Home
În ultimele două luni am făcut o mică cercetare pe Twitter cu ajutorul TweetDeck. În caz că nu știți, TweetDeck îți dă posibilitatea de a-ți creea o coloană în care să urmărești toate tweet-urile care conțin anumite cuvinte sau expresii. Așa cum vă puteți aștepta, eu am decis să văd ce scrie lumea despre “pr campaign”. Rezultatele sunt următoarele:
1. Tweet-urile conțin foarte puține linkuri. Eu mă așteptam să găsesc link-uri către studii de caz, către articole și analize, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
2. Foarte, foarte multe tweet-uri de umplutură, complet irelevante și oameni care scriu că lucrează la o campanie și atât, fără să revină cu anumite completări.
3. Foarte puține hashtags folosite în tweet-uri. Oamenii din PR par să nu știe să folosească resursele oferite de această platformă și să creeze cu ajutorul lor word-of-mouth.
4. Am fost uimită să văd multe tweet-uri luate cu copy/paste. N-am priceput care era logica de a da mai departe ceva fără a menționa măcar sursa, mai ales că era vorba de lucruri irelevante (din nou!).
5. Am văzut, de asemenea, că repetitivitatea e extrem de ridicată, iar toata redundanța asta nu este deloc informativă, așa cum știe orice comunicator.
6. Spre dezamăgirea mea, am dat peste foarte mult corporate bullshit. Chestii corporatiste, total neadaptate mediului online.
7. Unii tot scriau de “PR war”, lucru care dăunează grav imaginii industriei în care lucrăm, pentru că stilul ăsta beligerant nu face bine nimănui. Sigur, e vorba de o minoritate, dar una care poate afecta pe termen lung. Până la urmă toate industriile au vârfurile lor și părțile lor proaste, chiar și industria americană de PR, unde deja profesia este practicată la un nivel extrem de înalt.
8. În două luni am găsit doar 3 rezultate din România, de la @Brandient și despre campania demarată de Arsenoaiei și Mătășel – „Accidents Can Happen to Anyone”.
9. Cel mai retweet-uit tweet a fost: ” Twilight-s PR Campaign Threatens to Burn America to the Ground.” Așa că inițiatorii campaniei au avut din start un început pe măsura a ceea ce pregătesc.
Concluzia e simplă: oamenii de relații publice sunt în urmă cu online-ul și cu evoluția lui, cel puțin în ceea ce privește Twitter-ul și posibilitățile pe care le oferă. Îmi pare rău să spun asta, însă realitatea trebuie observată, înțeleasă și apoi schimbată. One tweet at a time.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
