Bibliotecă Națională, caut casă!

„…din 1989 tot aștept.”

Pe lângă BCU, probabil că Biblioteca Națională pare cam învechită. Și chiar este, și tocmai de aceea îmi place. N-aș schimba pentru nimic în lume atmosfera de acolo, mirosul de cărți vechi, podelele care scârțâie, arhitectura superbă și impunătoare, sălile mari și răcoroase, scaunele tapițate moi și mesele de lemn. Este exact așa cum îmi imaginez eu o bibliotecă.
Frumos și romantic.

Dar dincolo de fațadă sunt lucruri pe care nu mi le-am imaginat. Pereți plini de mâzgă și apă mizerabilă care se scurge printre rafturi. Pic, pic, pic. Coridoare întunecate și reci și o duhoare puturoasă. Cărți vechi care mucegăiesc printre bulgări roz de otravă pentru șobolani. O clădire care se prăbușește. Cât de romantic sună asta?

Biblioteca Națională are probleme mari. În primul rând, nu are un sediu al ei. Momentan, este localizată în Palatul Bursei, dar această clădire va fi retrocedată Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, de altfel proprietarul ei de drept. Practic, rând pe rând, fostele sale locații sunt câștigate de vechii proprietari, iar biblioteca rămâne pe drumuri. La propriu. Și de această problemă a lipsei spațiului se leagă una cu atât mai gravă: modalitatea în care se păstrează (sau mai bine zis NU se păstrează) volumele din patrimoniul bibliotecii.

Marea majoritate a cărților, manuscriselor, publicațiilor zac în prezent într-un beci care nu are nici măcar curent electric. În condițiile în care astfel de lucrări ar trebui ținute la anumite temperaturi și valori ale umidității, pe ale noastre le paște primejdia de a fi roase de șobolani sau, în cel mai bun caz, de a mucegăi încet, dar sigur.

Și culmea, această situație absurdă are o soluție, dar „soluția” nu e terminată și nimeni nu se grăbește să o termine. Este vorba de sediul Bibliotecii de pe Bulevardul Unirii, a cărui situație este încă incertă, deși lucrările au fost oprite de prin 1989. 20 de ani și nimeni nu pare să se grăbească. După o cercetare pe Internet (cu prilejul căreia am observat că problema Bibliotecii Naționale a României nu ocupă niciun locșor în agenda știrilor, din moment ce articolele peste care am dat datează din 2007 sau 2004, cu o singură referire în 2008 privind retrocedarea Palatului Bursei), într-un articol din august, 2007, se preconiza terminarea clădirii prin 2011. Sunt curioasă câte cărți o să se mai degradeze până atunci.

Câteva rânduri dintr-un articol din 2004 privind degradarea continuă a cladirii și a patrimoniului, rezumă situația: „(…) fondul de carte din subsol ar putea fi afectat întrucât, în lipsa geamurilor, zăpada a intrat în unele zone din imobil, iar în urma topirii ei, apa s-a scurs prin niște goluri de lângă țevi și a ajuns la subsol. “Vom vedea ce s-a întâmplat cu cărțile când vom reuși să le scoatem de acolo””.

Dar cel mai bine ilustrează mizeria și degradarea cărților din patrimoniul Bibliotecii Naționale a României, a doua ca număr de volume din Europa după Franța, imaginile cu adevărat sinistre din emisiunea Reporter Special, difuzată pe Antena 3, pe 8 februarie, 2009.

Ce putem face noi? Un gest mărunt, dar care poate va ajuta: să semnăm petiția „Biblioteca Națională a României caută casă”, ca să susținem terminarea noului sediu într-un timp util, pentru a salva ce se mai poate salva.

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. (N-am pierdut…) PR & Ad Fair – Let-s be fair about advertising
2. Relațiile publice și publicitatea online
3. Am fost la… #lecturi urbane