Din 2007, oamenii povestesc care sunt motivele pentru care își iubesc orașul, fie că este cel natal sau doar de adopție. Vorbim despre campania “De ce iubim Bucureștiul”, inițiată de GMP PR pentru Apa Nova, o campanie al cărei succes s-a bazat foarte mult pe efectul viral (plăcuțele de genul “Strada unde am pupat-o pe Mimi” sau afișele “Aici făceam chetă în liceu” au avut, se pare, mare succes la public).
Ce s-a întâmplat mai nou a fost că s-a decis publicarea unei cărți cu cele mai reușite 22 de povești ale bucureștenilor, alese din cele 80 aflate momentan pe site. Juriul a fost format din Ioan T. Morar, Andi Moisescu, Alexandru Bălășescu, Ema Stere, Adrian Majuru și Silviu Man.
Da, mi se pare o idee bună să încerci să descoperi și să promovezi și partea frumoasă a orașului. Cercetarea dinaintea campaniei descoperise că oamenii nu prea aveau lucruri bune de spus despre București, preferând să locuiască aici mai degrabă pentru avantajele materiale. Dacă tot mergem în fiecare zi la școală, la serviciu, ne-am face un bine dacă am renunța la fețele posomorâte din metrou și la mersul grăbit pe stradă. Pentru că și asta ne diferențiază de străinii pe care îi lăudăm atât.
Dacă este legitim ca o companie de tipul Apa Nova să cheltuiască bani publici pentru o astfel de idee, nu cred că se poate ajunge la un consens. Probabil că este o discuție care intră în categoria celor despre sensul campaniilor de CSR care mai mult promovează firma inițiatoare. Sau despre altruismul declarat – mai este el altruism pur? Sau poate ar trebui să nu mergem așa departe și să ne bucurăm de București. :) Puteți citi poveștile câștigătoare aici.



Home