Victor Kapra nu mai are nevoie de introducere, însă aș vrea să adaug că este una dintre acele persoane care te motivează prin simpla sa prezență. Am înțeles de mult că oamenii cu adevărat inteligenți sunt aceia în preajma cărora te simți relaxat, însă entuziasmat și inspirat. Victor Kapra does that. :)
Se numește: Victor Kapra
S-a născut în orașul: Ploiești.
În momentul de față lucrează la: freelancer.
În calitate de: consultant/jurnalist/blogger.
A absolvit: autodidact.
Înainte, a mai lucrat și ca: redactor șef adjunct Ziarul Financiar/ new media content manager Publimedia.
Cartea pe care ar mai citi-o de 10 ori este: Război și pace.
Și filmul pe care l-ar mai vedea tot de atâtea ori: nu-mi place să mă uit de două ori la un film.
Din toate atribuțiile unui PR-ist cel mai mult îi place: networking-ul.
Și îi cam displace: o anumită cantitate de ipocrizie cvasi-obligatorie.
Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun PR-ist este: sinceritatea.
Și că acestui bun PR-ist nu trebuie să îi lipsească: curajul de a-i arăta clientului unde greșește.
1. În ultimii ani, modelul de utilizare al Internetului s-a modificat considerabil, de la căutare de informații la socializare online. Cum credeți că va influența pattern-ul de socializare modul în care căutăm și receptăm informațiile?
Să luăm un exemplu: dacă vreau să-mi cumpăr un telefon mobil, pentru mine review-ul producătorului (de multe ori, excesiv de laudativ) nu mai este relevant 100%. Â Ca să știu pe ce dau banii, caut online părerile exprimate de forumuri de către utilizatori anonimi, citesc bloguri specializate, întreb pe Twitter etc. Aflu astfel foarte ușor punctele slabe ale produsului relevate de experiența consumatorilor. Ce spune producătorul nu mai este convingător, așadar. De aceea, în ultimii ani, activitatea de PR s-a complicat dramatic, iar abilitatea de a folosi social media și metodele specifice online-ului devine obligatorie în comunicarea profesionistă.
Călătoresc mult în strainatate și observ că și în țările dezvoltate există o rezistență tacită din partea vechii gărzi a PR-ului, care se încăpățânează să se ocupe doar de communicate și de paza jurnaliștilor, ca nu cumva aceștia să scrie ceva rău despre marca X. Adaptarea este însă inevitabilă și dinozaurii comunicării vor dispărea mai repede decât își închipuie.
2. Dacă spațiul public a devenit un teritoriu în care marca este atotprezentă, poate spațiul online oferi o alternativă? Este online-ul un alt spațiu în care conviețuim cu brandul sau unul în care ne disociem de el?
Pentru generațiile tinere, spațiul online a devenit teritoriul fundamental în care se mișcă orice brand care le este adresat. Deja spoturile TV sau outdoor-ul, ca să nu mai vorbim de ad print-uri, dacă nu sunt cu adevărat geniale și funny, nu mai rezonează cu această nouă generație care își petrece timpul pe net. Din păcate, nu avem suficient de mulți specialiști buni pe online în România și de aceea proiectele cu adevărat remarcabile sunt destul de rare.
3. Există legi ale copyright-ului pentru user generated content? Uniunea Europeană încearcă să reglementeze acest domeniu, însă va putea fi el vreodată supus unor reguli?
Nu sunt specialist în acest domeniu, dar cred că în privința copyright-ul UGC ar trebui să funcționeze legea bunului simț: ți-a plăcut ceva găsit pe net, dacă vrei să îl folosești, specifică sursa! În România problema nu este acută deocamdată, pentru că și cantitatea de UGC este redusă. Dacă studiem, de pildă, secțiunile marilor branduri transmedia, în care userii sunt invitați să trimită content, nu vedem mare înghesuială. Am făcut și eu un experiment: am dat ca premiu un televizor LCD scump, iar condiția de participare la respectivul concurs era să trimiți o poză sau un clip video producție proprie; participanții au fost puțini, doar câteva zeci.
4. Cât credeți că va mai trece până când campaniile de comunicare și marketing vor integra tot mai multe canale de comunicare? (ex: marketingul multisenzorial)
Deja se experimentează intens online în România, drept canal complementar. Revoluția va întârzia însă, pe de o parte pentru că nu sunt bani, pe de alta pentru că generatorii de idei sunt puțini. Cât despre noi tehnologii și nebunii care să tragă consumatorul de mânecă într-un mod inedit, e prea devreme, cred, să vorbim în România.
5. „We are the now generation/We are the generation now” spun cei de la Black Eyed Peas și chiar dacă nu sunt specialiști în sociologie, au suprins un element important. Credeți că acest avânt pentru „aici și acum” începe să lase loc unei preocupări pentru un viitor sustenabil?
Internetul a adus o revoluție incredibilă nu numai în media, unde marile trusturi tradiționale sunt năuce și au dificultăți enorme, ci și în economie, în general. Internetul este cel mai ieftin și democratic mijloc de producție inventat vreodată de un om. Teoretic, dacă ai un laptop și o idee bună, plus gândire globală (adică să nu te limitezi doar la piața din România), te poți îmbogăți.
Însă calitatea vieții scade pe zi ce trece: avem hrană multă dar proastă, fără gust și plină de chimicale, trebuie să ne cărăm apa de băut de la magazin, ne tocăm nervii în trafic, plătim zeci de mii de euro pe locuințe care nu se știe dacă rezistă la următorul cutremur, mulți dintre noi devin pe nesimțite stupizi roboți corporatiști. E posibil ca toate astea să ducă până la urmă la un val de reconsiderări, la nivel personal sau de comunitate, ale priorităților în viață. Mișcarea slow food e doar un exemplu.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:



Home

Probabil unul dintre cele mai bune articole de pe ApPRentice. Felicitări!
Multumim!
Mi se pare cam suspect omul ăsta. Ai idee unde pot găsi o biografie a lui?
Și, apropo de “În momentul de față lucrează la”, se spune “liber-profesionist”. :)
Crede-ma, nu e deloc suspect. Ba chiar este unul dintre cei mai respectati profesionisti din online-ul romanesc. Poti gasi detalii pe blogul dumnealui sau pe LinkedIn. Il poti contacta direct daca vrei mai multe detalii, fiindca este foarte deschis. Incearca sa nu judeci oamenii fara sa-i cunosti. Si nu vad care e problema in a folosi termeni in engleza, doar suntem in online. In opinia mea, liber-profesionist suna comunist, dar asta e doar opinia mea.
“Incearca sa nu judeci oamenii fara sa-i cunosti.” – spusei că mi se pare suspect, nu că mi se pare un mincinos/criminal/violator sau mai știu eu ce. În ce măsură o îndoială este o judecată?
“Si nu vad care e problema in a folosi termeni in engleza, doar suntem in online. In opinia mea, liber-profesionist suna comunist, dar asta e doar opinia mea.” – e vorba de o latură a demnității: demnitatea lingvistică. Așa cum eu, ca oltean, îmi păstrez perfectul simplu chiar și în inima ungurimii, așa se cade să ne îmbogățim limba din interior. Altfel, ajungem să nu mai știm cine suntem.
Am inteles asta si tocmai de asta am spus sa incerci sa afli mai multe despre el, ca sa nu mai ai dubii in legatura cu activitatea sa.
Inteleg ca tii la limba romana, si eu tin foarte mult la corectitudinea ei, insa nu am atentat chiar atat de drastic la integritatea ei.
Iti multumim pentru interes si te mai asteptam pe aici!