Home
Se numește: Mona Ardeleanu
În momentul de față lucrează la: Departamentul de Relații Publice al Grupului RTC
În calitate de: PR Account Manager, însă cea mai buna denumire i se pare: specialist în relații publice
S-a născut în orașul: București
A absolvit: Facultatea de Drept (Titu Maiorescu), Masterat Criminalistică (Academia de Poliție A.I. Cuza), Facultatea de Comunicare și Relații Publice (SNSPA)
Înainte, a mai lucrat și ca: Director Marketing ”“ Kober, Specialist Relații Publice ”“ Forțele Aeriene Române (Ministerul Apărării)
Cartea pe care ar mai citi-o de 10 ori este: ”Romanțe pentru mai tarziu” ”“ Ion Minulescu
Și filmul pe care l-ar mai vedea tot de atâtea ori: ”Ice Age”
Dintre toate atribuțiile unui PR-ist cel mai mult îi place: Relaționarea cu oamenii (atât comunicare internă cât și externă)
Și îi cam displac: Exclusivitățile și birocrația dn spatele muncii de PR
Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun PR-ist este: Ușurinta și naturalețea în comunicarea interumană
Și că acestui bun PR-ist nu trebuie să îi lipsească: Informarea, pasiunea și disponibilitatea. A face PR înseamnă o muncă de 24 de ore pe zi.
Se spune că este greu să-ți găsești un job în PR, mai ales după ce abia ai ieșit de pe băncile facultății. Dumneavoastră cum ați ajuns să lucrați în acest domeniu și să ocupați actualul post?
Este adevărat că este greu să găsești un job din care ai ce învăța, în postura de new entry. Eu am cochetat cu această meserie încă din momentul în care făceam studii formale de comunicare, dar locul în care am muncit pentru prima oară cu adevarat în acest domeniu, a fost Biroul de Relații Publice al Forțelor Aeriene Române. Apoi lucrurile au urmat un curs natural, experiența și cunoștințele dobândite într-un mediu riguros organizat m-au recomandat pentru actualul post.
Ce sfaturi le-ați da tinerilor aspiranți la o carieră în relații publice?
Cred că fundamentul teoretic de profil este foarte important, iar acesta ar fi un prim pas, indiferent că aspirantul urmează studii de lungă sau de scurtă durată în Relații Publice și comunicare. Sunt foarte importante de asemenea, activitățile extracuriculare (trainee ship sau intern ship) și voluntariatul. Acesta trebuie să fie începutul. Restul va veni de la sine dacă aspirantul la un post pe PR și-a gasit în relații publice vocația.
Mona Ardeleanu
Stay tuned! Coming up next: articolul semnat Mona Ardeleanu
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
- Noutăți, noutăți! Hai de ia ziaru’!
- Despre relația mea cu presa
- Bancuri cu PR-iști
- Concurs de relații publice pentru studenții din Iași
- Campania de relații publice
Relatii Publice e un domeniu feminin și prin vocație, nu numai prin întâmplare.Femeile sunt mai bune din punct de vedere comunicațional decât bărbații. Nu întâmplător este un domeniu feminizat.
Si inca ceva. Nu sunt de acord ca a ajunge sa lucrezi intr-un post de PR e foarte greu. Din potriva e o cerere imensa de profesionalisti in PR. Din pacate “Pr-ul” e inteles gresit in Romania, pentru multe companii e doar un termen imprumutat si aplicat gresit (nu e valabil pentru toate companiile), u fel de “cimitir al alefantilor”. Cunosc persoane de Pr (în postura de new entry) care fac cafele si xeroxuri.
In al 2-lea rand, PR-ul in Romania e platit in mare parte.(ma refer la multe articole, stiti, prezentari aparute in presa, chiar si la TV).
“Cunosc persoane de Pr (în postura de new entry) care fac cafele si xeroxuri” aia se cheama subjugarea angajatului si am patit si eu asta ca programator. Sa vezi cat de frumos e atunci cand trebuie sa se mute firma care nu are chef sa plateasca niste muncitori :)
Subjugare cred eu ca se numeste in momentul in care angajatul nu doreste sa faca actiunile respective – xeroxat, pregatit cafele, curierat s.a.m.d. Problema cred eu ca este ca tinerii care isi doresc un job in PR sunt entuziasmati de ideea de a face cafele, pentru ca astfel simt ca li se acorda o sansa pentru a avansa. Si aici cred ca poate interveni o discutie… daca este ok sa incepi prin a face cafele si xeroxuri, mai ales in conditiile in care nu iti este mereu garantata o avansare; si sa ne intelegem, ma refer la cazul oamenilor pe care i-ar duce capul sa faca mai mult din prima si totusi nu li se acorda aceasta sansa – oare cafelele facute bine ne recomanda pentru un post mai bun?
Costin, nu neg ca e greu sa te angajezi pe un astfel de post de facut cafele. Dar eu ma refer la adevarata munca de PR. Ok, ajungi sa faci cafele. Care e pasul urmator? Cum te faci remarcat si cum ajungi sa intri in paine (ca de cafele te-ai saturat) :)) ?
Oana corect ce spui tu. Eu doar vroiam sa subliniez aplicarea gresita si intelegerea unui astfel de departement. Nu e capat de lume sa faci o cafea, doamne fereste! Oricum problema asta genereaza o serie de intrebari si situatii particulare, care merita discutate mai pe larg.
Oricum bravo pentre temele abordate, invitati etc.
By the way..tu ce cafea bei? :)
Costin,
Nu putem generaliza, aici mă refer la partea cu “PR-ul în Romania e plătit în pare parte”. Atunci această acțiune nu mai este una de relații publice. :) Nu vreau să o încadrez nicăieri.
Referitor la posturi de PR, e adevărat, acest job nu este corect înțeles întotdeauna. Omul de PR (începând cu posturile de asistent de PR) nu face protocol, nici muncă de recepționist. Eu mă refeream că e greu să găsești un post de new entry care să fie pe acest domeniu, din care ai ce învăța și în timp să devii specialist.
Sincer, nu vroiam sa ma mai bag si eu. Dar nu pot.
Subiectul asta cu “cafelele” nu are legatura numai cu PR-ul. Cu riscul sa imi pun lumea in cap, eu sunt de parere ca indiferent la ce nivel pornesti, daca vrei sa faci ceva, nu vei face ever compromisul de a incepe cu cafele si xeroxuri.Cand aud de la fetite care imi spun: “naa, acum e mai greu, facem cafele, dar asa devenim specialisti dupa”. Credeti-ma ca cine a facut o data cafea, va face mereu. Iar reteta asta ma dezgusta cumplit. Nu o sa ajunga nimeni in frunte pornind de la cafele. Cafelele nu vor astupa niciodata golurile profesionale. Dupa mine a “face cafele” intr-un departament de PR e un fel de curvaraie profesionala.
Ma opresc aici. “Cafelele” fac subiectul unui alt articol, poate.
@Costin: prefer ceaiul :D
Scrisesem un comentariu imens, dar m-am hotarat sa nu mai lungesc discutia in cadrul de fata. O sa tin cont de problema cafelelor insa :D si poate punem de-un articol :)
Mai oameni buni…eu nu stiu cat de usor considerati voi ca se poate intra in PR insa lucrurile nu stau tocmai asa..Eu am dat N mailuri la fel si fel de agenti pentru a intra ca new entry si nimic..La modul, ca m-am oferit aproape gratis doar ca sa incep de undeva insa vad ca este la fel de greu sa intri in domeniu si ca simplu practicant… Recunosc,ca am un gust usor amar, cu toate astea nu am renuntat la ideea de a incepe de undeva. Trebuie doar sa mai gasesc o cale.
PR-ul este o meserie considerată la modă. Asta nu înseamnă că toți practicanții ei sunt și profesioniști. Este mare lucru să intri undeva de unde chiar ai ce învăța. În general oamenii sunt sub presiunea timpului, iar “furtul” meseriei nu este facil. Nu e suficient doar să observi, trebuie să ți și explice. :)
Urmărește posturi în departamentele de PR ale instituțiilor publice sau ONG-uri. Posturile se ocupă prin concurs. Salariile nu sunt mari, însă oamenii sunt mai relaxați și dispun demai mult timp și de mai multă răbdare :) Bafta!
Desi sunt aproape un necunoscator in PR, dau sa cred ca discutiile anterioare sunt departe de semnificatia acestui domeniu. Totusi, indraznesc sa mentionez un lucru. Am avut placerea de a cunoaste pe Mona in perioada 2006-2007 si trebuie sa remarc nivelul ridicat al caracterului si profesionalismului ei.
Ca si personala opinie, ar trebui abordate subiecte, tematici mai interesante , beneficiind astfel de experienta ei in acest domeniu. Good Luck Mona!
hello D,
îți mulțumesc pentru aprecieri :)
baftă și ție!