Home
În lume există tot felul de oameni. Ca PR-iști, am vorbi despre ei ca despre publicuri diferite. Azi vreau să vorbesc însă despre oameni”¦învățăturile sunt sigură că le veți putea trage oricum și singuri, privind din această perspectivă, a oamenilor diferiți, ca publicuri diferite, cărora trebuie să ne adresăm diferit, prin mesaje specifice.
Povestea omului preocupat și a omului fericit”¦
”¦nu are un început anume. Probabil că am putea spune că a început odată ca niciodată. Pentru că nu a fost, ci incă mai este.
În fiecare an, cu cel puțin o lună înaintea Crăciunului, lumea începe să se agite. Apar luminițe la geamurile magazinelor, apare berea de sărbători, apar scrisorile către Moș Crăciun și nu în ultimul rând, apar articole legate de diverse nemulțumiri în ceea ce privește stilul unora sau al altora de a sărbători Crăciunul ”“ articolele, desigur, sunt ale celor preocupați. Cei despre care scriu, sunt de cele mai multe ori oamenii fericiți.
Oamenii preocupați nu se exprimă însă doar în apropierea Crăciunului. Februarie, luna Sfântului Valentin, este o perioadă la fel de bună. Octombrie cu Halloween-ul, la fel. Pe ei îi preocupă ceva”¦ fie că e soarta individuală a omului, fie că e soarta țării lor și a tradiților de care sunt mândri.
Îi deranjează faptul că de Crăciun oamenii sunt preocupați să se îndoape cu caltaboș și sarmale sau să primească cele mai scumpe cadouri sau să cumpere cel mai des brad”¦ Și chiar dacă de Crăciun există oameni pe care nu îi interesează decât să fie mai buni, să petreacă mai mult timp cu familia și să încerce să fie mai veseli, pe ei oricum îi deranjează ”“ ”De ce au nevoie de o zi specială ca să fie așa? De ce nu sunt în fiecare zi mai buni, mai veseli? De ce e nevoie de Crăciun ca sa facă un dar celor dragi?”.
Ce nu înțeleg ei însă este că în timp ce pe îi macină toate aceste întrebări, într-o altă casă un om este fericit mușcând cu poftă dintr-o sărmăluță caldă, altul este fericit că a primit un cadou de la un prieten, altul este fericit ciocnind un pahar de vin cu familia, altul este fericit pur și simplu privindu-și copilul cum agață un globuleț în brad. Și ce e mai frumos e că, în fericirea lor, nu deranjează pe nimeni. Fericirea lor nu îi face pe alții mai triști, ci face o parte din Univers să zâmbească.
Ok, ”Valentine-s Day” nu își are originea la noi în țară. Dar din nou, ce e rău în a sărbători iubirea? E mai importantă tradiția decât fericirea de care au parte unii în acea zi?
Ne cramponăm în tot felul de probleme și uităm că scopul ultim al oricărei persoane este de a fi fericit. Asemenea într-o campanie de PR, și în viață ne stabilim anumite obiective pentru a ne atinge scopul final. Să avem un job, să avem o persoană iubită, să avem prieteni, toate sunt obiective pe care ne dorim să le atingem pur și simplu pentru că ele ne ajută să fim fericiți!
Și deși scopul este același pentru toți, obiectivele diferă de la individ la individ, pentru că fericirea înseamnă altceva pentru fiecare om în parte.
Cu ce drept să-l judec deci pe cel care de Crăciun este fericit îndopându-se, doar pentră că mie fericirea nu mi-o aduc sarmalele, ci liniștea pe care o simt împodobind bradul cu mama și cu tata? La urma urmei, deși suntem diferiți, suntem la fel”¦amandoi căutăm fericirea.
Atâta timp cât libertatea unuia nu afectează libertatea altuia și fericirea unuia nu este condiționată de tristețea altuia, atunci de ce să fim deranjați? De ce să nu încercăm, în loc să fim preocupați de modul altora de a fi fericiți, să fim și noi înșine fericiți?
Dacă spuneți că ar trebui în fiecare zi să zâmbim și să fim buni, atunci de ce nu faceți și de Crăciun același lucru?
Vă doresc un an nou plin de fericire.
La mulți ani!
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
Foarte frumos scris, Oana. :)
May you have a warm and fulfilling new year. <3
Să se bucure oricum, sunt la fel de liberal ca și tine.
Problema este că li se spune când să se bucure, li se spun să cumpere, li se spune când să fie fericiți.
Ca atare, restul anului devin nefericiți, devin răi, reci și impasibili.
Pentru că nefericirea vinde. Vrei să fii fericit? Cumpără de la noi.
“Problema este că li se spune când să se bucure, li se spun să cumpere, li se spune când să fie fericiți.
Ca atare, restul anului devin nefericiți, devin răi, reci și impasibili.”
Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu aceasta implicatie… oricum ea poate pica printr-un singur exemplu. Eu una nu sunt nefericita restul anului :P Deci gata, ti-a picat argumentul.
Dar ti-am inteles ideea. Si tot nu sunt de acord. Nu cred ca lipsa acestor sarbatori ar face lumea mai buna si mai fericita in general… gandeste-te ca majoritatea oamenilor merg la servici de dimineata pana seara, apoi vin acasa si se odihnesc, mananca ceva, apoi se culca si urmatoarea zi fac acelasi lucru. Pana cand vine weekendul, cand ar trebui sa se relaxeze, sa se distreze… daca au noroc si nu sunt chemati la servici sau nu trebuie sa faca de mancare pentru cei cinci copii sau mai stiu eu ce altceva.
Asa ca de ce sa nu ne bucuram ca de sarbatori simt un imbold de a fi fericiti si de a incerca sa uite de griji?
Crezi tu ca in restul anului ei sunt nefericiti si asteapta momentul fericirii din zilele de Craciun?
Nu, iti zic eu. Se gandesc cu jind mai degraba la cele 10 zile de concediu, sau la weekendul in care o sa dea o fuga pana la mare. O sa le interzicem si pe astea doar pentru ca datorita lor in zilele lucratoare oamenii sunt posomorati?
Nu, ar fi absurd. Ce e asa de rau ca avem nevoie de motive sa fim fericiti? Asta e situatia. Ne convine sau nu, chiar avem nevoie de motive! Chiar daca motivul fericirii este pur si simplu faptul ca traim. Nu ne opreste nimeni sa celebram viata in fiecare zi si sa fim mai buni si mai veseli din pricina asta. Din pacate, suntem prea ocupati ca sa ne gandim zilnic la asta. Avem grija serviciului, grija copiilor, grija zilei de maine… Asa ca de ce sa nu fie binevenite sarbatorile?
În esență eu militez pentru un stil de viață mai bun. Nu sunt împotriva acestor perioade de răgaz, chiar dacă impuse.
Mai mult mă deranjează ritmul monoton în care ne trăim viața, munca repetitivă și grijile zilnice.
Îți vinzi corpul și mintea 8 ore pe zi mai mult de 300 de zile pe an. Faci sacrificiul ăsta ca să poți trăi ce a mai rămas din acele ~60 de zile.
Ajungi să te bucuri că pleci cu o oră mai devreme de la serviciu. Trăiești continuu în expectativă.
Permite-mi să mă citez:
”O viață întreagă privind în gol, chinuindu-te să nu adormi în picioare, visând deja la ce vei face peste 8 ore. Acele 8 ore fatidice peste care ți-ai dori să sari, să sari direct în patul cald și comod pe care l-ai lăsat acasă, tânjind după cineva să odihnească.”
Va trece Crăciunul și următorul reper de relaxare devine Paștele, trece Paștele urmează concediul/vacanța apoi revenim la Crăciun și Revelion.
Trăim prea puțin să ne permitem să ne aruncăm viețile la canal în ritmul ăsta.
Ah, și să nu uităm de Marele Reper: Pensia (pentru cei care ajung până acolo).