PR-istu’ și discursu’

Recomandarea de azi: „The Great Debaters” (1997), cu protagonist de seamă: Denzel Washington, de data aceasta și în postura de regizor. Nu îl recomand numai eu, ci și cele 7 premii și 8 nominalizări, dintre care una pentru Globul de Aur. Dar să nu ne luăm după aceste date, căci, la urma urmei, gusturile diferă. Și totuși, eu îmi permit să vă promit că o să vă placă. Și că o să aveți și ce învăța. Inspirat din realitate”¦

Filmul încearcă în primul rând să ne convingă că ne putem atinge visele, oricât de greu de atins poate părea țelul nostru. La urma urmei, dacă echipa de dezbateri a unui colegiu necunoscut pentru mulți, dintr-un orășel texan, reușește să ajungă să se confrunte direct cu echipa de la Harvard, atunci tu de ce nu ai putea, de pildă, să ajungi președinte?
Ca să facem situația și mai clară, să detaliem și să menționăm că: echipa era formată din negri, un membru era de sex feminin și un alt membru avea doar 14 ani. De ce e important că erau negri? Pentru că ne aflăm în anul 1935, când rasismul este în floare, studenții de culoare nu au voie să studieze cu albii și, mai mult decât atât, dacă ești negru și ai ghinion, există riscul să ajungi ars pe rug. În aceste condiții este lesne de înțeles impactul pe care îl are reușita echipei de dezbateri a Colegiului Wiley din Texas.

Pe lângă aspectele de cultură generală, la înmulțirea cărora acest film contribuie, ”The Great Debaters” aduce în prim plan două discipline ale comunicării, pe care nici un PR-ist nu ar trebui să le piardă din vedere ”“ retorica și teoria argumentării. Cele două merg mână în mână atunci când vrem să construim un discurs prin care să ne atingem un anume scop. Am putea să le comparăm cu comunicarea verbală și nonverbală. Să spunem că nu sunt de ajuns cuvintele dacă nu sunt însoțite de gesturile adecvate, la fel cum de multe ori gesturile nu sunt de ajuns și au nevoie de explicații suplimentare. Pentru că într-un discurs trebuie să avem argumente, dar în același timp niște argumente seci nu garantează persuadarea publicului. Iar aici intervine retorica, o artă. O artă de a vorbi frumos, o artă de a vorbi ”cu meșteșug și eleganță” (Cicero), o artă o convingerii, “tehnica discursului” (Aristotel).

Veți putea vedea cum membrii echipei caută argumente, cum le structurează în discurs, cum în discurs apelează nu numai la logos (rațiune), ci și la pathos, vizând stimularea emoțiilor audienței (în mod special la finalul discursului, după cum recomanda și Cicero).
După cum spuneam, filmul este inspirat din realitate, drept pentru care echipa Colegiului Wiley chiar a câștigat dezbaterea împotriva celor de la Harvard. Mi-e greu să cred însă că discursurile originale au fost cumva păstrate și sunt reproduse în film, drept pentru care, sunt șanse ca acestea (cele din film) să nu merite de fapt premiul cel mare. Dar asta rămâne să decideți voi, după ce vă uitați un pic peste manualul de ”Retorică și Teoria Argumentării”. :)

Vizionare plăcută! Și încercați totuși să vă bucurați de film, nu să stați prea concentrați asupra analizei discursurilor. :D

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. El metodo – interviu de angajare în stil Big Brother
2. Frost/Nixon sau Jurnalism vs. PR
3. Break a leg