Home
Despre comunicare internă, reputație, bloguri, despre PR academic și despre CSR.
Luând în considerare disponibilizările destul de frecvente apărute în ultima perioadă, care credeți că sunt modalitățile prin care o companie se poate asigura că imaginea transmisă de foștii angajați este una cât mai puțin negativă (presupunând că asimilarea valorilor și misiunii companiei respective de către angajați nu a fost un obiectiv explicit al managementului)? Cum poate compania să-și gestioneze în mod optim reputația, într-o astfel de situație? – Alexandra Cojocaru
Cultura organizațională (prin valori, de exemplu) ar trebui să fie parte din activitatea curentă – să fie vizibilă, tangibilă în fiecare acțiune și în proiectele de comunicare :) obișnuite.
De asemenea, momentul concedierii este unul delicat pentru cei care părăsesc organizația, indiferent de modul în care se comunică acest lucru.
Pentru a diminua resentimentele, este necesară buna explicare a contextului – de ce este necesară reducerea de personal, câte persoane și de ce, ce rezultate urmează să producă reducerea de personal, cum va ajuta la bunul mers al activității în continuare etc.
De obicei, prezentarea unor grile/criterii clare (adica nearbitrare) asociate cu îmbunătățirile rezultate sunt date convingătoare. Includerea unor programe de reconversie sau asistență pentru găsirea unui nou loc de muncă este de asemenea utilă și o dovadă a atenției față de cei care părăsesc organizația. (Aici se poate observa legătura între acțiune și comunicare). Foarte important este că plecarile nu îi afectează doar pe cei disponibilizați, ci și pe cei care rămân. Ei trebuie să aibă garanția că organizația va continua să lucreze, că vor avea loc de muncă și că, dacă se întamplă ceva, nu vor fi tratați cu dispreț.
Cât de importante sunt blogurile și monitorizarea lor în ceea ce privește managementul reputației unei organizații? Cum se realizează în acest moment comunicarea cu bloggerii? – Alexandra Cojocaru
Subiectul este și fierbinte și important. Fierbinte, pentru că fenomenul blogging este proaspăt și atractiv, important pentru că relevanța devine din ce în ce mai mare. Monitorizarea este “un must” pentru fiecare companie, intervenția transparentă în dialog, de asemenea. Bloggerii sunt abordați și pro-activ, important fiind ca acest lucru să se întâmple pe subiecte de interes, relevante pentru aceștia. Au fost și sunt inițiate proiecte dedicate bloggerilor. Tendința va continua odată cu creșterea numărului de lideri de opinie din mediul virtual.
Considerați că universitățile din România ar trebui să aibă un departament de PR? Cam care ar fi modalitățile tipice de PR pentru universități? Cu ce se greșește în România când vine vorba de promovarea universităților? – Sabina Ene
Orice organizație, companie, instituție ar trebui să aibă un departament de PR (ce-aș fi putut spune altceva, nu? :) ). O scurtă vizită pe site-urile universităților americane, de exemplu, este foarte relevantă și o inspirație autentică privind activitățile de comunicare asociate. De la programele de comunicare privind valorile universităților, standardele, rigoarea academică, propunerile de curiculum, la cele de fidelizare ale studenților, proiectele post absolvire, cele de protejare în caz de criză, toate sunt menite să construiască și să mențină reputația. În mediul universitar, reputația este o piesă de rezistență – poate chiar mai ușor de perceput ca valoare adaugată decât în spațiul de afaceri. Universitățile pot atrage astfel profesori buni, studenți valoroși, care, la rându-le, contribuie în timp la evoluția acestui parametru.
Credeți că actualele campanii de CSR din România sunt promotoare ale unei dezvoltări durabile, a unor strategii etice de business, sau sunt mai degrabă încercări de a veni în față cu ceva proaspăt, nou, însă nesubstanțial? – Andreea Olaru
Nu se poate generaliza dar, din păcate, sunt destule exemple de teme “atinse” pentru unicitatea/gravitatea lor și apoi abandonate și înlocuite cu un nou teritoriu mai atractiv. Mai sunt de asemenea exemple de situații în care bugetul pentru rezolvarea problemei este de x iar cel pentru promovarea subiectului de 10x.
Este corectă această asociere, dusă până la identificare, a PR-ului cu CSR-ul – în sensul că, la noi, campaniile de CSR par a fi unele de imagine, și sunt realizate de firme de PR, nefiind valori internalizate ale companiilor care le realizează? – Andreea Olaru
Nu pot spune decât NU, foarte mare și foarte răspicat. CSR este mai mult decât un proiect punctual, mai mult decât imagine. Conceptul trebuie să străbată întreaga activitate a companiei și să exprime un mod de a fi, la care se aliniază tot – de la proceduri, procese și linii de dezvoltare, până la oameni.
