Tu ce bagi în pușculiță azi?

Plănuisem să public azi un articol despre emoticoanele diabolice care destramă căsnicii. Dar întâmplarea a făcut să fiu prin preajma unui televizor în timp ce se difuzau știrile (a se lua aminte să nu faceți ca mine, ci să fiți intenționat în preajma televizorului când sunt știrile sau neapărat să vă informați din newslettere online sau din ziare tipărite de ultimele noutăți! e un ”must do” pentru PR-iști!) și să aflu că s-a dat o lege cu privire la interzicerea plății restului sub formă de bomboane. Mă rog, bomboane, gume de mestecat, pliculețe de zahăr, timbre”¦ cum vă e norocu-”¦ e o adevărată loterie.

Inițial m-am bucurat să aud că în sfârșit se iau măsuri în această privință, dat fiind că mă aflu de ceva ani printre cei iritați de fapul că trebuie să primească eugenii pe post de rest. Și pentru că ultimul articol a fost despre ”PR Awards”, coincidența face ca anul trecut să fi participat și eu la acest concurs (secțiunea juniorilor), alături de două colege, cu o campanie, guess what, care avea în centru combaterea întocmai a acestei probleme ”“ restul sub formă de altceva decât bani. Nu ne-am clasat printre primii zece și desigur că nu am influențat cu nimic adoptarea acestei legi, dar mă bucur totuși să văd că problema pe care am semnalat-o atunci începe să-și găsească rezolvarea. Ce m-a șocat azi însă, după ce am auzit știrea respectivă și am epuizat entuziasmul, a fost realizarea faptului că până azi acea lege nu exista. Adică până acum era ok să se dea rest bomboane? Este ok în momentul de față când îmi spune taximetristul că nu are mărunt și pentru o cursă de 7,5 RON trebuie să-i las 10?

Anul trecut, când am elaborat campania respectică, am văzut ceva mai altfel problema. Un obiectiv foarte important era acela de a face oamenii să apeleze la ANPC (Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are rolul de a coordona si realiza strategia si politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, actionand pentru prevenirea si combaterea practicilor care dauneaza vietii, sanatatii, securitatii sau intereselor economice ale consumatorilor si evalueaza efectele pe piata ale sistemelor de supraveghere a produselor si serviciilor destinate acestora.). Acum sincer, câți dintre voi au sunat vreodată să reclame un angajat care l-a tratat cu lipsă de respect sau chiar această problemă a restului? Eu nu am sunat niciodată, recunosc. Deși ne confruntăm aproape zilnic cu situații ce ar trebui reclamate, noi sunăm doar dacă găsim șobolani în parizer. Și chiar și în aceste situații suntem tentați să sunăm mai degrabă la ProTV. Trebuie să învățăm că dacă nu ne respectăm în primul rând noi pe noi, nici ceilalți nu ne vor respecta. Așa că ideea noastră era ca data viitoare când vânzătoarea îți oferă cu atâta naturalețe o caramea, să o privești diabolic, să scoți telefonul din buzunar și să începi să formezi numărul de la ANPC. Dar probabil că habar nu ai care este numărul de la ANPC, așa că propuseserăm și înființarea unei linii verde cu numărul 0800 CONSUM (0800 266 786).

Campania era foarte bine structurată și pusă la punct (nu am câștigat pentru că, evident, concursul a fost aranjat :)))))”¦ glumesc!), dar nu voi intra acum în toate aspectele, pentru că vroiam să mă axez pe cel de sus în mod special. De ce? Pentru că, deși legea va fi pusă în vigoare și sunt amenzi mari la mijloc, eu zic că bomboanele încă vor ajunge în pușculițe pănâ când oamenii vor începe să reclame. Sunt amenzi și pentru călcatul ierbii și pentru depozitarea gunoiului în alte locuri decât cele special amenajate și pentru parcatul în stații de autobuz”¦ și pentru câte și mai câte. Și totuși oamenii calcă iarba, aruncă gunoaie pe jos și își lasă mașina parcată pe oriunde găsesc loc. De ce? Pentru că gândesc: ”nu mă vede nimeni”, ”nu-mi face nimeni nimic”. Da, e nevoie de campanii prin care să apelăm la bunul simț, e nevoie de legi, e nevoie de amenzi”¦ era bine ca bunul simț să fie de ajuns, dar totuși frica salvează situația. Da, omul trebuie să știe de frică pentru a nu face un lucru. Și din acest punct de vedere nu se deosebește de cățelul pe care îl atingem cu ziarul peste fund când a făcut pipi unde nu trebuie. Îi dai o dată, îi dai de două ori, până la urmă nu mai face.

Așa că avem nevoie de ”pârâcioși”. Oameni care să pună piciorul în prag și mâna pe telefon. Sau măcar să se împotrivească și să trimită vânzătorul să schimbe bancnotele. Da, desigur că, de frică, o să scadă numărul celor care dau rest în bomboane, dar o să fie și destui care o să meargă pe ideea ”nu sună ăștia să reclame că le-am dat eu o bomboan㔦”. PR-ul și campaniile de CSR nu le pot rezolva mereu pe toate. Cel puțin nu în mod direct. Dar pot ajuta la rezolvarea lor. Nu cred că vor putea convinge oamenii să nu mai arunce gunoaie pe jos, dar poate îi vor convinge să le facă observație celor care le aruncă. Și atunci când pot și când e cazul,  pe șleau spus, ”să îi dea în gât”.

Din câte am înțeles legea intră în vigoare de mâine. Sunt curioas㔦 foarte curioasă, dacă mă voi alege cu o bombonică.
Și sper în continuare că cineva va prelua inițiativa de a realiza o campanie de tip CSR de stimuare a consumatorului să apeleze la ANPC.
De fapt mi-aș dori să nu fie nevoie de nici o campanie ca să ne respectăm pe noi înșine și să îi respectăm și pe ceilalți… ci să vină de la sine. Poate cu timpul”¦

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. PR acasă