Default Albastru Rosu
apPRentice.ro
adevăratul blog de comunicare
RSS
  • Home Page Home
  • Abonează-te
  • Contact
  • Despre blog
  • Fetele de la apPRentice

Maleficul televizor și influența lui (The Network, 1976)

Sugestii de film Add comments

 

Sursa foto

Un prezentator de știri longeviv, a cărui carieră este momentan în declin, amenință (sau promite?) în timpul ultimei emisiuni că se va sinucide în direct. Ce rating poți obține din așa ceva? Și, mai ales, de ce e ratingul primul lucru la care să te gândești?

Transformarea unei gafe făcute în direct într-o emisiune de mare succes (“The Howard Beale Show”) poate fi considerată un pas înainte atât pentru cariera profesională a lui Howard Beale (care devine cu atât mai nesigură atunci când își distruge credibilitatea în momentul anunțului cu rol de intrigă), cât și pentru rețeaua de televiziune care funcționa fără profit prea mare de ceva timp (iar divizia de știri producea un însemnat deficit bugetar). Diana Christensen (Faye Dunaway), un director de programe incisiv, cu idei mari pentru câștigarea audienței (“I want angry shows. I don’t want conventional programming. I want counterculture. I want antiestablishment.”) este cea care vine cu soluția unui one-man show fără restricții, show care să îi permită lui Beale să spună orice simte că este nevoie pentru a “trezi” poporul american.

Pe de o parte, e lăudabilă încercarea de a menține rețeaua de televiziune la același nivel, dar e de condamnat modul în care este făcută. Din nedumerirea și suferința unui om aflat într-un punct critic în viața sa se modelează un show generator de rating, bani și recunoaștere. Nici un scrupul legat de respectabilitatea pe care transmisiunile televizate se bazau nu își mai are locul. De altfel, vedem în fiecare zi la televizor cum fuga ahtiată după audiență face ca minima decență umană să dispară: amestecuri nejustificate în viața privată a persoanelor publice (sau nu), scandaluri și drame ridicate la rangul de spectacol sordid, lipsă de decență și de bun simț. Fără modele de urmat, fără subiecte demne, fără respect și autenticitate.

Printre realizările cele mai importante ale noului program de televiziune se numără faptul că Beale reușește să îi determine pe americani să strige la unison, pe ferestrele locuințelor, în timpul difuzării emisiunii, că sunt nervoși și că nu vor mai accepta să îngurgiteze pur și simplu informațiile care le parvin prin intermediul televiziunii, că nu vor mai rămâne pasivi în fotoliu în timp ce pe ecran se derulează știri privind criza economică, pierderea slujbelor, numărul crescând de infracțiuni. Un al doilea îndemn la protest apare atunci când Beale dezvăluie că în spatele companiei ce avea să cumpere rețeaua de televiziune se află poporul arab, iar americanii trimit 6 milioane de telegrame Casei Albe pentru a împiedica tranzacția.

Însă niciuna dintre aceste “reușite” nu schimbă nimic în final: totul merge mai departe exact așa cum era, banii și publicitatea fac legea în televiziune și în lume. (“There is no America. There is no democracy. There is only IBM and ITT and AT&T and Du Pont, Dow, Union Carbide and Exxon. Those are the nations of the world today. The world is a college of corporations inexorably determined by the immutable bylaws of business. The world is a business.”) Schimbarea este doar aparentă.

Atunci când Beale le vorbește telespectatorilor despre dezumanizare și despre faptul că nu au nici o importanță ca individualități, ci doar ca mase, interesul începe să scadă. Sfârșitul apocaliptic prezis de profetul este mai aproape decât credea. Succesul și eșecul sunt valori volatile în televiziune, unde totul este dictat de rating.

 

“I just ran out of bullshit. Bullshit is all the reasons we give for living. If we can’t think up reasons of our own, we always have the God bullshit.  We don’t know why we go through pointless pain, humiliation and decay. There better be someone, somewhere who does know. That’s the God bullshit.”

“Howard said last night what every American feels. He’s tired of all the bullshit! He’s articulating the popular rage! I see Howard Beale as a latter-day prophet… a messianic figure inveighing against the hypocrisies of our times!”

“I said, <Why me?> The voice said, <Because you’re on television, dummy.> “

“Howard Beale obviously fills a void. The audience obviously wants a prophet… even a manufactured one…even if he’s as mad as Moses. By tomorrow he’ll have a 50 share, maybe a 60.”

“Because less than three percent of you people read books. Because less than 15 percent of you read newspapers. Because the only truth you know is what you get over this tube. Right now, there is a whole and entire generation that never knew anything that didn’t come out of this tube! This tube is the Gospel. The ultimate revelation. This tube can make or break presidents, popes, prime ministers. This tube is the most awesome goddamn force in the whole godless world…”

Ambassador_tvtruth

Sursa foto

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

  1. The Dark Side of PR and its Absolute Power
  2. O mică cercetare pe Twitter: PR campaign

October 23rd, 2009 de Alexandra Cojocaru  
Tags: 1976, influenta, media, network, televiziune

Leave a Reply

Click here to cancel reply.

(required)

(required)


  • Promo

    Let’s Do It, Romania!
  • Ne placi?

  • Categorii

    • -apPRentice.ro-
    • Alegorii comunicaționale
    • Campanii comentate
    • Comunicare X.0
    • Cronici de eveniment
    • Do's and Don'ts
    • Noțiuni de bază și tendințe
    • Promovăm, recomandăm, susținem
    • Recenzii de carte
    • Sugestii de film
    • Uncategorized
    • Zona VIP
  • Din arhiva personala

    • Goana după știri dusă la extrem - Ace in the Hole (1951) August 16, 2009
    • PR-istu' și discursu' November 28, 2008
    • Bunul-simț, o practică de mult uitată August 22, 2008
    • CNSC, Ziua 1, Conferința 2 - Despre campaniile online April 2, 2009
    • CNSC, Ziua 1, Studiu de caz eLowe: Interactivitate & Digital April 2, 2009
Copyright © 2010 apPRentice.ro
XHTML CSS Log in