PR Trend ”“ ce e nou în asta?

Trebuie să recunosc că abia așteptam să citesc „PR trend”, aflată sub coordonarea Deliei Cristian Balaban și a lui Flaviu Călin Rus. Titlul suna incitant, ca și titlurile capitolelor. Mă gândeam că voi avea multe de învățat din reflecțiile unor oameni cu mult mai multă experiență decât mine în domeniu.

Această carte este rodul unei serii de conferințe ce au avut loc la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub organizarea Catedrei de Comunicare și Relații Publice, în 2006. Foarte interesant, mă gândeam eu, voi afla mai multe detalii despre perspectiva din vestul țării asupra Relațiilor Publice. Însă cum majoritatea lucrurilor nu sunt cum te aștepți…nici această carte n-a scăpat de sub incidența acestei probleme. Pe lângă aspecte practice, precum ar fi faptul că editorii s-au folosit de fontul 10 pentru a tipări cartea, ceea ce o face foarte greu de citit, conținutul m-a dezamăgit. Mă așteptam să citesc o carte care să-mi deschidă noi orizonturi, care să-mi dea indicii prețioase despre evoluția domeniului și care să mă facă să fiu mai atentă la unele acțiuni de PR sau la altele. Din păcate, așteptările mele au fost înșelate.

Ceea ce am reușit să citesc până la capăt, în speranța că o sa dau peste vreo idee interesantă, a fost o carte anostă, cumplit de plictisitoare și absolut prozaică. Părerea mea a fost că titlul se adresează unor persoane deja inițiate în domeniul comunicării, cărora nu trebuie să li se mai spună (iar și iar) definiția Relațiilor Publice și scopul activităților de acest tip. Nici măcar articolele despre internet nu au reușit să mă impresioneze, fiindcă textul era în așa fel construit, încât îi lipsea claritatea și atractivitatea. Aflându-ne în postura de comunicatori, lecturile noastre se extind asupra multor domenii și învățăm ușor să deosebim un text interesant de unul…mai putin interesant.

Opinia mea despre o carte este că , în momentul în care aceasta este editată, ea trebuie să îmbogățească domeniul în care apare, să-l inoveze, să-l revoluționeze chiar. Într-o piață supraaglomerată de idei nu ne mai putem permite să ne sufocăm cititorii sau publicurile cu platitudini. Nu mai beneficiem de luxul reinterpretării și al nuanțării, pentru simplul motiv că nu mai avem timp și din cauză că suntem presați să producem idei novatoare. Iar aceste idei își pot trage seva doar din lecturi pline de substanță. Tratarea unor teme abordate de sute de alte lucrări nu este o realizare. De asemenea nici publicarea unor articole aproape obscure într-o carte care se vrea a coagula tendințele în PR, acestea din urmă nefiind nici măcar limitate la spațiul românesc. Iată o altă lecție pe care am învățat-o din lectura acestei cărți: importanța titlului este covârșitoare. Fie că e vorba de o campanie sau de o lucrare de licență, titlul trebuie să acopere exact subiectul tratat. Nici mai mult, nici mai puțin. Orice exces sau orice lipsă vor fi constatate imediat de publicul căruia ne adresăm și vor fi sancționate în consecință, iar aceastea sunt greșeli pe care nu ni le putem permite.

Nu regret această lectură, pentru că cele mai importante lecții le învățăm din greșeli (ale noastre sau ale altora), dar îmi pare rău de faptul că, la prima vedere această publicație avea potențial, însă acesta nu a fost exploatat corespunzător. Dacă sunteți „boboci” în domeniu, ar fi totuși o lectură destul de interesantă, care să vă arate și alte aspecte ale PR-ului. Dacă nu…biblioteca specializată din domeniu are o mulțime de titluri interesante! ;)

Sursa foto.

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. (Am pierdut) Bookfest 2009
2. Ai o întrebare? Sau poate…500?
3. Relațiile publice și publicitatea online
4. Paradoxal sau nu
5. Roz