HomeStația de metrou L’Enfant Plaza, Washington DC, într-o dimineață friguroasă de ianuarie 2007.
Un om cântă la vioară 6 piese de Bach timp de 45 de minute. În acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin stație în toate direcțiile, majoritatea mergând spre serviciu… După 3 minute, un bărbat între două vârste îl observă pe violinist cântând. Se oprește pentru câteva secunde, după care pleacă mai departe, grăbit; 4 minute mai târziu, violonistul primețte primul dolar: o femeie îi aruncă un dolar în cutia viorii și își continuă drumul, fără să se oprească. După 6 minute, un tânăr se oprește, sprijinindu-se de zid, și îl ascultă. Apoi se uită la ceas și pleacă grăbit. După câteva minute, un băiețel de 3 ani se oprește, dar mama lui îl impinge mai departe. Copilul se oprește iar și se uită la violonist. În final, mama îl prinde de mână și îl trage după ea. Copilul merge, dar ține capul întors și se uită la cel care cântă. La fel s-a întâmpat cu mai mulți copii care au trecut pe acolo. Dar toți părinții, fără excepție, i-au tras pe copii după ei și și-au continuat drumul.45 de minute violonistul a cântat. Doar 6 oameni s-au oprit pentru o perioadă puțin mai lungă să îl asculte. Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strâns în total 32 de dolari.
După aproape o oră și-a strâns lucrurile și a plecat, fără să fie băgat în seamă de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat sau l-a lăudat.Niciunul dintre cei care au trecut prin stație nu a știut că violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, cântând unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodată, la o vioară a cărei valoare este estimată între 3 și 5 milioane de dolari. Cu două zile înainte, Joshua Bell a concertat cu casa închisă la un teatru din Boston, unde un bilet costa de la 100 de dolari în sus. Joshua Bell a cântat în stația de metrou, acțiune organizată de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre percepție, gust și prioritățile oamenilor.
Întrebările care au reieșit în urma experimentului: în cursul obișnuit al vieții, putem distinge frumusețea? Recunoaștem talentul într-un context neașteptat?
Concluzia experimentului: dacă nu avem un moment în care să ne oprim și să îl ascultăm pe unul dintre cei mai buni interpreți din lume, cântând unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodată, la unul dintre cele mai fine instrumente”¦ câte alte lucruri trecem cu vederea?
Primit pe mail…
Cred că ar trebui să ne sperie că nu ne mai impresionează decât ce e validat de cei mulți. Decât lucrurile care au o pancartă mare atârnată pe frontispiciu care spune “hei, sunt cunoscut, trebuie să fii și tu aici dacă vrei să valorezi ceva!”. Intră și tu în turmă, adoptă-i valorile, și apoi consideră-te deosebit pentru că știi ce e “adevărat” sau “cool”. Nu știu câtă legitimitate am să scriu despre asta – pentru că n-aș băga mâna în foc pentru faptul că eu m-aș fi oprit să ascult, așa că mă limitez la atât.
Mi s-a părut demn de menționat.
LE: Radu Paraschivescu face o analiză mai pertinentă.
Link către articolul complet aici, via Ana.
Ei da! Nu e minunat?! Mai ales daca citesti textul asta dupa ce cu o seara in urma te-ai uitat la un documentar despre corporatism…:)
Ce am putea vrea mai mult de la un articol de ziar? Ce poate fi mai “real” decat un text care iti arata(nu iti spune) cum suntem, cum traim, cum am ajuns sa fim.
Aa da, l-am văzut și eu pe cel de pe Antenă, pe net.
Cât despre experimentul ăsta, mă mir că nu s-a vorbit mai mult despre el, doar e din ianuarie 2007.
Întrebarea a fost pusă, rămâne să nu ne întoarcem liniștiți la cafea, zicându-ne “nu pot face nimic de unul singur”.
Nu ma surprinde reactia oamenilor, erau grabiti sa mearga la lucru, stresatii sa nu cumva sa intarzie la locul de munca… intr-o zi a venit in lume Cel mai vestit sculptor care a modelat cu palmele Sale tarana pamantului i-a dat suflare(sau daca vreti sarutare) de viata, cel mai desavarsit pictor care ne zugraveste in fiecare dimineata un nou rasarit folosind de fiecare data alte culori si alte pensule, cel care ne deseneaza curcubeul si ne picteaza muntii cu zapada – EL Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant si oamenii nu l-au observat, au trecut nepasatori in drumul lor inspre moarte, asa cum probabil si tu cel ce citesti vei continua sa ignori Viata, pentru ca El este Calea Adevarul si Viata. Daca totusi nu esti prea grabit, oprestete si primeste-l in inima si viata ta. Opreste-te un minut si asculta muzica, priveste cerul, firul de iarba si aplauda-l pe Marele Maestru.