Home
Cea de-a doua zi a congresului a început în forță cu o amplă discuție despre etică. Primul punct pe ordinea de zi? Rezultatele primului studiu internațional privind transparența media în România.
Cercetarea „Media Transparency and Media Practices in Romania” a fost realizată de Institute for Public Relations, în colaborare cu Forum for International Communication, Centrul pentru Jurnalism Independent și Asociația Patronală a Editorilor Locali, iar principalele sale rezultate au fost prezentate de Katerina Tsetsura, de la Universitatea din Oklahoma.
”¢ Metoda de cercetare a fost similară cu cea utilizată în alte țări: sondaj online cu 67 de întrebări, la care au răspuns în total 66 de jurnaliști și 127 de practicieni; media de vârstă a fost de 33 de ani (variind între 20 și 61 de ani), iar media de experiență a fost de 7 ani (variind între 1 an și 40 de ani de experiență);
”¢ Cei doi factori care au cea mai mare influență asupra media românești sunt patronii trusturilor mediatice și afilierea lor politică; aceste rezultate se apropie de cele obținute în Polonia și Rusia, unde cea mai mare influență o dețin Guvernul și patronii trusturilor mediatice;
”¢ Respondenții, atât jurnaliști cât și practicieni, au dezvăluit existența unor practici deloc transparente în cadrul media românești – plasarea unor știri în schimbul advertisingului, presiuni exercitate de departamentul de publicitate asupra editorilor, deghizarea publicității sub forma unor articole obișnuite;
”¢ Profesioniștii din media românești consideră adesea că acceptarea unor plăți directe sau indirecte reprezintă o practică normală, deși în același timp nu o consideră ca fiind și etică;
”¢ Katerina Tsetsura subliniază faptul că întregul scop al acestei cercetări este să genereze discuții, chiar dacă rata de răspuns este destul de mică și aproape irelevantă din punct de vedere sociologic (așa cum subliniază Mihai Coman, decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării). Ideea este să detemine oamenii să ia atitudine împotriva acestor practici, să-și evalueze situația actuală și să caute soluții.
Iată câteva dintre graficele prezentate (îmi pare rău, știu că fotografiile nu au ieșit prea grozav de data asta. 1 înseamnă „niciodată”, iar 5 „întotdeauna”).
Evident, rezultatele studiului au generat discuții între participanți, precum și o serie de întrebări din partea publicului. Cum întregul panel a fost deosebit de interactiv, o să redau schematic câteva idei.
”¢ Mugurel Rădulescu a atenționat asupra faptului că nu trebuie să ne limităm doar la un singur sondaj de acest fel ”“ trebuie să cercetăm în continuare și să depistăm cauzele din spatele comportamentelor.
”¢ Destul de șocantă mi s-a părut constatarea Ioanei Avadani, Director Executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, care a observat, din experiența sa, că în realitate, ziariștii percep profesionalizarea zonei de PR ca pe un lucru rău ”“ din punctul lor de vedere, un PR bun devine un obstacol în calea aflării de informației și o piedică în calea investigațiilor. La această afirmație, Mihai Coman a răspuns scurt și la obiect: dacă jurnalistul nu poate face investigația din cauza PR-ului, este un jurnalist prost, iar dacă un PR practică închiderea totală, este un PR prost.
”¢ Și intervenția lui Robert Turcescu a fost ceva mai dură: să lăsăm deoparte discuțiile teoretice și să ne concentrăm asupra situației reale, în special în mediul politic, în care există o mulțime de așa-ziși PR-iști, al căror unic scop este să aibă grijă de buna imagine a politicianului, și care au prin urmare două lucruri de făcut: să asigure cât mai multă acoperire media și să negocieze financiar cu jurnaliștii (pentru această acoperire media). De asemenea, a subliniat că pentru foarte mulți jurnaliști și practicieni neprofesioniști, în această perioadă de criză nu se mai pune atât de acut problema eticii ”“ ce mai contează dacă încheiem un contract cu instituția X? Bani să iasă!
”¢ Mihai Coman a subliniat faptul că în România, asociațiile profesionale, precum ARRP, nu reacționează la cazuri de încălcări ale eticii profesionale, nu au generat până acum vreun scandal de etică în PR, iar dacă ele nu se implică, domeniul nu se poate autoreglementa.
”¢ Luca Niculescu, Redactor-Șef RFI România, a prezentat perspectiva franceză asupra problemelor etice, dând exemple concrete din codul deontologic al jurnaliștilor (de exemplu, nu au voie să participe la mese mai scumpe de 20 de euro sau să plece în călătorii gratuite).
”¢ Liana Ganea, Coordonator de programe la Agenția de Monitorizare a Presei, a adus în discuție două exemple clare de încălcare a regulilor deontologice dintre jurnaliști și practicieni. Unul dintre ele: scandalul din 2007 cu dioxina din iaurt. Danone a realizat o companie de PR și de publicitate, iar printre tactici s-a numărat și invitarea jurnaliștilor la firmă. Printre cadourile primite de jurnaliști la cea de-a doua vizită s-au numărat genți frigorifice cu produse Danone și…telefoane mobile cu mesajul „Ca să comunicăm mai bine”.
”¢ Horst Avenarius a subliniat cele trei elemente esențiale în practica de PR: transparență, onestitate și sinceritate, iar Manuela Preoteasa, jurnalist și managing Partner HotNews.ro, a atins subiectul eticii în domeniul online, unde presiunea este dată de cititori (publicul este cel care amendează încălcările etice).
