Home
Până acum mă enervau la culme frazele de genul „X face facultatea de comunicare ca să se facă secretară” sau „joburi în relații publice: hostess, assistant manager etc.”. În seara asta, am descoperit că există ceva care mă poate enerva și mai tare.
Mai precis, un articol destul de bine construit (cu exemple, etimologii și citate) care face din relațiile publice urmașa diabolică și perfidă a propagandei. De ce este el mai iritant decât celelalte? Pentru că, dacă de la cei care consideră că relațiile publice se rezumă la secretariat nu te poți aștepta la altceva (ăsta este nivelul lor, asta e ceea ce cred ei și nu plănuiesc să-și schimbe perspectiva sub nicio formă), de la cineva care s-a straduit să scrie un articol coerent te-ai putea aștepta la ceva mai mult. Eu personal m-aș aștepta. Articolul, în toată splendoarea lui, poate fi citit aici.
Pentru cei care nu au rabdare, să fac un rezumat. Pornind de la un citat al lui Bernays (părintele fondator al PR-ului) privind manipularea opiniei publice, articolul (editorialul, de fapt) încearcă să demonstreze „filiațiile dintre propagandă și relații publice”. Argumentele sunt, în ordine: o scurtă istorie a termenului „propagandă” (care subliniază sensul ințial de „propagare” din latină), propaganda de succes din primul război mondial, modul cum propaganda a devenit „subtilă” după explozia mijloacelor de comunicare în masă și rolul pe care l-a avut în timpul războiului rece, după care discursul se concentrează asupra relațiilor publice ”“ „Studiind activitatea celor care lucrează în relații publice pare destul de evident că o există o anumită intersectare de metode între practica acestora și instrumentele propagandastice.” Urmează o dezbatere pe tema unei definiții a relațiilor publice extrem de convenabil aleasă, o dezambiguizare a termenului de relații publice, un exemplu care implică un senator, un consilier de imagine și un public dus cu zăhărelu- și concluzia evidentă că PR-ul este o propagandă mai subtilă, dar la fel de diabolică.
S-ar putea contesta multe aici. Și nu mă înțelegeți greșit, nu idealizez nimic, nu pretind că în relații publice domnește Etica sau că toate practicile de CSR au în vedere doar Binele poporului, că nu există manipulare sau că nu se bagă sub covor informații care ar trebui făcute publice. Dar acest articol descrie doar un colțișor din complexitatea domeniului. Și generalizează acest colțișor, aplicându-l abuziv asupra întregului domeniu. Asta pe lângă faptul că echivalează contextual întregul sector al relațiilor publice cu unul dintre subsectoarele sale, consilierea de imagine. Și multe altele.
Să luăm, de exemplu, definiția, introdusă în articol prin următoarele cuvinte: „Totuși, una dintre definițiile cele mai adecvate pentru acest fenomen al PR-ului este pentru Eric Yaverbaum „o afacere, aceea de a influența opinia publică în scopul obținerii unui avantaj privat, de obicei, prin folosirea mijloacelor media în scopul de atinge un obiectiv de marketing trasat de client”. Cum această definiție este extrasă dintr-un manual de PR extrem de popular, putem presupune că ea se bucură de o largă susținere în rândul opiniei publice.” Păi, în primul rând, domeniul are sute de definiții care nu se exclud (sau nici măcar nu se completează) una pe cealaltă, iar aceasta este una dintre multele. În al doilea rând, dacă tot vorbește de „obiective de marketing”, ce nevoie mai avem de PR? Bănuiesc că marketingul există tocmai pentru a duce la bun sfârșit obiective de marketing…În al treilea rând, este extrem de subiectiv formulată și reducționistă.
Ah, și pentru curioși, definiția a fost citată din popularul manual „Public Relations for Dummies”.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
- Ce sunt relațiile publice?
- Bancuri cu PR-iști
- Noutăți, noutăți! Hai de ia ziaru’!
- VIPr: Mona Ardeleanu
- Campania de relații publice
Va multumesc pentru feedback :).
Inainte sa va inflamati (presupun ca reactionati instantaneu la presiunea unei prejudecati, aceea ca cei pasionati de PR nu sunt niste persoane prea simpatizate, de unde si reactia dvs. supradimensionata), poate era mai util pentru sanatatea dvs, sa cititi cu mai mare atentie articolul meu.
Imi permit, desi nu am orgolii din acestea, de obicei, sa ma citez. NU ca sa va demonstrez ca nu aveti dreptate, ci sa va arat ca nu ati reusit sa intuiti (presupun ca nu ati utilizat metode analitice prea sofisticate, de asta ma limitez la verbul respectiv) sensul si directia articolului. In niciun caz nu am dorit sa demonizez “relatiile publice”, dimpotriva incercam sa identific unele dintre posibilele surse ale acestei viziuni si sa arat ca ea se intemeiaza pe niste confuzii. Se pare ca am creat altele.
Nu mai pedalez pe sfera semantica a cuvantului “pare”(el implica o aparenta, deci o suprafata contestabila), dar citatul dvs. este trunchiat intr-un mod “foarte convenabil” pentru ca el continua, de fapt, cam asa, cu o intrebare: “Atrage acest lucru cu sine manipularea perversă, minciuna și spălarea creierelor sau metodele de control invocate de Bernays ?” Intrebarile, din cate stiu eu, nu echivaleaza cu raspunsurile, mai ales cu unele radicale, asa cum sugerati dvs.
Raspunsul intrebarii era urmatorul (si nega exact asocierea dintre PR si propaganda): “metodele folosite astăzi de agențiile de PR sunt produse într-o lume plurală, a adevărurilor multiple și relative. Dacă acesta este un lucru bun sau rău depinde de ideologia fiecăruia (iată încă un exemplu al pluralismului despre care vorbeam), dar nu mai există un singur deținător al adevărului suprem, accesul la informații este mult mai liber, informațiile însele s-au multiplicat și descentralizat etc. Există într-adevăr un consens astăzi, acela că, pentru a exista, trebuie să devii vizibil și că, pentru a fi memorabil, trebuie să îți atașezi identității o imagine atractivă care să te definească. Dacă acest lucru implică de foarte multe ori neglijarea esenței sau ignorarea importranței ei, depinde nu atât de existența unui domeniu ca acela al relațiilor publice, ci de educația și discernământul fiecăruia.”
Pe langa asta, sustineam ca, departe de a face parte dintr-un domeniu “rau” si agresiv, actiunile incluse in sfera PR reprezinta, de obicei, in contexte usor recognoscibile , “crearea unui proiect de realitate” care este, prin definitie, supus aprobarii democratice (de acord, nu intotdeauna inteligente sau rationale) a publicului.
Pe de alta parte, inainte de a-mi reprosa mie echivalarea unui exemplu particular cu ansamblul sferei PR (faceti o eroare de logica, orice exemplificare ingusteaza prin sinecdoca un domeniu, sugerandu-i implicatiile, nu epuizandu-i-le, asa cum sustineti dvs), poate ar trebui sa va revizuiti notiunile despre ce inseamna un “rezumat”. Va marturisesc faptul ca, daca tot vorbim de studii, sunt absolvent de Litere, profesor si, printre altele, scriitor de fictiune (asumata, nu ca in cazul domeniului care va pasioneaza pana la obtuzitate). Recunosc, facultatea aceasta, ca si demersul umanist de analiza a societatii, au cazut de mult timp in desuetudine, insa va recomand cu caldura sa imprumutati macar o lista bibliografica de la una dintre universitatile din tara. Pe langa ca ati invata ce inseamna un rezumat si o dezbatere onesta, ati reusi sa problematizati si altfel, nu doar umoral (acum o sa imi spuneti ca, de fapt, reactia mea este umorala samd.)
Ah si cartea invocata face parte dintr-o colectie extrem de populara in USA si am apelat la ea nu pentru ca ar fi extraordinara, ci pentru ca tipul ei de abordare este unul bazat pe generalitati impartasite de marele public. Pentru celelalte sute de definitii, o sa va rog pe dvs. sa scrieti un articol de 2 pagini in care sa le vizati pe toate. Mult succes. Altfel, “Dummy” din titlul ei este doar un carlig de marketing, credeam ca aveti suficienta experienta in sfera asta ca sa nu va prindeti in el. Dupa cum spuneam, depinde de educatia si discernamantul fiecaruia ce intelege din ce vede. Dar, deh, pe blog suntem liberi sa facem ce vrem, nu? Iar argumentele ad hominem fac si trafic ;)
In fine, va urez mult succes in cariera si subiecte cat mai incitante pe viitor.
Dan Taranu.
Si noi va multumim pentru feedback:)
O singura mentiune – doar pentru ca generalitatile sunt impartasite de marele public nu inseamna ca sunt si corecte.
Stimate domn,
Apreciez modul in care ati apelat cu succes atat la ethos, cat si la logos in comentariul de mai sus. Acesta nu ar fi fost indeajuns de consistent daca nu ati fi mentionat faptul ca sunteti absolvent de Litere, profesor si, printre altele, scriitor de fictiune.
Am recitit articolul de 3 ori si nu am reusit sa identific acele argumente ad hominem. Nu va vad nici macar numele mentionat sau vreo incercare a autoarei sa va discrediteze pe dumneavoastra ca persoana, toate referirile fiind facute la articol.
Daca ne uitam insa peste comentariul pe care l-ati scris mai sus, o sa observam tot felul de “presupuneri” care miros a sofisme.
“presupun ca nu ati utilizat metode analitice prea sofisticate”
“presupun ca reactionati instantaneu la presiunea unei prejudecati”
Pe langa folosirea acelor argumente ad hominem de care chiar dumneavoastra ati adus vorba, ati pornit de la niste premise a caror valoare de adevar nu o stiti, drept pentru care intregul argument cade.
Nu reusesc sa nici gasesc locul in care autoarea “se prinde in” cuvantul “dummy”. Probabil ca, din nou, ati presupus, caci eu nu am identificat decat o referire la carte ca intreg – “definiția a fost citată din popularul manual „Public Relations for Dummies””. Intr-adevar, cuvantul “dummy” este un carlig de marketing. Asa si? Daca este doar un carlig de marketing cumva printr-o implicatie logica rezulta calitatea respectivei carti?
Apropo, ati scris un articol in limba romana, pentru romani, nu? Atunci de ce va justificati alegerea facand referire la succesul cartii in USA?
Intr-adevar, pe un blog suntem liberi sa facem ce vrem si avem totodata si alegerea de a ne asuma reponsabilitatea pentru ceea ce scriem. De aceea, la fel ca si dumneavoastra pe site-ul pe care scrieti, autoarele apPRentice.ro se semneaza la fiecare articol pe care il scriu.
Pe de alta parte, in momentul in care scriem un articol ne asumam riscul ca acesta sa fie interpretat diferit de catre persoane diferite. De multe ori ceea ce vrem sa transmitem nu coincide in totalitate cu ceea ce ajunge la publicul nostru. Drept pentru care, articolul a reprezentat pur si simplu o oglindire a interpretarii autoarei asupra articolului dumneavoastra. Nu neaga nimeni posibilitatea ca intentia dumneavoastra sa fi fost alta, dupa cum nu se afirma exclusivitatea opiniei de mai sus. Tocmai din acest motiv exista si un link catre articolul dumneavoastra, pentru ca cititorii sa-si poata forma o parere proprie.
Numai bine.