Probabil ni s-a întâmplat multora dintre noi să fim întrebați „Și ce ieși de acolo?” atunci când ne manifestam public dorința de a studia relațiile publice. Ar fi fost util atunci să știm să dăm exemple. Despre ce este și ce nu este PR-ul. Despre ce vom face ca PR-iști și despre utilitatea meseriei pe piață. Cum contraexemplul cu „PR-ul nu înseamnă relații CU publicul” este un pic perimat, poate ne-ar fi fost util un ghid pentru a exemplifica aria de acțiune a domeniului a cărui legitimitate o susțineam cu atâta tărie. Poate chiar să îi oferim substanță în ochii noștri, cei care deja optaserăm pentru o astfel de carieră.
Cartea de azi, „Tot ce ar trebui să știi despre PR. Răspunsuri directe la peste 500 de întrebări” a lui Anthony Davis vrea să fie un manual despre ce înseamnă cu adevărat PR-ul, despre situațiile în care este necesar, despre cum se face PR-ul (includem aici strategii și tehnici, sugestii de redactare a unor materiale specifice); totodată, mai aflăm informații despre diferențele și interdependențele dintre relații publice și practicile adiacente (de exemplu, marketingul și publicitatea), precum și despre rolul pe care PR-ul îl are în relație cu celelalte departamente ale organizației și aportul pe care îl are în susținerea activității acestora.
Dar, mai mult decât atât, cartea își propune să reabiliteze imaginea PR-istului despre care se crede că încearcă să manipuleze publicurile organizației pentru care lucrează. Ceea ce poate și trebuie să facă un bun specialist în relații publice este să direcționeze atenția opiniei publice către problemele care o merită, să adreseze întrebări societății în care trăiește și să ofere soluții pentru acestea. Persuasiunea presupune implicare din partea celui căruia îi este destinată, iar când omul care vorbește pentru organizație reușește să dialogheze cu oamenii care vorbesc pentru societate, acțiunile rezultate din această colaborare vor fi unele benevole, capabile să schimbe felul în care trăim.
PR-ul trebuie să atingă nu numai publicurile active, ci și cele care încă nu știu că pot avea o influență în realizarea scopurilor unei organizații. Este vorba despre o „comunicare convingătoare”, ce trebuie să facă public un mesaj coerent despre organizație, un mesaj ce îmbină imaginea cu reputația. Practic, beneficiul trebuie să apară de ambele părți. Ideea că PR-ul fabrică ceva trebuie înlocuită cu ideea că el doar întărește, facilitează, șlefuiește reflectarea activităților și spuselor unei companii, asociații, instituții etc., nu le produce sau înscenează. Cel puțin în PR-ul care se practică în mod curent.
Înseamnă PR-ul doar relații cu presa sau doar ieșiri la restaurant? Trebuie să cunoști oamenii potriviți ca să reușești (sau, mai bine spus, să te cunoască ei pe tine)? A vândut PR-ul vreodată un produs prost? Este el publicitate gratuită? Când ar trebui folosit PR-ul în generarea de interes pentru etica în afaceri? (Și preferatele mele: „Nu se aseamănă slujba PR-ului cu cea a prostituatei: putere fără responsabilitate?” – Aici, răspunsul: „ [...]Ca dovadă, de obicei nu se plătește în avans.” Iar a doua: „Faptul că facem PR ne va forța să ne imbrăcăm foarte elegant?” ). Iată doar câteva dintre cele 500 de întrebări (deși numerotate nu sunt) la care acest manual ne răspunde succinct, în binecunoscutul stil american, presărat cu exemple și sfaturi.
Una peste alta, informațiile sunt bine conectate la ce înseamnă PR având în vedere facilitățile pe care ni le oferă tehnologia modernă de comunicare, și se accentuează importanța pe care au ajuns să o aibă relațiile publice în contextul globalizării și necesității tot mai mari de diferențiere a serviciilor sau produselor oferite de companii dincolo de simplele beneficii, țintind mai degrabă spre viziuni și idealuri.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
- Ai o întrebare? Sau poate…500?
- Bernays ”“ părinte, relaționist, alchimist
- Ce sunt relațiile publice?
- Noutăți, noutăți! Hai de ia ziaru’!
- Campania de relații publice



Home
