Captivi în paradigme

Sursa foto

Am fost surprinsă să regăsesc într-un film din 1990 (al lui Bernt Capra) teme intens discutate astăzi. Despre abordarea holistică a problemelor cu care se confruntă lumea noastră, despre felul în care timpul pare să “nu mai aibă răbdare” cu noi, odată cu înaintarea în istorie, iată cel puțin două dintre temele de discuție pe care un poet, un politician și o fiziciană le au în acest film.

Gândirea mecanicistă impusă de Descartes, care împarte întregul în bucăți și speră să rezolve ceea ce nu funcționează corect, trebuia depășită ca rezultat al noilor descoperiri științifice. Însă oamenii refuză să creadă că pot controla tot, chiar dacă probleme de genul celor din țările Lumii a Treia fac parte dintr-un întreg lanț de cauzalități care nu poate fi rupt într-un punct, reparat și înlocuit. La fel cum problemele medicale pot fi tratate la suprafață, dacă în loc de corectarea defectelor vizibile, ne-am concentra asupra adoptării unor stiluri de viață sănătoase.

In medicine for example, there’s been an overwhelming increase in technology… but the costs have spiraled concurrently. It’s become medicine for the rich and public health hasn’t improved significantly, although public health would improve dramatically if we just changed our eating habits, for example. But instead the experts are occupied with making artificial hearts. If our agribusiness had fed us better instead of chopping down the rain forests in order to make cattle ranches, in order to produce more and more red meat which is one of the diary causes of heart attacks, then maybe we would not to spend so much of our money on artificial hearts… and so on, and so on.

Azi suntem din ce în ce mai preocupați de felul în care se degradează planeta, de responsabilitatea pe care o avem față de societate, de greșeala de a exploata copii săraci din Africa pentru ca niște copii bogați din America să aibă pantofi “de firmă”. Controlul asupra naturii este un alt deziderat al gândirii științifice. Dar iată cum, astăzi, începem să realizăm că exploatarea resurselor trebuie făcută având în minte ecosisteme, legături între formele de viață ale planetei, legături între prezentul care nu mai așteaptă și viitor.

Sistemul trebuie privit în ansamblu. Soluțiile trebuie găsite respectând interconexiunile dintre părțile acestuia. Practic, sistemul este un tot care nu trebuie împărțit de la bun început. “Lumea se schimbă mai repede decât percepția oamenilor despre ea.” Dominarea naturii de către om, în virtutea superiorității lui, nu este oare o greșeală? Doar pentru că poți nu înseamnă că este și corect ce faci. Suntem atât de puternic caracterizați de nevoia de a cuceri și domina, încât nu putem gândi holistic. Avem pretenția de a deține adevărul suprem, iar cunoașterea a însemnat o permanentă divizare a acestui adevăr, astfel încât am uitat să privim înapoi.

Un film care trebuie urmărit, mai degrabă decât povestit…

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. Paradoxal sau nu
2. Vă mulțumim pentru că vorbiți !
3. PR-istu’ și discursu’
4. In Hollywood, everybody can hear you scream
5. Break a leg