Home
Fiind în căutare de filme care să aibă printre tematici și PR-ul, într-un fel sau altul, mi-am adus aminte de Hancock, producție din 2008 cu Will Smith în rolul principal, a cărei prezentare suna cam așa: „A hard-living superhero who has fallen out of favor with the public enters into a questionable relationship with the wife of the public relations professional who’s trying to repair his image”(citat imdb.com). Avem PR? Avem. Atunci e tot ce ne trebuie.
Deși încercările (disperate aproape?) lui Ray Embrey (PR Executive) de a-i schimba imaginea lui John Hancock nu sunt chiar partea esențială din acțiunea filmului, reprezintă o abordare amuzantă, cu accente SF, a profesiei de relaționist și în consecință merită urmărite.
Hancock este supereroul orașului Los Angeles (la propriu, un fel de Superman fără „privirea laser”), pe care îl urăsc toți cetățenii, pentru că fiecare dintre faptele lui bune lasă în urmă întotdeauna pagube de mii de dolari. Iar faptul că este alcoolic, temperamental, cu un vocabular îngrozitor, „publicity shy” și are un aspect vestimentar total neîngrijit nu-l ajută deloc. Ray Embrey este un PR-ist cu o viziune idealistă asupra profesiei sale ”“ vrea să salveze lumea încercând, fără succes, să convingă diverși oameni de afaceri să se implice într-o campanie umanitară (cu logo-ul „All Heart”, de reținut pentru finalul filmului). Într-un fel, supereroul este un antierou, în timp ce Embrey apare în ipostaza eroului care luptă pentru salvarea lumii. Cum se întâlnesc cei doi? Ray rămâne blocat pe calea ferată, iar Hancock îl salvează (distrugând mașina lui Ray, automobilul unui alt șofer și … trenul). Din acest punct, Ray Embrey se simte dator față de Hancock și se oferă, drept răsplată pentru că l-a scăpat de la moarte, să-i schimbe imaginea.
Filmul are în vedere o anumită perspectivă asupra PR-ului, cea care vizează mult dezbătuta cosmetizare a produselor, organizațiilor sau a personalităților în cazul de față, deși schimbările nu sunt percepute ca fiind artificiale, doar de suprafață, dovadă fiind răspunsul pe care Ray i-l dă soției sale, atunci când aceasta îl întreabă de ce vrea să-l ajute: „Maybe I can-t change the world but I can change this guy-s life”.
(atenție, urmează spoiler)
Definirea problemei: imaginea lui Hancock este total opusă față de imaginea clasică a unui supererou (care are fani, este iubit de toată lumea, are o înfățișare specifică dată de însemne caracteristice). Ray începe prin a-i defini punctele slabe, apoi folosește în avantajul lui o aparentă situație de criză – un mandat de arestare pe numele lui Hancock. Îi propune așadar acestuia să se predea, pentru a câștiga simpatia publicului (arătând că nimeni nu este mai presus de lege) și pentru a le da tuturor ocazia să îi simtă lipsa (garantând că în maxim două săptămâni va fi chemat înapoi pentru a salva din nou lumea). Urmează apoi o serie de tactici subordonate obiectivului de a îmbunătăți imaginea publică a supereroului decăzut: Ray îi scrie un discurs pentru conferința de presă de dinaintea arestării, se ocupă de aspectele gestuale (extrem de importante ”“ cum ar fi aterizarea, care este „un fel de salut al supereroului”), de cele vizuale (îi pregătește o uniformă ”“ „reprezintă o profesie” și „dedicarea” pentru acea profesie) și chiar de cele discursive (îl învață, la propriu, să îi felicite pe ofițerii de poliție pentru eforturile depuse, arătând astfel că îi pasă).
Strategia de „rebranding” are succes. Iar din acest punct, filmul devine și mai interesant.
Pana sa citesc recenzia, Hancock imi parea doar inca un film cu Will Smith. Interesant unghiul din care ai privit problema. Cred ca o sa vizionez filmul zilele astea. :)
Vizionare placuta! (mie mi s-a parut interesant si din alte perspective – sper sa iti placa si tie:) )