Paradoxal sau nu

Ce e paradoxal și în același timp destul de logic, dacă stai să te gândești? Ceva ce pe mine nu încetează să mă minuneze de fiecare dată. Faptul că…

… o carte bună devine populară și extrem de cunoscută în urma unui film nu atât de reușit ca și cartea. Uneori chiar prost. Vorbesc, desigur, despre cărțile populare care ajung bestseller și cărora multe persoane tind să le nege valoarea literară (deși eu nu sunt deloc de acord cu această părere), așa că nu vă așteptați să fac referiri la vreun Camus, Dostoievski sau alte nume grele ale literaturii universale.

Primul exemplu, și cel mai la îndemână, este trilogia „Stăpânul inelelor”, scrisă de către J.R.R. Tolkien între anii 1937 și 1949. Până la realizarea filmelor (care, în mod uimitor, sunt foarte bune, aș îndrăzni să spun aproape la fel de reușite ca și romanele), popularitatea operelor lui Tolkien nu era „zgomotoasă” și nici atât de evidentă, nu ieșea din sfera cunoscătorilor de literatura fantasy, iar în țări precum România cărțile din seria „Stăpânul Inelelor” nici măcar nu fuseseră traduse. Un alt exemplu foarte bun este saga „Twilight”, foarte populară în America, dar care abia acum reușeste să fie cunoscută și în afară datorită filmului (ce va avea premiera la noi în țară undeva pe 23 ianuarie în cinematografe), film destul de slab din multe puncte de vedere, dar care a stârnit isterii în rândurile fanilor (sau ar trebui să spun ale fanelor?). Și exemplele ar putea continua.

De ce se întâmplă așa nu este un mare mister, până la urmă. Un roman, oricât ar fi de bine scris, oricât de interesantă temă ar avea, este limitat în sfera cuvintelor. În primul rând, trebuie să auzi de el de la cineva, pentru a putea ajunge să-l citești. În al doilea rând, trebuie citit pentru a ajunge să-ți placă, iar cititul nu-i o treabă așa de ușoară în zilele noastre, când nu ai nici timp, nici răbdare sau poate nici bani să-ți cumperi cartea (care de multe ori e scumpă), asta dacă ea se găsește pe undeva. Și abia de aici încolo poți să începi să-ți imaginezi, să discuți cu fanii pe forumuri și așa mai departe. Pentru o carte nici măcar nu se pot dezvolta prea multe tactici de PR, poate cel mult o lansare originală la care autorul să dea autografe, eveniment la care cel mai probabil vor participa doar cei care știu deja despre ce este vorba (adică în general destul de puțini oameni).

Când apare un film, pe de altă parte, se declanșează un adevărat „buzz”, și asta nu mulțumită valorii filmului în sine, ci în mare parte a actorilor care joacă în el. Și încep să curgă: numeroase comunicate de presă, pe lângă trailerul filmului deja plasat strategic și pe youtube, interviuri cu actorii și articole despre ei, afișe, zvonuri, promisiuni, detalii pe imdb.com, iarăși zvonuri, iarăși comunicate de presă. Într-un cuvânt, tactici variate, cu o mai mare vizibilitate, care atrag publicuri diverse, potențiali fani care poate vor fi interesați de subiectul filmului și poate chiar al cărții.

Credit foto

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. Trifoi cu 10 foi
2. Și supereroii au PR-istul lor – Hancock
3. Vă mulțumim pentru că vorbiți !
4. SDV ’09
5. PR&Ad Fair (târgul)