HomeIată că revin săptămâna aceasta cu două dintre subiectele „fierbinți” ale momentului, care să ne încălzească nițel dacă vremea e mai nehotărâtă ca o femeie (no offence, ladies!). Și fiindcă tot vorbim despre mediu și responsabilitate, am decis să fac un articol 2 în 1 despre două dintre temele mele preferate: CSR-ul și blogging-ul. Mai mult decât atât. Am vrut să împart cu voi un studiu realizat de către Dragoș Dehelean, Director General Selenis, și Corina Iordache, PR Executive Selenis.
În primele două luni ale anului 2009, Dragoș Dehelean și Corina Iordache au realizat o nouă ediție a „Bilanțului Responsabilității Sociale”, prima cercetare de acest fel fiind făcută în 2007. Chestionarul a fost aplicat pe 76 de bloggeri, iar rezultatele au fost dintre cele mai interesante. Scopul cercetării a fost acela de a descoperi pecepțiile bloggerilor cu privire la exercițiile de CSR ale companiilor private și de a investiga disponibilitatea acestora în legătură cu susținerea unor astfel de campanii de responsabilitate socială.
În top 10 al celor mai responsabile companii vom regăsi: Vodafone, Petrom, Tuborg, Orange, Unicredit Å¢iriac Bank, Coca Cola, BRD, Cosmote, P&G și Germanos. Grija și investiția în mediul înconjurător rămâne principalul motiv pentru definirea caracterului responsabil al unei companii. La acesta se adaugă investițiile în sănătate, educație și stimularea comportamentului civic al publicului.
Cele mai cunoscute campanii din domeniu, de care ați auzit cu siguranță și voi, sunt: Tuborg – Umbrela Verde, Unicredit – Cicloteque și Pădurea Noastră și Coca Cola – Cartea Dunării Albastre. La mare cinste se află și Petrom, care și-a câștigat aprecierea blogosferei prin campaniile de mediu – Parcurile viitorului și Respect pentru viitor -, prin cele în sprijinul educației – Olimpicii Petrom – și pentru campaniile de consolidare a spiritului civic prin sport, generat de Crosul Petrom. Tot în domeniul sănătății, P&G s-a făcut remarcat cu proiectul Șansă la viață. Șansă la noi amintiri.
Campaniile de CSR sunt apreciate de bloggeri mai ales sub aspectul lor continuu și consistent, făcându-se încă o dată – dacă mai era nevoie – dovada faptului că exerciții disparate de responsabilitate socială nu vor aduce beneficii niciuneia dintre părțile implicate.
Însă nu au existat doar laude. Bloggerii au criticat unele companii pentru superficialitatea cu care tratează acțiunile de CSR, dar și comunicarea insuficientă a acestor acțiuni. O altă observație a venit din perspectiva abordării preferențiale a domeniilor care au nevoie de implicarea companiilor, organizațiile din domeniul coporativ-privat având tendința de a-și concentra investițiile în protecția mediului.
Ce-și doresc bloggerii de la companii? Răspunsul e simplu și poate semăna cu al oricăruia dintre noi: ei vor investiție în mediu, în stimularea spiritului civic și educația și sprijinirea tinerilor talentați.
Cum cred ei că se pot realiza aceste lucruri? Ei bine, cheia este, așa cum învățăm din băncile facultății, comportamentul proactiv, continuitatea, consistența și implicarea tot mai accentuată a unor segmente mai largi de publicuri interesate. Deși trăim în timpuri tulburi, sfatul bloggerilor și al experților în relații publice deopotrivă este să se păstreze intacte bugetele de CSR din cadrul companiilor. Cei care investesc acum vor avea de câștigat enorm în viitor, pentru că vor face dovada autenticității implicării lor în dezvoltarea societății în care activează. Prietenul la nevoie se cunoaște, nu?
Referitor la disponibilitatea acestora, bloggerii au afirmat că sunt deschiși propunerilor de susținere a unei campanii de CSR, însă consideră că organizațiile nu le acordă importanța cuvenită statutului de lider de opinie.
Mai multe detalii despre acest bilanț le puteți găsi aici.
Acest raport de cercetare și altele asemenea lui – deși rare deocamdată – sunt instrumente de o importanță deosebită în munca oricărui specialist în relații publice, fiindcă, așa cum știm cu toții, change waits for no man! Părerile bloggerilor sunt echivalente cu cele ale unor importanți lideri de opinie, iar aria lor de influență se extinde pe zi ce trece. Lipsa informațiilor cu privire la percepțiile, perspectivele și nemulțumirile acestora nu poate constitui în niciun caz o scuză pentru un eventual eșec comunicațional. Tot ce ne rămâne este să sperăm că astfel de inițiative, precum cea a lui Dragoș Dehelean și a Corinei Iordache, să nu rămână un efort singular.
