HomeÎn fiecare domeniu de activitate se pun întrebări cu privire la direcțiile de urmat în anul ce vine, care se anunță a fi un an dificil, ce va impune probleme delicate. Prevalează orientarea spre viitor asupra bilanțurilor făcute la sfărțit de an. Acum mai mult ca niciodată suntem nevoiți să ținem „antenele” întinse, pentru a capta tot felul de informații care ne pot influența. De aceea experții se întrec în a face previziuni cu privire la evoluția sectoarelor de activitate și e bine să fim receptivi la ele, deoarece, de obicei, acele persoane au o viziune de ansamblu demnă de a fi luată în seamă.
Dacă până acum criza finanaciară cea hipermediatizată nu și-a făcut simțite efectele în domeniul relațiilor publice, ne putem aștepta ca, începând cu anul următor, să observăm schimbări reale în nevoile și modul de operare al companiilor. PRiștii se vor confrunta cu disponibilizări de personal, cu fuziuni, cu relocări, cu regândiri ale strategiilor și multe alte provocări pe care criza le va arunca fără milă în cale lor. Se prevede scăderea bugetelor de publicitate ”“ imense până acum câteva luni -, iar consecința firească este că se va apela tot mai mult la acțiuni de PR, dat fiind faptul că acestea costă simțitor mai puțin.
În domeniul PR-ului, primim sfaturi de la Eliza Rogalski, într-un articol scris pe blogul agenției de PR pe care o conduce ”“ Rogalski Grigoriu Public Relations ”“, intitulat: „10 tendințe ale PR-ului în 2009 și recomandări de bun simț”. Personal, o admir enorm pe doamna Rogalski, fiindcă practică și înțelege PR-ul în esența sa, iar reușitele dumneaei sunt grăitoare, cel mai recent premiu primit fiind cel de „Agenția Anului”, la Romanian PR Award 2008. Cu experiența acumulată în domeniu și fiind o atentă observatoare a tendințelor în afaceri și nu numai, doamna Rogalski face recomandări numai bune de urmat de către PRiștii mai experimentați sau mai tineri.
Prima recomandare formulată este aceea de a fi extrem de receptivi la știrile emise de mass-media, pentru a le folosi spre beneficiul activității de PR. Vocea companiilor va fi din ce în ce mai slabă în media, de aceea apare nevoia de a genera „știri contextuale”. Eu consider că a trebui, de asemenea, să prevenim, cu ajutorul PR-ului, posibile acțiuni de boicot ale publicurilor, a căror încredere în companii este tot mai scăzută. De aceea implicarea în generarea de știri care să fie în acord cu opiniile exprimate de diferitele categorii de public trebuie să fie în topul agendei fiecărei zile. Al doilea punct abordat de Eliza Rogalski se referă tocmai la conținutul de știri generat tot mai des de consumatori și instituții publice, știri care, deseori, exprima puncte de vedere negative cu privire la companii. Urmarea este că fiecare mesaj lansat de companie către publicurile sale trebuie să fie atent gândit și să corespundă intereselor publicului și apoi intereselor companiei, dar fiind faptul că va crește simțitor consumul de media (idee abordată la punctul șase din lista de recomandări).
O a treia recomandare vine din tendința evidentă de reorientare a CSR-ului. Dacă până acum acțiunile de Corporate Social Responsibility se desfășurau mai ales în zona protecției mediului ”“ aceasta fiind doar una dintre fațetele CSR-ului -, acestea vor trebui să se transforme în inițiative reale de implicare socială. CSR-ul va trebui să însemne responsabilitate cu privire la acțiunile companiei, manifestată prin conceperea unor planuri de susținere socială a categoriilor de public afectate de activitatea organizației, elaborate și implementate pe termen lung. CSR-ul va trebui să fie „onest”, așa cum afirmă și Eliza Rogalski, să genereze acea valoare socială adăugată, care se constituie apoi în avantaj competitiv pentru companie. Însă CSR-ul va trebui să rezulte din implicarea voluntară a companiilor în comunitate, implicare provenită din intenții altruiste, și nu din interese economice.
De asemenea, Eliza Rogalski recomandă monitorizarea atentă a tendințelor din macroeconomie, fără de care nu puteam avea o viziune de ansamblu a lumii în care operăm. E nevoie, mai mult ca oricând, de a da coerență planurilor organizaționale și de a orchestra vocile unei companii într-un mesaj unitar.
Dacă doamna Rogalski are dreptate, iar jurnalismul de investigație va cunoaște un reviriment, atunci trebuie să fim atenți să ne păstrăm transparența și deschiderea către publicuri. Orice opacizare va duce la suspiciune din partea publicurilor și, prin urmare, la scăderea încrederii pe care acestea ne-o acordă. Sperăm, totuși, că nu vom asista la reapariția a ceea ce Eliza Rogalski numește „black PR”, fiindcă și așa societatea românească încă mai privește PRiștii ca pe niște „spin doctors”, deși aceștia sunt un subiect al trecutului.
New media, așa cum este observabil deja, sunt în creștere și este extrem de important ca agențiile și departamentele de PR să înțeleagă care sunt resorturile acestui mediu de comunicare.
Conform Elizei Rogalski, vom participa cu toții la revenirea zvonisticii ca „fenomen social”, instrument cu potențial important pentru PR, dacă este folosit cu înțelepciune.
Un alt trend important este creștere participării publicurilor la evenimente, mai ales la cele gratuite, așa cum observă doamna Rogalski. Evenimentele devin astfel acțiuni foarte importante pentru PR, în măsura în care tema lor este relevantă pentru publicul țintă.
Ultima chestiune abordată este aceea a consecințelor sferei politice asupra unor companii, așa cum s-a mai întâmplat și în alți ani. De aceea risk management și issues management trebuie să fie tratate ca subiecte de maximă importanță pentru fiecare organizație conștientă de necesitatea acută de planificare într-un mediu atât de volatil precum cel al societății contemporane.
Concluzia este că această situație de criză generalizată, cu efecte la toate nivelele și ale cărei tentacule s-au întins peste toate domeniile, poate fi gestionată doar printr-o regândire a strategiilor. Nu se mai poate face nimic fără planificare, nu mai poate fi mimat altruismul corporativ, fiindcă publicurile au devenit receptive, înțelepte, moralizatoare și din ce în ce mai rafinate. Intrăm astfel în era în care doar acele „learning organizations” ale lui Peter M. Senge mai pot supraviețui. Deasupra crizei se vor ridica doar acei PRiști cu adevărat pricepuți.
