Realitate artificială

Azi s-au sărbătorit 40 de ani de la misiunea Apollo 11. De atunci au apărut comentarii peste comentarii privind autenticitatea filmulețului cu primii pași pe lună. Ba că umbra steagului, ba că lumină dubioasă, ba că una, ba că alta. E pe bune sau nu e pe bune? Probabil că nu o să aflăm niciodată. Și tocmai asta e interesant. Faptul că alegem ce vrem să credem și ce nu și ne construim astfel singuri propria realitate în care să trăim. Desigur, asta nu înseamnă că avem mereu de ales.

Există tot atâtea reprezentări asupra realității cât există oameni. Fiecare dintre noi deține propriul filtru prin care vede și se raportează la realitate. O dată, însă, cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, acest filtru a fost dublat, de această dată de unul comun, reprezentat de mass media. Cunoașterea noastră a devenit în mare parte mediată, iar imaginile din mintea noastră au ajuns să fie din ce în ce mai influențate, uneori chiar dictate, de ceea ce citim în presa scrisă, auzim la radio, vedem la televizor sau, mai nou, urmărim pe Internet.

Gaye Tuchman, în urma unei cercetări ce s-a derulat pe o perioadă de 10 ani, a ajuns la concluzia că știrile sunt o construcție socială a realității. Actul de a face știri, afirma el, „este actul de a construi realitatea însăși, mai degrabă decât de a face o descriere a realității” .
În „Cinci milenii de manipulare”, Bogdan Teodorescu susține și el ideea creării unei realități alternative, interpusă între individ și realitate, prin intermediul media, analizând însă mai mult din perspectiva manipulării, a utilizării mass media drept unelte de control, cu precădere în totalitarism. Conform autorului român, „artificialul totalitar pornește de la premisa controlului și a influențării decisive a distorsiunilor față de realitate, malformarea acesteia în sens ideologic fiind misiunea media”.

Deși sistemele politice totalitare au pierdut teritoriu în fața democrației, este important să realizăm puterea de care încă se bucură mass media în construcția de realități artificiale, în condițiile în care, de cele mai multe ori, nu putem avea acces direct la informațiile ce ni se oferă prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Un bun exemplu, ce a determinat și o serie întreagă de controverse, este întocmai cel al imaginilor transmise la nivel internațional cu primul om pe lună. Sunt informații a căror validitate nu o putem stabili, în fața cărora unii dintre noi pot rămâne sceptici, dar care pentru mulți reprezintă realitatea incontestabilă în care trăiesc.

Mai poate pune cineva la îndoială importanța mass media ca instrument de lucru de bază în activitatea de relații publice?

PS: Apropo de realitate artificială și de faptul că se întâmplă să fim neputincioși în fața ei, să nu avem posibilitatea de a alege, vă recomand filmul „The Truman Show”, care, deși îl are ca protagonist pe Jim Carrey, nu este nici pe departe o comedie. Poate l-ați mai văzut, dar încercați să-l revedeți prin ochii cunoscătorului în „ale comunicării” și o să capete noi înțelesuri – să fiți pe fază la momentele publicitare, de exemplu.

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. Realitate sau manipulare
2. PR-ul te salvează de chestii
3. De la comedie politică la… comedie ÎN politică
4. Corectitudinea în lumea știrilor
5. Ce să mai scriu azi la status?