazul campaniilor CSR, o finalitate benefică. Fie că este vorba de sprijin financiar acordat unor oameni cu abilități speciale, de campanii de protecție a mediului, de ajutorare a celor aflați în dificultatea de a-și continua viața așa cum erau obișnuiți, totul are un beneficiar cert, iar câștigul acestuia este mai presus de goana după profit sau recunoaștere.
Prin urmare, publicul este mai impresionat decât de o campanie de promovare, comunicatorul mai convins de justețea demersurilor sale, iar societatea nu are decât de câștigat. Subiecte precum sărăcia, încălzirea globală, exploatarea animalelor, economisirea resurselor sunt greu de abordat fără a cădea în derizoriu. Riscul ca oamenii să ia în ridicol o campanie de acest gen planează asupra scopului social în sine, existând posibilitatea ca ideea pentru care se luptă să fie ironizată sau uitată pur și simplu, în vârtejul unor probleme mai presante ale vieții de zi cu zi.
Fără un impact puternic, o campanie socială nu poate îndemna la acțiune, iar acțiunea este scopul ei principal. Iată o campanie care a reușit să surprindă prin inventivitate și prin „punerea pe tapet” a unei probleme care ar trebui să ne afecteze mult mai mult decât o face: deșeurile pe care le aruncăm peste tot în jurul nostru. Neozeelandezii de la agenția Colenso au folosit pentru Heart of the City un mobilier urban publicitar nu pentru a „stresa” trecătorii cu un afiș, ci pentru a le arăta cât gunoi se strânge într-o săptămână în zona respectivă. Cu siguranță o metodă bună de a le demonstra oamenilor care sunt efectele acțiunilor lor și de a-i pune pe gânduri. În tratarea unor astfel de probleme, BTL-ul este mult mai eficient decât discursurile, care pot părea condescendente.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
- (să sperăm că) Sexul vinde orice
- Întoarcere în timp: Bucureștiul interbelic
- Ai o întrebare? Sau poate…500?
- Tu ce bagi în pușculiță azi?
- Documentarea în blogging



Home
Ma gandeam cand citeam articolul asta ca romanul e mult prea nesimtit ca sa fie pus pe ganduri de o asemenea camapanie. S-au facut si inca se mai fac camapanii, dar rezultatul la noi a fost unul pe termen scurt: s-au strans cateva gunoaie, copiii au plantat niste flori, etc. Problema reala este ca noi nu avem o cultura in sensul asta. Ce este pentru un om de rand “responsabilitate sociala”?
Sincer, eu cred ca la noi solutia cea mai buna ar fi amenzile ( asta ca sa nu zic bataia :)) ). Din pacate cei mai multi trebuie sa stie de frica pana sa se abtina de la a face o prostie… Si totusi, tot din pacate, cu amenzi cu tot, inca mai sunt oameni care calca pe iarba, stationeaza in locuri interzise, merg fara bilet de tren s.a.m.d. Nu o sa spun de cei care circula fara bilet de autobuz pentru ca barem au o scuza (spre deosebire de alte orase civilizate, noi nu avem casa de bilete in fiecare statie). In fine, problema e ca desi exista amenzi, nu sunt oameni care sa le dea – langa spatiile verzi rar vezi un jandarm, politia romana trece linistita pe langa masinile stationate in statia de autobuz (asta in cazul in care nu e deja si ea stationata acolo), iar nasul ia spaga. Ce pot sa spun… ghinion!
“Ce este pentru un om de rand „responsabilitate sociala”?”
Iti zic eu ce inseamna responsabilitate sociala. Este vorba de respectul fata de cel de langa tine, exact ceea ce spunea Iisus. Omul din pacate tinde catre imitatie, asadar cand vede o majoritate ca arunca gunoaie pe jos, nu se dau amenzi rezulta nesimtire sa zicem inconstienta.
In linii mari, “responsabilitate sociala” inseamna sa fuu un bun cetatean…stiam, dar la noi exista o simulare si o imitatie de a fi civilizat. Atat. Nu credem cu adevart in asta si nu ne comportam. Ma doare ca nu actionam, ca nu suntem uniti si scriem pe bloguri ca nu facem nimic, dar gasim idei stralucite de campanii. Nu e ghinion. E patetic.