#wbf2009 (day 2)

Cum a fost pentru mine a doua zi de World Blogging Forum? Extraordinar de obositoare, dar plină de satisfacție. Aproape 12 ore petrecute în Casa Poporului, la o masă rotundă cu bloggeri din toată lumea, cu degetele pe tastatură și ochii și urechile în toate direcțiile (ce imagine sinistră!), să fiu sigură că nu pierd nimic. Și că nu pierdeți nici voi, cei care nu ați putut fi prezenți la eveniment. A fost prima mea experiență de live tweeting și s-a lăsat cu cred că peste o sută de mesaje în direct de la eveniment. Abia o aștept pe a doua! :) Pregătiți-vă, aveți mult de citit:

Așadar, vă invit să vă înfruptați (:)) oh da) din #wbf2009 semnat @oanabratila aici: http://twitter.com/OanaBratila/favorites. Nu trebuie să aveți cont de Twitter ca să puteți citi mesajele. O să vă apară în ordine inversă, nu cronologic, așa că dați ”more” până ajungeți la final și apoi citiți de jos în sus.
Am fost impresionată de faptul că mi-au mulțumit și străini pentru acest live tweeting. Probabil pentru că am fost (cred eu) singura care a făcut asta în limba engleză – am în vedere desigur faptul că am transmis mesaje în mod constant, pentru că inclusiv invitații mai scriau câte ceva din când în când. Deși a fost un eveniment la nivel internațional, din ce mi-au spus organizatorii, singurii străini care au venit la eveniment au fost bloggerii invitați să țină prezentări – acum sinceră să fiu, oricât de mult mă pasionează domeniul, nici eu nu cred că m-aș fi dus în altă țară la o astfel de conferință dacă nu mi s-ar fi asigurat masă și casă. E totuși o conferință cu si despre bloggeri și te aștepți să fie burdușită blogosfera de articole despre cum a fost și ce s-a discutat. Probabil aveau aceleași așteptări și de la twittosferă.

Primul invitat care a luat cuvântul a fost Loïc Le Meur – @loic. A prezis viitorul Twitter-ului și încă nu știm dacă i-a ieșit. Putem însă, ca și el, să intuim, iar pe cele peste 30 de preziceri, pe care le puteți citi aici. Loic a afirmat că modul în care vorbim va evolua în așa natură încât se va adapta limitei de 140 de caractere. E bine, e rău? Vom fi mai conciși, dar oare vom mai reuși să aducem și o contribuție personală la ceea ce vrem să transmitem? Să nu uităm că nonverbalul și paraverbalul nu ne costă caractere în comunicarea directă și că, oricum, valorează mai mult decât cuvintele. Revenind la mediul online însă, Loic a avut niște sfaturi bune pentru utilizatorii de Twitter – menționez: să nu-ți fie frică să greșești, fii tu însuți, nu te suprapromova, concentrează-te pe a-i ajuta pe ceilalți, nu fii obsedat de numărul de persoane care te urmăresc, pasiunea e pe primul loc! Luați aminte și nu folosiți Twitter-ul doar ca pe un alt instrument de promovare și construire a brandului personal. Nu vă temeți de el (așa cum am făcut-o eu o dată) și folosiți-l cu plăcere.

A urmat Matthias Luefkens – @luefkens, cel care ne-a spus că frumusețea site-ului YouTube stă în reușita de a crea o interacțiune-video prin intermediul comentariilor și, aș adăuga eu, a răspunsurilor video. A fost extraordinar de observat cum o parte din invitați vorbeau de frumusețea social media și a mediului online în general, folosind cuvinte pline de culoare, iar alții vorbeau despre pedepse și chiar moarte atunci când pomeneau cuvântul „blog”. Și totul se întâmpla la aceeași masă. Două lumi diferite și totuși mai asemănătoare ca oricând.

Și în acest context vine la fix replica lui Dario Gallo – “Principalul obiectiv al blogurilor ar trebui să fie apărarea libertății și nu monetizarea”. Libertatea – acesta a fost probabil cuvântul cheie al primei ediții World Blogging Forum.

Dacă totuși vă interesează cum să câștigați bani din blogging (și știu că vă intereseaza :) ), Ritchie Pettauer – @datadirt ne-a spus care este secretul: un public țintă bine definit. Targetare, targetare, targetare (sună foarte urât, știu, nu susțin romgleza, dar…). Ritchie ne-a mai recomandat și să căutăm cât mai multe surse atunci când scriem ceva, să citim cât mai multe opinii, dar în final să o expunem pe a noastră! Nu recomanda un produs care de fapt nu îți place – merge doar de două-trei ori șmecheria. Și pune-ți întrebarea: mai este libertate de exprimare atunci când scrii numai ce vor alții să audă?

Andrea Vascellari – @Vascellari, a cărui prezentare o puteți vedea filmată chiar la el pe site, de asemenea a susținut transparența, dar și importanța de a fi uman! Într-adevăr, trebuie să interacționăm cu publicul nostru, să dăm dovadă de empatie – nu veți avea niciodată succes cu un cont de Twitter în spatele căruia va părea că se află un robot ce transmite mesaje programate automat. E valabil pentru conturi personale, pentru campanii, pentru companii, etc.
Un alt sfat foarte bun, venit tot de la Andrea Vascellari: fă în așa fel încât oamenii să se identifice cu brandul pe care îl promovezi, astfel încât ei să ducă mesajul și imaginea mai departe – să devină adevărați ambasadori ai brandului tău.

Emin Huseynzade – ”Viitorul se va oglindi în ecrane mai mici”.

Foarte interesant este și ce a zis la un momentdat unul dintre participanți – ”pe Twitter oricine poate deveni purtătorul de cuvânt neoficial al oricărei companii”. Ramon Stoppelenburg – @ramoneseng a completat ideea, susținând că Twitter va introduce verificarea conturilor.

S-a discutat desigur și despre importanța brandului personal – SEM având un impact foarte mare asupra reputației noastre și fiind deci o direcție în care ar trebui să investim (timp și chair resurse financiare pentru a obține consultanță în acest sens). Dacă acum câțiva ani lumea spunea că ești nebun dacă te cauți singur pe Google, azi această ”activitate” a devenit un imperativ.

Tot referitor la Google și la căutari online, am mai aflat și că există acum o nouă categorie de consumatori: „prosumers” – acei consumatori proactivi, care înainte de a achiziționa, cercetează și se informează foarte bine cu privire la bunul respectiv.

S-a vorbit, după cum vă spuneam, foarte mult și despre cenzură. Aici: http://threatened.globalvoicesonline.org/ aveți o imagine a adevăratei realități în care trăim și de care de cele mai multe ori nu suntem conștienți – o hartă a reprimării liberei exprimări în mediul online.
Prea multe exemple de bloggeri închiși sau chiar omorâți. Te face să apreciezi mai mult țara în care trăiești, dar și să încerci să schimbi ceva. Vă invit să vă uitați la scurtul documentar ce prezintă cazul Emin/Adnan.

Dintr-un alt punct de vedere, ce spuneți, putem vorbi de cenzură la nivelul unui blog? Moderarea comentarilor oare poate fi privită ca un atac asupra liberei exprimări?

David Sasaki – @oso ne-a vorbit despre lipsa responsabilității în media – verificarea informațiilor a devenit un obicei pe cale de dispariție. David a mai spus că principalul motiv al prezenței noastre în mediul online este unul egoist – acela că ne îmbunătățește imaginea.
„Ar trebui să încercăm să devenim mai buni ascultători. Moralitatea și etica provin din empatie. Și putem empatiza, doar atunci când cu adevărat ascultăm.”.

Ce credeți, ar trebui să avem propriul nostru cod de etică sau să adoptăm unul universal?

Jeff Jedras (să-i vizitați neapărat blogul, pentru că a făcut și o analiză a afișelor folosite în campanie de candidații pe președinția României) – @jeffjedras, consideră că blogosfera este un soi de Vest Sălbatic și că dacă bloggerii vor să devină credibili este necesară crearea unui cod de conduită.

Giovanni Ruggeri, italianul care a făcut un site pentru Muzeul de icoane pe sticlă din România – Internetul: “o oportunitate extraordinară pentru cei care au pasiuni și o nouă responsabilitate pentru comunicatorii profesioniști”.

Ni s-au recomandat și două cărți, ce par, într-adevăr, a fi foarte interesante: The Power of Organizing Without Organizations și Virtual Miracles. Suplimentar față de multitudinea de exemple de acțiuni promovate prin intermediul social media și care au avut un succes răsunător. Ritchie Pettauer:”Social media costă doar timp”.

Onnik Krikorian – @onewmphoto ne-a lăudat vinul. :)

Prima ediția World Blogging Forum s-a încheiat cu o dezbatere privind ceea ce se dorește a fi prima Constituție a blogging-ului, ”Bucharest Global Blogging Manifest”. Momentan aceasta se află sub formă de Wiki și puteți contribui chiar și voi, accesul fiind deschis (ceea ce mi se pare o tâmpenie, pentru că poate fi sabotată oricând). Aici vă rog: http://wbconstitution.wikispaces.com/.

Citește cum a fost și în prima zi, iar imagini de la eveniment găsești la Sorin Rusi.
Și un articol scris de colegul meu de suferință, Chinezu – o abordare diferită a evenimentului, pe v-o recomand spre citire.

Dacă ai reușit să citești tot articolul, inclusiv aceste ultime rânduri, felicitări, ești un învingător! :D Mult a fost și tot mult sper că a și rămas. Happy blogging!

Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:

1. Webstock09 – Sesiunea I (part I)
2. Twitter, tweet, tweet
3. Breaking news! Micro-bloggingul este dăunător
4. De ce…
5. O mică cercetare pe Twitter: PR campaign