Am văzut… Optimism 2009 :)

După o scurtă vacanță am revenit în București, iar prima oprire am facut-o ieri la Optimism 2009, un eveniment organizat de Cristian Manafu. Ideea pentru această ne-conferință, așa cum a numit-o el, a pornit de la o idee “aruncată” pe Twitter, la care au venit multe răspunsuri și, mai apoi, oferte de susținere a evenimentului. Până la urmă, Evensys, agenția The Practice și clientul său, pufuleții Gusto, s-au unit în efortul de a ne aduce aminte cât de important este să fim optimiști.

Am avut parte de speakeri numai unul și unul, iar fiecare dintre ei ne-a dat cel puțin o idee despre cum putem “reînvăța” să fim optimiști (deși știm cu toții ca optimismul se simte, nu se învață).

Bobby Voicu spune că “Optimismul e overrated” și că nu contează să ne atingem neapărat scopul. Și poate părea pesimist, însă nu e deloc așa, fiindcă, în viziunea sa, drumul pe care îl parcurgem către îndeplinirea obiectivului nostru e cel mai important motiv de optimism, fiindcă ne poate conduce către succese nebănuite.

Radu Șerban, hairstylist, ne-a vorbit despre optimismul generat de șansa pe care o avem fiecare de a face o activitate care ne place și ne motivează să fim mai buni.

Cristian Lupșa ne-a adus aminte de importanța poveștilor, ale noastre și ale celor din jur. În viziunea acestui jurnalist, poveștile au capacitatea de a ne face să ne simțim incluși în unul dintre universurile posibile, fiindcă știm cu toții că singuri nu putem face (aproape) nimic.

Răzvan Căpănescu a pus accentul de umorul specific românesc și pe abilitatea pur mioritică de a face mișto de orice, oricând. El crede că optimismul constă în puterea de a vedea că realitatea românească bate orice film (de la horror la fantasy, aș adăuga). La asta se adaugă momentele unice din viața noastră în care cunoaștem oameni adevărați și cele în care crâmpeie din visele noastre sunt proiectate în viața cotidiană.

Cosmin Alexandru a spus despre optimism că nu e o încredere oarbă în oameni și în viitor, ci una motivată, iar motivația aceasta trebuie să rezide în faptul că lucrurile tind să iasă mai degrabă bine. Proiectarea lucrurilor pozitive în viitor poate duce la stimularea unei atitudini pozitive față de noi și față de ceilalți. Mai mult, dacă reușim să ne menținem această atitudine, le putem transmite și altora starea noatră, prin zâmbete, prin sprijin în momentele grele și printr-o mână de ajutor dată oamenilor pentru a face ceea ce le place.

Dragoș Bucurenci crede că pesimismul românilor derivă din ultimii 50 de ani, în care aceștia nu au avut posibilitatea de a-și controla viitorul, această atitutdine devenind “o strategie adaptativă”. Însă orice se poate schimba, iar printre căile pe care le avem la dispoziție, Dragoș Bucurenci numără veștile bune și obiectivele realiste.  (PS: PR-iști mai tineri sau mai experimentați, luați aminte la discursul lui Bucurenci. Și eu vreau să pot vorbi așa în public. :) )

Eugen Hriscu, psihoterapeut, ne-a supus analizei tranzacționale, ceea ce vă sugerez să faceți și voi pentru a vedea unde vă încadrați și ce puteți schimba pentru a ajunge în raportul “I am ok, you are ok”.

Emi Gal ne-a povestit despre cum vrea el să schimbe lumea și ne-a împărtășit 3 chei ale succesului: prețuirea timpului, investiția în oameni și autenticitatea.

În ultima parte a conferinței, la User Generated Optimism, am avut parte numai de doamne și domnișoare vesele, care au abordat și alte laturi ale conceptului de optimism. Anca Baniță ne-a dat kitul de optimism, gata pentru a fi folosit în caz de urgență, Monica Muntean ne-a vorbit despre procesele chimice din organism care antrenează o stare pozitivă, de entuziasm, Andreea Mihaela Stan ne-a prezentat “noua iubire” (vă las să descoperiți singuri ce e), Rodica Chirculescu ne-a prezentat optimismul din perspectivă medicală (atenție la oboseală!), Sandra Ghițescu (Metrosmilers) ne-a zis că importantă nu e jumătatea plină sau goală a paharului, ci apa din el și ce facem cu ea, iar Rodica Obancea ne-a readus atenția către timpul nostru.

Una peste alta, a fost o zi frumoasă și o conferință extrem de reușită! Îi mulțumim încă o dată lui Manafu pentru organizare și așteptăm cât mai multe manifestări de acest tip.

Bonus pentru mine: i-am cunoscut pe Buddha și pe Manafu și vă pregătesc niște surprize frumoase! :D

Și acum, ca la sfârșitul fiecărui articol, o să abordez perspectiva de relații publice, având în vedere că debordez de optimism. Acest eveniment m-a ajutat să fiu în preajma unor oameni deosebiți, să împart cu ei gânduri frumoase și să ma încarc de energie pozitivă, pentru că este fundamental pentru un bun comunicator să aibă capacitatea de a degaja o stare de optimism. De aici, toate căile de comunicare se deschis, iar ideile bune vin fără întârziere. Așadar, aveți aici un mic “abecedar” de optimism. Nu întârziați în a-l aplica! ;)

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. …And the whole world smiles with you. :)
2. Optimism’09, ediția de toamnă (part 1)
3. Optimiști de toamnă (part 2)
4. Am fost la… #lecturi urbane