Home
”Yey! O conferință despre mediul online!”, spuneam cu voce tare acum 3 săptămâni când entuziasmul simțea nevoia să urle și să zburde prin cameră la aflarea veștii că se organizează WebEvent. Probabil că ar face la fel și dacă s-ar mai anunța o conferință săptămâna aceasta. Și una săptămâna viitoare. Și una exact în ziua de după. Pentru că mă pasionează și pentru că vreau mereu să știu mai mult și mai mult și mai mult. Și ce dacă se repetă anumite lucruri în proporție de 80%? Ce dacă aud lucruri pe care le știu deja foarte bine și care mă plictisesc teribil? Dacă plec cu măcar o cunoștință nouă, eu sunt mulțumită. Pentru că simt că am mai făcut un pas. Oricât de mic, un pas înainte e un pas înainte. După ce vei citi articolul acesta, sper să simți și tu că ai mai avansat puțin. E interesant, promit ;).
Ca să ajung la WebEvent am făcut mai mult decât un pas. Ca să vă spun exact, am străbătut cam 120 de km. M-am trezit constiincioasă devreme, ca să fiu sigură că nu pierd cafeaua de la ora 10:00. Dacă ar fi fost soare în Pitești și nu o vreme de făcut copii (sau de dormit sub plăpumioară), probabil că nu mi-ar fi părut rău că am ajuns cu o oră mai devreme și că evenimentul a început cu o oră mai târziu. În condițiile date îns㔦 ei bine, să spunem că aș mai fi abuzat puțin de ”Snooze”.
Startul s-a dat în jurul orei 11:30, moment în care în sală eram aproximativ 40 de oameni. A fost un cadru intim, ce-i drept, în care te simțeai ca la un seminar. ”Studenții” nu se sfiau să vorbească și din fericire nu era nevoie de un microfon ca să te faci auzit. Mi-ar plăcea să se păstreze formatul acesta și la următoarele ediții, deși am și niște critici de adus.
Tema ediției de vineri a fost ”Advertisingul și Marketingul Online”, drept pentru care justificată a fost suprinderea mea când primul invitat, Alin Mechenici, președinte al asociației PR Pătrat, a venit să ne vorbescă despre comunicarea în situații de criză. Și nu, nu era vorba despre criza economică și cum mediul online profită de ea (ceea ce mi-aș fi dorit eu să aud), ci despre clasicul, largul și vagul subiect de comunicare în situații de criză în general. Prezentarea, după cum a recunoscut chiar el, fusese făcută cu o noapte înainte (eu aș fi mers pe varianta cu făcutul în tren) ”“ acum”¦ ce pot să zic”¦ ca student îți tot faci proiectele cu o noapte înainte. Dar parcă pentru o conferință ar fi frumos să te pregătești mai din timp. Mai ales dacă ți-ai pierdut îndemânarea din studenție. Problema a fost că toți ce din sală adoptaseră o atitudine de tipul ”dooooh.. ceva interesant când ne spui? Partea bună este că Alin Mechenici este totuși o persoană charismatică, simpatică și reușea să te facă să-l asculți nu neapărat prin ce spunea, ci prin felul în care o spunea. Ceea ce nu este deloc o calitate de ignorat. Mai mult decât atât, am aflat de LinkedIn, un fel de facebook să-i spunem, dar unde nu întâlnești pe omul X sau pe omul Y, ci pe doctorul X sau economistul Y, axându-se deci pe formarea de comunități profesionale. E interesant, check it out!
Ce ar mai fi de reținut din expunerea lui Alin Mechenici: ”brandingul se construiește în primul rând intern, de la angajați”, ”e din ce în ce mai greu să minți”.
Au urmat Justin Kadima, de la Republika (foarte faine cărți de vizită :D) și Tudor Totolici de la MB Drăgan (foarte fain site!). Băieții au venit să vorbescă în principal despre bloguri și au vorbit chiar bine, căci au avut niște lucruri interesante de spus. Justin Kadima a afirmat că doar 1% din companiile care își fac blog, chiar au nevoie de blog, pentru restul, un site fiind o variantă mai potrivită. Mai târziu, independent de această afirmație, Tudor Totolici spunea că cel mai important când vine vorba de un blog este interacțiunea. Ei bine, în realitate cele două afirmații se completează. La urma urmei, ceea ce face în primul rând diferența dintre un site și un blog este întocmai interacțiunea, comunicarea bidirecțională. Da, e bine să ai o astfel de comunicare cu publicul tău inclusive în mediul online. Dar după cum știm, comunicarea bidirecțională este mereu o sabie cu două tăișuri și trebuie să te gândești bine dacă ești pregătit să o întâmpini. Iată mai jos o serie de întrebări la care o companie trebuie să răspundă înainte de a lua decizia de a-și face un blog (primele două întrebări cred că vă sunt deja familiare din zona non online-ului ;) ):
- Ai ceva de zis?
- E cineva interesat de ce zici?
- Are cine să se ocupe de blog? (să scrie)
- Can you handle the truth? (the feedback)
- Poți să răspunzi la feedback în mod adevărat?
Un singur amendament privitor la părerile băieților cu privire la site-uri. Au recomandat la un moment dat ca site-ul de prezentare să fie făcut în Flash. Eu personal aș merge în continuare pe mâna HTML. Dar despre asta mi-aș dori să discutăm mai pe larg într-un articol separat.
Al treilea invitat, precedat de o pauză de cafea și niște gustări, să ne mai descrețim mintea și stomacul, a fost Adi Stan, de la DWD, firmă ce se ocupă cu dezvoltarea de site-uri pentru IMM-uri. Problema adusă în discuție a fost cea a greutății în lucrul cu clienți ”“ aceștia au de multe ori pretenția absurdă ca firma ce se ocupă de execuția site-ului să scrie și textele pentru acesta, chiar și fără a li se oferi niște informații în prealabil. Au fost date și exemple de site-uri care după un an de la lansare încă nu au nimic scris la pagina ”Despre noi”. Ce a fost deranjant în prezentarea lui Adi Stan a fost faptul că părea să vrea să ne explice în continuu această problemă, a receptivității scăzute a clienților, deși ar fi fost mult mai bine să încerce să propună niște soluții sau să le găsească împreună cu cei din sală. Partea cea mai tristă a început însă atunci când în urma unei întrebări puse de o doamnă din sală, seminarul s-a tranformat într-un dialog Adi Stan ”“ doamna respectivă, dialog ce părea că nu se mai termină și în timpul căruia audiența a fost pierdută de tot („isn-t that cute”¦ but it-s wrooong!”) .
Oricum, din seria ”Știați c㔦”: fizic, Internetul înseamnă 5 volți.
Mai jos, câteva poze.
Mâine continuăm prezentarea WebEvent, cu recâștigarea audienței de către Adi Soare de la Metromind. Ajută să vă spun că era cât pe ce să își dea pantalonii jos?
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
Dai cu părerea despre html vs. flash dar ACUM ai aflat de LInkedIn?!
DA. De ce nu as face asta?! :P
Ce căcat legătură vezi tu între LinkedIn și cunoștințele unui om în flash sau HTML? Deșteptule…
@Nimeni: stiu flash si html cat n-o sa stii tu toata viata dar de linkedin am auzit de vreo 2-3 luni… si nu prea ma pasioneaza
Daca va intereseaza cu adevarat campaniile desfasurate in online, PRIME va asteapta la CNSC la inceputul lui aprilie. Si va mai pregatim o surpriza faina in acest sens, dar nu va dau detalii deocamdata;)
Buna Oana. Mersi de feedback.
Principala mea problema a fost faptul ca nu stiam care o sa-mi fie adevarata audienta. Cu o seara inainte am aflat cam cine o sa fie in sala.
Am sunat unul din vorbitori si mi-a zis ca el nu o sa-si faca nici o prezentare ca nu stie pentru cine va vorbi. Ei bine eu am zis totusi sa incerc ceva. Am facut o prezentare pentru “toata lumea”. Spun asta pentru ca mi s-a spus ca voi avea in sala studenti, oameni de marketing, elevi, bloggeri si directori de companii.
Tu pentru un public “asa” de targetat ce prezentare ti-ai face si mai ales, cu cat timp inainte? Orice ai spune o sa fie persoane nemultumite. Esti de acord?
Cat despre fraza ”e din ce în ce mai greu să minți” nu am spus-o eu; a fost concluzia cuiva din sala.
Referitor la asta am zis ca “nu trebuie sa minti. Trebuie sa spui doar adevarul pentru ca se va afla”. Cred ca baiatul care ma intreba de multinationale a concluzionat asa. Ajuta-ma sa imi amintesc daca a fost sigur el.
Salut Alin! Mersi mult si eu pentru interventie!
Nemultumirea mea a fost legata in mod special de tema, pentru ca nu am sesizat relatia directa cu online-ul (ca doar despre asta venisem sa vorbim). Asta m-a determinat sa fiu surprinsa. Mi-am dat seama ca greseala a fost totusi a mea si ca trebuia sa fiu pregatita pentru “criza” pentru ca pe site asta era tema la care erai inscris. Nu stiu insa daca a fost aleasa de tine sau de organizatori. Pur si simplu nu mi s-a parut inspirata. Indiferent de public, tema prezentarii trebuie sa fie in conformitate cu tema mare a conferintei. Elevii, studentii, oamenii de marketing, aveau totusi ceva in comun: venisera sa asculte prelegeri despre mediul online.
Oricum, repet, prin stilul tau de a vorbi ai reusit sa te descurci cu publicul eterogen. :)
Cat despre “e din ce in ce mai greu sa minti”, eu mi-am notat ca a fost spusa de tine, in contextul comunicarii prilejuite de mediul online. Nu stiu care dintre noi sta mai prost cu memoria, dar oricum, nu e o afirmatie de care sa te lepezi, nu? :D
Inca o data mersi pentru vizita si sper ca nu ai considerat ca am fost prea acida. Eu chiar te respect foarte mult si vreau sa cred ca putem invata mereu unii de la ceilalti, inclusiv prin critici constructive.
:) Tema eu am ales-o.
Dumis mi-a zis sa-i dau o tema pana ziua urmatoare. Asta am si facut, insa in momentul respectiv conferinta inca nu avea un nume. Sau cel putin eu nu stiam despre ce se va vorbi. Stiam doar ca va fi “despre online”.
Din evenimentele pe care le-am organizat am invatat un lucru: oricat de multa incredere ai intr-un vorbitor, pune-l sa-ti trimita prezentarea cu cel putin o saptamana inainte. Asta o recomend tuturor celor care organizeaza ceva. Te ajuta si pe tine (ca organizator) dar si pe vorbitor si implicit aduce valoare celor din sala (ca pana la urma despre asta e vorba).
Cel ce trebuie sa prezinte are mare nevoie de un feedback de la organizator. Adica trebuie sa stie daca la ce sa gandit el o sa prinda la cei prezenti sau daca are legatura cu restul prezentarilor si cu tema conferintei.
A fost o totala lipsa de comunicare intre organizatori si vorbitori. De ce crezi ca nu au mai venit jumatate din cei inscrisi? Sau Tudor si Justin, de ce crezi ca au scris pe twitter ca sunt suparati?
Eu, in afara de acum, nu am mai scris asta nicaieri. Nici macar pe blogul personal sau twitter. Nu le reprosez nimic organizatorilor. Stiu ca au fost la primul eveniment. I-am incurajat si atunci, ii incurajez si acum. Nu e un lucru usor, insa trebuie sa invete din greselile lor, dar mai ales din greselile altora (adica sa invete sa ceara feedback). I-am zis asta si Ralucai la sfarsitul conferintei.
Cat despre prestatia personala sa stii ca eu nu am fost multumit. Am plecat cu gandul ca o sa improvizez in functie de reactia salii, insa nu stiu cat am reusit. Pun asta pe seama oboselii si a stresului acumulat in dimineata respectiva.
Am ajuns cu o ora intarziere si destul de frustrat pentru ca am pierdut legatura de tren, fara sa pun la socoteala ca am facut 13 ore din Cluj pana in Pitesti si ca nu mi-a mers prezentarea pe laptopul conectat la video-proiector. Sper ca nu s-a vazut si supararea mea. Una peste alta a fost o zi plina de peripetii :D
Oricum, ideea e ca data viitoare o sa fiu mai atent cu alegerea temei. In plus, nu voi mai accepta sa vorbesc daca stiu ca nu pot dormi cu o noapte inainte. :)
PS: voi scrie in curand un articol despre prezentari publice cu lucrurile pe care le-am invatat pe propria piele in ultimii 4 ani (adica incepand cu anul I de facultate).