Home
Toată lumea, de la studenți, la IT-iști și oameni din publicitate și din comunicare, sunt cu web 2.0 pe buze. Deja apar experți în analiza rețelelor sociale, se conturează blogosfera românească din ce în ce mai concret. Ca o fană a blogurilor ce mă aflu de aproape 2 ani, citesc în jur de 10 bloguri zilnic și am început să-mi fac o părere despre importanța acestui intrument pentru relațiile publice, iar pentru a da curs acestei pasiuni acesta e primul „episod” dintr-un serial mai lung ce va urma despre online-ul românesc.
Blogosfera e plină de personaje pitorești. Avem „Teh blog Father” (Zoso), un Buddha foarte vocal, un Vis Urât (Sebastian Bârgău), un Pitic, una bucată blogger direct și ironic Arhi, un ghid pentru viața în București (Blogurești), un jurnalist sincer (DeMaio), un tip inteligent cu ochii verzi (Dono) și mulți ații. A citi bloguri nu este un trend, este o modalitate de a interacționa veritabil, simetric (cum ar spune PRiștii), o cale de a intra într-o arenă de dezbateri extinsă la nivel global. Iar blogosfera românească oferă un peisaj destul de pitoresc!
Blogosfera mișună de oameni mai mult sau mai puțin talentați, de bloguri ale politicienilor, apărute ca ciupercile după ploaie, de bloguri ale oamenilor care au, poate pentru prima dată, șansa să le asculte cineva gândurile. Comunitățile din online sunt grupuri dintre cele mai diverse, categorii de public ultraspecializate sau generaliste, care pot îmbrățișa o anumită temă, pe care să o trimită apoi spre dezabatere publică, în mass-media tradiționale.
Ce are a face PR-ul cu toate astea? În primul rând, trebuie să rămână constant conectat la blogosferă pentru că tendințe noi și subiecte de pe agenda publică se formulează și se discută în acest spațiu cu mai mult interes decât în sfera publică. De asemenea, bloggerii încep să se profileze tot mai mult ca lideri de opinie, cu influență directă asupra mass-media, care, fie vorba între noi, „împrumută” cam des conținut de pe bloguri (fără permisiune). Această tendință a mass-media trebuie menținută în atenție, pentru ca un subiect aparent ignorat sau considerat prea puțin important, dacă e preluat de media se poate tranforma într-o temă prioritară pe agenda publică. Mai mult de atât, comunitatea de bloggeri din România are deja întâlniri cu tradiție, cum ar fi Netoo, Blog&Roll, Netcamp, RoBlogFest, dar și competiții online – Ro New Media, Ro Web Design, Internetics ”“ și numeroase inițiative care se desfășoară sub umbrela largă a domeniului comunicării.
Vrem nu vrem, cam asta e perspectiva. PRul trebuie să facă față unui ritm uneori exasperant, unei fluidizări și relocări constante a categoriilor de public, coagulării unui nou mod de a recepta și a de decoda informația și trebuie, în consecință, să-și constituie noi instrumente și tehnici pentru a implementa campaniile de comunicare în online. Posibilitățile sunt nelimitate, prețul ”“ redus. Exact ce le trebuie unor PRiști afectați și ei de criza financiară. Exemplul cel mai relevant este victoria lui Barack Obama. Echipa sa a înțeles perfect mecanismele comunităților virtuale și a reușit să obțină susținerea lor financiară și electorală.
Bloggerii nu tebuie priviți ca niște oameni care doar „își dau cu părerea”, pentru că ei pot fi aliații PRiștilor în campanii, pot declanșa tendințe și pot aduna un grup în jurul unei dezbateri. Importanța lor nu trebuie să fie ignorată, dar nici supraestimată. Ca o disciplină a echilibrului, PRul trebuie să găsească doza perfectă de infuzie de credibilitate în blogging.
Atenție: Bloggingul poate creea dependență! În caz de interactivitate, viteză de răspuns mărită, formare de opinii personale puternice și deschiderea perspectivei, nu apelați la un medic sau un farmacist! Aceste reacții sunt normale și benefice.
Va urma”¦
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
Avem mult mai multe pe lângă cele enumerate de tine. Și așa și trebuie să fie. Ofertă cât mai mare, pentru toate gusturile.
Mulțumesc de aprecieri și multă baftă în continuare.
da, intr-adevar, blogul poate crea dependenta. am un singur lucru sa adaug la ceea ce ai scris si anume legat de formatorii de opinie. din pacate, exista bloggeri care nu realizeaza impactul pe care il pot avea asupra cititorilor si care debiteaza numai prostii. noroc cu zoso, care-i mai ataca pe unii, pe altii, mai face o selectie. sper sa o faca obiectiv.
Din cate stiu eu The Blogfather e Mahmood Al Yousif, un om de afaceri din Bahrein. De acolo cred ca si-a luat Zoso porecla. In fine, revin la subiectul articolului: Intr-adevar cred ca PR-istii trebui sa tina cont de bloguri mai ales pentru felul de a aborda un suboect e complet diferit fata de presa unde un ziarist e de multe ori platit casa scrie ceea ce-i spune patronul. Blogger-ul este independent si de multe ori capabil sa devina un lider de opinie pe internet.
Bloggingul, ca orice chestie faina, poate crea cu adevarat dependenta, si nu PREA e de glumit pe seama asta.
Iar faptul ca presa traditionala citeaza din bloguri e un atac la propriul viitor, e creanga taiata de sub picioare.