Am fost la… World Blogging Forum 2009 (DAY 1)

Ieri am fost la World Blogging Forum, organizat de către ASLS împreună cu studenți din alte organizații de profil, care au pus la cale o treabă foarte bună. Sinceră să fiu, nu mă uitasem cu foarte multă atenție pe lista de bloggeri internaționali invitați, însă când am început să o studiez îndreaproape, mi-am dat seama că sunt printre cei mai buni din lume. Nu știu cum au ajuns organizatorii la ei, însă pot spune că bloggerii invitați făceau parte dintr-o clasă aparte și o să vedeți de ce spun asta.

În continuare, am selectat cele mai importante idei care s-au împărtășit astăzi. Nu o dată m-au trecut fiorii și nu o dată m-am emoționat ascultând poveștile acestor oameni care au dat o altă dimensiune online-ului.

Loic Le Meur, din Franța, fondatorul Seesmic, ne-a dat câteva exemple despre cum social media poate penetra chiar barierele de comunicare impuse de securitatea de stat. Două exemple esențiale în acest caz sunt:

- Fort Hood shootings, în care un soldat american împușcat scria pe Twitter din spital, după ce toate cananele oficiale de comunicare fuseseră închise;

- cutremurul din China, de care autoritățile au aflat prin intermediul social media și prin care oamenii au comunicat intensiv pentru a percepe magnitudinea evenimentului.

Am avut norocul să-l cunosc pe Loic într-una dintre pauze și pot spune că este unul dintre acei oameni a căror personalitate puternică și interesantă transpare prin fiecare gest și prin fiecare cuvânt. Și dacă nu mă credeți pe cuvânt, vedeți un eveniment organizat de el, Le Web. Știu, e uimitor ce oameni se adună acolo. Sper să ajung și eu anul viitor.

Zhou Shuguang (China) ne-a vorbit despre marele (fire)wall care limitează online-ul chinezesc și ne-a arătat cum fac bloggerii chinezi pentru a trece dincolo de el și pentru a se adresa lumii întregi. În China, doar 1/4 din populație folosește internetul, care este supus unei serii foarte mari de restricții: filtrarea URL-urilor, autocenzură, media de mainstream este aspru controlată, media indepedente de peste granițe sunt blocate, site-uri web 2.0 populare sunt blocate (Youtube, Facebook), unele site-uri de hosting de peste granițe sunt blocate. Pentru a depăși toate aceste bariere, bloggerii chinezi au găsit metode de a evita acest imens firewall, pe care, din păcate, nu le pot reproduce aici, fiindcă nu am prins nici eu tot mecanismul, dar vă pot spune că era foarte elaborat.

Wael Abbas (Egipt) a abordat aceeași problemă a cenzurii, cu care se confruntă și societatea egipteană. În Egipt, guvernul a cenzurat internetul înainte de 2005. Viața și securitatea bloggerilor au fost puse în pericol de nenumărate ori. Jurnaliștii au furat materialele bloggerilor, care aveau acces exclusiv la anumite evenimente. Ca răspuns la aceste circumstanțe sociale, bloggerii egipteni au supus dezbaterii publice subiecte precum tortura unor cetățeni egipteni, furnizând material video, care nu ar fi putut fi publicat altfel. Constituirea unei rețele puternice de bloggeri a făcut ca securitatea guvernamentală să nu poată pătrunde în articolele lor. De asemenea, blogosfera egipteană a făcut publice materiale video care probau caracterul pașnic al unor proteste civice, pentru care cetățeni nevinovați fuseseră acuzați. Unele bloguri sunt blocate în Egipt și există multe organe instituționale care încearcă să le controleze, însă activismul bloggerilor a determinat o lărgire a libertății de expresie în societatea egipteană, ceea ce este o reușită incontestabilă.

Jeff Jedras (Canada) ne-a arătat și reversul medaliei. Care sunt obiectivele blogosferei într-o țară care se bucură de o libertate totală de expresie? În primul rând, bloggerii vor să câștige accesul la echivalentul din Canada al Palatului Parlamentului, care nu este controlat de guvern (așa cum ne-am imagina), ci de către presă. Conflictul între presă și bloggeri se pare că este foarte profund în Canada, fapt accentuat și de poziția de fact-checker pe care și-o asumă bloggerii, atât pentru informațiile guvernamentale, cât și pentru cele provenite din mass-media. Cu toate acestea, Jeff a admis faptul că blogurile sunt overrated în Canada și că Twitter e la putere și acolo.

Michael Reuter (Germania) a susținut că, în virtutea democrației absolute a online-ului, este necesară crearea de platforme pentru bloggeri care să-i includă și pe acei reprezentanți ai blogosferei din țările care nu se bucură de un grad prea mare de libertate. Prin intermediul acestor platforme, acești bloggeri ar putea expune situația reală din țările în care trăiesc, iar informațiile furnizate în acest fel ar putea deveni instrumente de informare pentru guverne, care ar putea să ia în considerare aceste aspecte în gestionarea relațiilor cu respectivele țări.

Ramon Stoppelenburg (Olanda) a călătorit, timp de 2 ani, în jurul lumii fără nici un ban. Oricât de incredibil ar suna asta, el a reușit să vadă lumea cu ajutorul site-ului său, letmestayforaday.com, prin care a găsit oameni care erau dispuși să-i ofere cazare. Ulterior, a scris despre toate aceste experiențe. A scris chiar și o carte, pe care mi-ar plăcea foarte mult să o citesc. Din toate astea, ne-a spus că cel mai important e că a reușit să înțeleagă părticele din culturile pe care le-a vizitat, a arătat că socializarea online se poate transfera foarte ușor în offline și că există în lume necunoscuți în care putem avea încredere. Prin acest proiect, el a reușit să le arate și altor oameni, care nu au posibilitatea să călătorească, minunile pe care le-a văzut. Dincolo de toate lecțiile de viață pe care ni le-a dat, Ramon ne-a sfătuit să ne susținem comunitatea locală, care ne va ajuta pe noi înșine să progresăm.

Dobo Matyas (Ungaria) a avut un discurs concentrat asupra modului în care bloggerii pot avea acces la resurse și asupra felului în care trebuie să se integreze în domeniul de business. El susține că bloggerii sunt prea mici pentru a acționa individual și, pentru a depăși această limită, ei trebuie să se constituie într-o comunitate cu o identitate instituționalizată. Bloggerii au nevoie de locuri pentru a se întâlni, au nevoie de platforme și de oportunități de joburi. Așa cum știm și noi, se învârt mulți bani în advertising și, pentru a susține democratizarea acestei piețe, bloggerii trebuie să devină un punct de atracție pentru aceste resurse financiare, evitând ca ele să fie concentrate într-un singur punct.

Giorgi Jakhaia (Georgia) – despre el se pot spune foarte multe, dar cred că e suficient să știți că este un blogger care deține informații extrem de importante și asupra căruia a fost îndreptat atacul informatic din Georgia de vara aceasta. Citiți articolul de pe Realitatea. În Georgia nu există site al Ministerului de Justiție, iar instituțiilor nu le pasă de necesitatea de a fi deschise către public.

Emin Huseynzade (Azerbaijan) spune că în țara sa accesul la internet este destul de redus, iar principalul traseu al rețelei de internet trece prin Rusia. Dacă vrei un domeniu cu hosting în Azerbaijan, ai nevoie de permisiunea guvernului. Acum câțiva ani, canalele media indepdendente au fost închise. În ianuarie 2009, Vocea Americii și Europa Liberă au fost și ele închise.  Cu toate acestea, bloggerii au încercat să devină mai vizibili organizând flashmob-uri care au atras atenția presei.  Tot ei au fost cei care au început să scrie despre subiecte pe care mass-media nu le aborda. Rezultatul? Acuzații de huliganism, procese și violență. Doi bloggeri luptă încă pentru libertatea lor și sunt deja la al 12-lea proces, care se judecă chiar astăzi. Există un sigur caz de proces câștigat împotriva guvernului, după 6 luni de audieri.

Parvana Persiyani (Azerbaijan) ne-a povestit mai mult despre cazul celor 2 bloggeri acuzați de huliganism. Cei 2 nu avea un spațiu unde să se exprime, așa că și-au căutat refugiul în online. Acolo s-a creat o comunitate care îi susține și care e solidară în lupta lor pentru libertate. Prezentarea mi-a dat fiori, mai ales când Parvana a subliniat încî o dată că doar uniți putem învinge.

Luca Sartoni (Italia) a demarat proiectul său, 123people.com (un motor de căutare specializat pe oameni), de la o observație empirică: oamenii se tem foarte mult de ce spun alții despre ei. În privința companiilor, lucrurile stau asemănător: oamenii vorbesc constant despre companii, însă singura diferență acum este că știm că acest lucru se întâmplă. Reversul medaliei e că acuzații nejustificate sau calomnii adresate companiilor pot avea repercusiuni juridice. Și, încă o dată, revenim la importanța gestionării identității în online.

Mihaela Onofrei (Transnistria) ne-a vorbit despre prejudecățile legate de Transnistria și despre stereotipurile prin care lumea din afară percepe această zonă și oamenii care locuiesc acolo. Acest motiv a stat la baza unuia dintre proiectele sale, transnistria.imagine-romania.ro, care încearcă să modifice această perspectivă îngustă și să-i ajute pe oameni să perceapă realitatea.

Petru Terguță (Republica Moldova) a discutat despre situația online-ului din Republica Moldova. Peste graniță, majoritatea site-urilor sunt portaluri de informații, care transmit aceleași știri. Petru a fost inițiatorul unui proiect care transmitea informații de la TV în timp real, pentru a da posibilitatea și celor din afara țării să vadă ce se întâmplă în Rep. Moldova. Bloggerii de acolo nu se implică în discuții contradictorii, oamenii nu sunt obișnuiți cu blogging-ul, care constituie oricum o comunitate restrânsă, cu o evoluție lentă. Cu toate acestea, bloggerii din Chișinău sunt cei mai originali generatori de informație. Un minus ar fi că bloggerii moldoveni se încăpățânează să abordeze doar subiecte locale, iar politicul ocupă primul loc. Blogging-ul, însă, a reușit să stimuleze jurnalismul moldovean, ceea ce este o reușită demnă de luat în seamă!

Onnik Kirkorian (Armenia) afirmă că, în țara sa, blogurile au fost folosite pe larg în procese de dezinformare, creând confuzie și conflicte. De aceea, e nevoie ca cineva să introducă minoritățile și grupurile minoritate în conversațiile online, fiindcă nu e vorba doar de accesul la internet, ci și de tipul de oameni care accesează netul. Experiența personală: dezinformare, amenințări cu moartea, violență.

Pedja Puselka (Serbia) face parte dintr-o societate homofobă, foarte religioasă, însă el crede că problema nu se află în sfera puterii, ci în populație însăși.

Ritchie Pettauer (Austria) ne-a dezvăluit că online-ul austriac este foarte ferm reglementat. De exemplu, legea cere ca fiecare blog să aibă o pagină de contact, care trebuie să aparțină celui responsabil de publicarea articolelor. Este ilegal să fii anonim în Austria. O altă observație a sa: companiile pot fi mari, însă comunitatea e mai mare.

Poveștile bloggerilor de mai sus m-au impresionat și m-au motivat să fac mai mult. Ei sunt cei care dărâmă mitul conform căruia cei din spatele tastaturii nu fac nimic. Ei dau exemple de comportament civic, de implicare. Ce cred eu că a contribuit la succesul acestor oameni? În primul rând o serie de obiective clar definite. În al doilea rând, concentrarea foarte clară asupra acestora, alimentată de o motivație puternică pentru a face bine, pentru a schimba ceva, unii determinați și de circumstanțe, iar alții pentru că vor să atingă următorul nivel. Iar ei sunt următorul nivel în materie de blogging.

Sursa foto.

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. VIPr: Bobby Voicu
2. Blog+politica=… not love
3. #wbf2009 (day 2)