Home
Ei, gata, e deja depășit și ceea ce știam noi despre literatură. Ce împărțire a romanelor după tipologia lui Manolescu? Clasificarea din vremurile noastre trebuie să includă neapărat noul tip de literatură creată prin intermediul tehnologiilor mobile, cu nițel ajutor din partea messenger-ului. Mă refer la „romanul pe mobil”, sau, în original ”“ keitai shousetsu / keitai shosetsu.
Eu nu auzisem de așa ceva până acum, deși se pare că a apărut prin 2003 (noroc cu articolele de prin ziarele citite în metrou, așa mai află omul câte ceva). După cum îi spune și numele, țara de origine a acestei noi manifestări literare este Japonia unde, în 2003, un bărbat pe nume Yoshi din Tokyo a scris „Deep love”, roman atât de populat încât a fost ulterior publicat în print și s-a vândut în 2.6 milioane de copii (ba chiar a fost și ecranizat, apoi transformat în benzi desenate). Iar fenomentul a luat amploare într-atât încât în 2007, cinci dintre cele 10 romane japoneze aflate în topul vânzărilor fuseseră inițial keitai shousetsu.
Prin ce se caracterizează „romanul pe mobil”, conform sursei (neacademice) Wikipedia:
- tematică tip „romance”, atingând dimensiuni diverse, de la relații și iubire, până la triunghiuri amoroase și pornografie, precum și aspecte din viața adolescenților ”“ droguri, sex;
– public-țintă inițial ”“ adolescentele și femeile tinere, dar în prezent acest gen începe să devină din ce în ce mai popular și în rândul altor publicuri;
– autor anonim sau care se prezintă sub identități false;
– structură: fiecare roman este compus dintr-o serie de capitole, și fiecare capitol este compus din „pagini” ”“ un roman poate ajunge până la 200-500 de pagini, iar fiecare pagină conține în jur de 500 de caractere japoneze;
– aranjarea cuvintelor în pagină este strâns legată de atmosfera și acțiunea din capitolul respectiv ”“ dacă există tensiune între personaje, spațiile sunt reduse și cuvintele sunt înghesuite (contrar, dacă există o atmosferă de calm, spațiile între cuvinte / rânduri sunt foarte mari);
– un rol foarte important îl joacă și emoticoanele, utilizate pentru a arăta ce gândește un personaj;
– propozițiile sunt scurte, în general acțiunea este descrisă prin multe dialoguri; lipsesc descrierile, caracterizările și dezvoltarea personajelor;
Fenomenul nu a cuprins numai Japonia, ci a trecut repede în China, Taiwan, Coreea de Sud, Africa și, din 2007, și în Europa (deși aici nu a câștigat o popularitate la fel de mare, la fel cum nu a câștigat popularitate nici în America). Un site cu exemple de astfel de romane găsiți aici.
Dacă ți-a plăcut subiectul, îți mai recomandăm:
- AdPrint – expoziție și petrecerea câștigătorilor
- Să ne jucăm cu păpușile
- Campania de relații publice
- Comunicare si promovare online
- ARCA – sau comunicarea riscului
