Home
Iată că ne-am avântat cu toții în 2009, anul crizei, cu mai mult sau mai puțin entuziasm. Anul trecut a fost plin de evenimente, culminâd cu supratitrata criză financiară și mă întreb dacă și anul acesta va continua în aceeași cheie, sau dacă se vor înregistra schimbări fundamentale. Cât timp ne vedem cuminți de ale noastre și sperăm să rămânem neafectați de criză, avem timp liber să aruncăm o privire peste ”Organizarea evenimentelor”, de Stephan Schäfer-Mehdi.
Această carte este singura de la noi care tratează în exclusivitate organizarea de evenimente, atât din punct de vedere conceptual, cât și din perspectivă practică. Despre această temă detalii se mai pot găsi în cărți despre marketing, însă un bun PRist va ști întotdeauna să găsească cele mai bune surse de informare.
Sinceră să fiu, mă așteptam la mai mult de la această carte, dat fiind faptul că autorul de mândrește cu o vastă experiență în domeniu. Conținutul cărții este, însă, unul placid, lipsit de substanță. Lămuririle conceptuale sunt vagi și nu prea bine structurate. Ceea ce reușește Schäfer-Mehdi să facă într-un mod ingenios este să formuleze o serie de întrebări prin intermediul cărora organizatorul de evenimente să-și poată structura propriul mod de acțiune. În ”Organizarea evenimentelor” accentul stăruiește asupra scenariului, asupa costurilor și asupra detaliilor tehnice, fiind o lucrare orientată înspre partea practică. Din lectura acestei cărți vă puteți face o idee despre cum ar trebui să fie amenajat spațiul, despre teatralitatea evenimentului, despre modul de gestionare al timpului și despre aranjamentele tehnice. Autorul a inserat în carte numeroase grafice și tabele, cu scopul de a servi acelor organizatori de evenimente care se află la început, dar nu doar lor. Iar organizatorii anumitor târguri și a altor adunări ce își asumă denumirea de eveniment în mod nemeritat ar avea câte ceva din învățat de aici.
Ce m-a rănit cel mai tare în sufletul meu de PR-istă în devenire a fost afirmația că PR-ul are cel mai scăzut nivel de emoționare, spre deosebire de eveniment, care deține cel mai mare potențial de influență afectivă. De la pagina 45 încolo, receptarea mesajelor transmise de autor au fost marcate de această opinie a sa. Nu inteționez să clamez superioritatea deplină a PR-ului în raport cu alte discipline care se ocupă de promovare, însă această idee a lui Schäfer-Mehdi a deranjat tocmai prin faptul că orgoliul profesional al acestuia s-a reflectat, într-un mod ușor lipsit de tact, în cartea sa.
PR-ul poate ca nu e mereu spectaculos și emoționant, însă este capabil de a crea și menține relații de încredere, apropiate cu grupurile de public implicate, direct sau indirect, în activitatea instituțiilor și companiilor. Și, după cum am văzut și simțit pe pielea noastră în ultima vreme, spectaculosul nu este egal cu performanța reală. Începând la sfârșitul anului, mulți dintre angajații diferitelor companii mari au spus adio petrecerilor corporatiste, managerii fiind acum preocupați de evoluția financiară a organizațiilor pe care le gestionează. Urmând acestă tendință, poate că vom asista la o modificare a atitudinilor în ceea ce privește rolul și capacitatea relațiilor publice de a genera o comunicare bidirecțională solidă. Sper ca, în lumina noilor bugete destinate promovării (care au suferit oarece modificări), experții și publicurile să înțeleagă faptul că PR-ul nu se rezumă la a formula comunicate de presă, ci mult mai mult de atât.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
Buna, am in cadrul tezei de licenta un capitol despre organizarea de evenimente, si am gasit putin material. Nu ai putea sa imi recomanzi ceva carti in care as mai putea gasi informati. Multumesc!