„…din 1989 tot aştept.”

Pe lângă BCU, probabil că Biblioteca Naţională pare cam învechită. Şi chiar este, şi tocmai de aceea îmi place. N-aş schimba pentru nimic în lume atmosfera de acolo, mirosul de cărţi vechi, podelele care scârţâie, arhitectura superbă şi impunătoare, sălile mari şi răcoroase, scaunele tapiţate moi şi mesele de lemn. Este exact aşa cum îmi imaginez eu o bibliotecă.
Frumos şi romantic.

Dar dincolo de faţadă sunt lucruri pe care nu mi le-am imaginat. Pereţi plini de mâzgă şi apă mizerabilă care se scurge printre rafturi. Pic, pic, pic. Coridoare întunecate şi reci şi o duhoare puturoasă. Cărţi vechi care mucegăiesc printre bulgări roz de otravă pentru şobolani. O clădire care se prăbuşeşte. Cât de romantic sună asta?

Biblioteca Naţională are probleme mari. În primul rând, nu are un sediu al ei. Momentan, este localizată în Palatul Bursei, dar această clădire va fi retrocedată Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, de altfel proprietarul ei de drept. Practic, rând pe rând, fostele sale locaţii sunt câştigate de vechii proprietari, iar biblioteca rămâne pe drumuri. La propriu. Şi de această problemă a lipsei spaţiului se leagă una cu atât mai gravă: modalitatea în care se păstrează (sau mai bine zis NU se păstrează) volumele din patrimoniul bibliotecii.

Marea majoritate a cărţilor, manuscriselor, publicaţiilor zac în prezent într-un beci care nu are nici măcar curent electric. În condiţiile în care astfel de lucrări ar trebui ţinute la anumite temperaturi şi valori ale umidităţii, pe ale noastre le paşte primejdia de a fi roase de şobolani sau, în cel mai bun caz, de a mucegăi încet, dar sigur.

Şi culmea, această situaţie absurdă are o soluţie, dar „soluţia” nu e terminată şi nimeni nu se grăbeşte să o termine. Este vorba de sediul Bibliotecii de pe Bulevardul Unirii, a cărui situaţie este încă incertă, deşi lucrările au fost oprite de prin 1989. 20 de ani şi nimeni nu pare să se grăbească. După o cercetare pe Internet (cu prilejul căreia am observat că problema Bibliotecii Naţionale a României nu ocupă niciun locşor în agenda ştirilor, din moment ce articolele peste care am dat datează din 2007 sau 2004, cu o singură referire în 2008 privind retrocedarea Palatului Bursei), într-un articol din august, 2007, se preconiza terminarea clădirii prin 2011. Sunt curioasă câte cărţi o să se mai degradeze până atunci.

Câteva rânduri dintr-un articol din 2004 privind degradarea continuă a cladirii şi a patrimoniului, rezumă situaţia: „(…) fondul de carte din subsol ar putea fi afectat întrucât, în lipsa geamurilor, zăpada a intrat în unele zone din imobil, iar în urma topirii ei, apa s-a scurs prin nişte goluri de lângă ţevi şi a ajuns la subsol. “Vom vedea ce s-a întâmplat cu cărţile când vom reuşi să le scoatem de acolo””.

Dar cel mai bine ilustrează mizeria şi degradarea cărţilor din patrimoniul Bibliotecii Naţionale a României, a doua ca număr de volume din Europa după Franţa, imaginile cu adevărat sinistre din emisiunea Reporter Special, difuzată pe Antena 3, pe 8 februarie, 2009.

Ce putem face noi? Un gest mărunt, dar care poate va ajuta: să semnăm petiţia „Biblioteca Naţională a României caută casă”, ca să susţinem terminarea noului sediu într-un timp util, pentru a salva ce se mai poate salva.