Noua ecologie

Dacă dispariția pădurii tropicale nu va pune capăt publicării de ziare, atunci internetul o va face. Efectele cumulate ale crizei economice, ale expansiunii rapide a aplicațiilor web 2.0 și user generated content și ale creșterii numărului de utilizatori de internet au dus la șubrezirea industriei media tipărite. Tot mai multe publicații au ales să renunțe la varianta tipărită și să publice doar online sau și-au redus numărul de apariții. Cotidiene și jurnale care au o istorie de peste 200 de ani par să nu reușească să facă față provocărilor impuse de noul de mediu de comunicare. Vânzările au scăzut, numărul de cititori a scăzut, implicit, și el, iar abonații încep să renunțe la a-și reînnoi abonamentele. Aceste consecințe nefaste au dus, mai departe, la erodarea, din punct de vedere calitativ, a conținutului: articole mai proaste, știri neverificate, tabloidizare, superficialitate. Dramatizarea ia locul jurnalismului de calitate și iată că se anunță zile grele pentru jurnaliștii dedicați mijloacelor tipărite de comunicare în masă.

Nu e nimic nou în faptul ca internetul a revoluționat modul în care comunicăm, dar în ultimii ani toate tendințele s-au accelerat până la a creea un vid care cere tot mai mult și mai repede. Forumurile, chat-ul, blogging-ul, Twitter-ul, Wikipedia, Second Life ”“ toate aceste platforme și-au lăsat nedisimulat amprenta asupra modului în care comunicăm, ne informăm și opinăm. Chiar și cele mai mărunte obiceiuri au fost modificate: acum dimineața se bea cafeaua în timp ce se citește un site de știri sau un blog. Dar vor reuși oare toate aceste noi instrumente să pună capăt edițiilor tipărite ale publicațiilor?

Acum probabil că vă întrebați ce are a face PR-ul cu toate aceste lucruri. Ei bine, dacă stăm să aruncăm o privire în trecut, ne vom aduce aminte ca originea relațiilor publice este strând legată de evoluția presei. Primii PR-iști au pornit de la a fi agenți de presă și au evoluat către a fi publiciști și a face parte din firme de consultanță. Majoritatea practicanților de relații publice de la începutul secolului al XX-lea proveneau din mediul jurnalistic, dat fiind faptul că PR-ul încă nu pătrunsese în universități ca disclipină de studiu. De atunci și până acum, jurnaliștii și PR-iștii au întreținut relații cordiale, de care au beneficiat în egală măsură, având, nu de puține ori, scopuri comune, precum servirea publicurilor cu informații de calitate despre oameni și companii.

Dar astăzi această relație pare să se destrame. Relațiile publice au nevoie în continuare de instrumente solide de comunicare, al căror prestigiu să confere credibilitate mesajelor ce vin din partea organizațiilor. Însă calitatea precară a articolelor din presă îi determină pe practicienii de PR să se îndrepte către alte moduri de a comunica, mai apropiate de public, individualizate și care oferă un feedback rapid. PR-ul trebuie să țină pasul cu tendințele, să se adapteze, însă presa scrisă dă semne de oboseală.

În noul mediu comunicațional dominat de conținutul generat de utilizatori, relațiile publice reprezintă o practică necesară în armonizarea vocilor și în coagularea informației ce apare într-un mod tot mai disparat și pe canale tot mai diverse. PR-ul poate oferi convergență, perspectivă și se bazează pe crearea de relații de durată, în special cu noii lideri de opinie ”“ bloggerii. Se știe dintotdeauna că a comunica individual sau cu grupe restrânse de public va avea un efect mult mai puternic decât a-ți lansa mesajele către masă. De asemenea, un alt lucru important de care trebuie să se țină cont este acela că, în timp ce standardele de practică și de etică ale relațiilor publice cresc, cele ale mass-media scad vertiginos.

Toate acestea trebuie să ne facă să ne gândim la faptul că asistăm la o transformare radicală a modului în care organizațiile vor funcționa în mediul social și a felului în care societatea va modela activitatea companiilor.

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. Ce sunt relațiile publice?
2. PR, Vrăjitoarea cea Rea
3. VIPr: Mona Ardeleanu