Home
„Nothing but the truth” este un film despre o jurnalistă care dezvăluie identitatea unei agente CIA. Mai mult decât atât, ultima activitate secretă a agentei demonstrase că recentul atac asupra președintelui Americii nu fusese plănuit în țara pe care Serviciile Secrete o bănuiau. Acest lucru făcea riposta americanilor inutilă și abuzivă.
Pe scurt, filmul se concentrează pe lupta în numele unui principiu și pe măsurile brutale pe care justiția americană le ia împotriva jurnalistei, Rachel Armstrong (Kate Beckinsale), în momentul în care ea refuză să spună numele sursei de la care aflase informația. Știrea provoacă vâlvă, însă Rachel pierde pe plan personal și emoțional, chiar dacă pe cel profesional a atins succesul.
În ceea ce privește comunicarea interpersonală, este interesantă discuția dintre Erica VanDoren, agenta expusă, și Rachel. Pentru că aflase din prima lor întrevedere că aveau copiii la aceeași școală și de aceeași vârstă, Erica încearcă inițial să creeze o legătură pe acest temei între ea și Rachel. Îi laudă florile, cărțile soțului, îi mărturisește problemele pe care le are în familie din cauza știrii, însă, atunci când nu reușește să afle ce dorea, se dezlănțuie. De aici încolo, întreaga acțiune se va desfășura în jurul nenumăratelor întrebări despre identitatea sursei. Pentru că se consideră trădare de stat să divulgi o astfel de informație, mai ales că Erica este soția unui fost ambasador SUA, se fac presiuni asupra jurnalistei, însă pentru ea principiul de a nu-și dezvălui sursele este mult mai important, și nu cedează nici când este încarcerată.
Când i se ia un interviu de către Molly Meyers, o jurnalistă de scandal, foarte abilă în a „scormoni” toate aspectele emoționale (relația cu soțul, cu fiul, în condițiile în care era închisă de 7 luni deja), Rachel se descurcă foarte bine în a contracara previzibila întrebare despre sursă afirmând că Molly nu înțelege, de fapt, ce înseamnă să-ți menții integritatea și că adevărul trebuie aflat, indiferent de unde a venit, pentru că Guvernul nu ar urmări niciodată să afle sursele unei știri de tabloid.
Avocatul lui Rachel, Alan Burnside (Alan Alda) încearcă, inițial, să o convingă că lupta ei nu are nici un sens. „A man can live a good life, be honorable, give to charity. But in the end, the number of people that come to his funeral is generally dependant on the weather.” Principiul contează oare mai mult decât faptul că lipsește de lângă fiul ei? Principiul contează mai mult decât persoana? Rachel argumentează că o mamă nu trebuie să fie mai puțin morală doar pentru că o așteaptă un copil acasă, în timp ce un bărbat poate deveni erou.
Avocatul ajunge, până la urmă, să facă o pledoarie împotriva puterii exagerate a guvernului, care poate decide ca un jurnalist să fie închis pentru că nu divulgă sursele, lovind astfel în primul amendament american, în ideea de confidențialitate, în șansa cetățenilor de a beneficia de o conducere transparentă a țării. Presa trebuie să fie ochii opiniei publice, nu mijloc de manipulare pentru guvernământ. Cei ce dețin puterea trebuie să răspundă în fața națiunii atunci când greșesc. Dreptul de a acționa într-un anumit fel nu trebuie să fie confundat cu puterea pe care un organism o are asupra cuiva mai slab.
