Cum a fost pentru mine a doua zi de World Blogging Forum? Extraordinar de obositoare, dar plină de satisfacţie. Aproape 12 ore petrecute în Casa Poporului, la o masă rotundă cu bloggeri din toată lumea, cu degetele pe tastatură şi ochii şi urechile în toate direcţiile (ce imagine sinistră!), să fiu sigură că nu pierd nimic. Şi că nu pierdeţi nici voi, cei care nu aţi putut fi prezenţi la eveniment. A fost prima mea experienţă de live tweeting şi s-a lăsat cu cred că peste o sută de mesaje în direct de la eveniment. Abia o aştept pe a doua! :) Pregătiţi-vă, aveţi mult de citit:

Aşadar, vă invit să vă înfruptaţi (:)) oh da) din #wbf2009 semnat @oanabratila aici: http://twitter.com/OanaBratila/favorites. Nu trebuie să aveţi cont de Twitter ca să puteţi citi mesajele. O să vă apară în ordine inversă, nu cronologic, aşa că daţi ”more” până ajungeţi la final şi apoi citiţi de jos în sus.
Am fost impresionată de faptul că mi-au mulţumit şi străini pentru acest live tweeting. Probabil pentru că am fost (cred eu) singura care a făcut asta în limba engleză – am în vedere desigur faptul că am transmis mesaje în mod constant, pentru că inclusiv invitaţii mai scriau câte ceva din când în când. Deşi a fost un eveniment la nivel internaţional, din ce mi-au spus organizatorii, singurii străini care au venit la eveniment au fost bloggerii invitaţi să ţină prezentări – acum sinceră să fiu, oricât de mult mă pasionează domeniul, nici eu nu cred că m-aş fi dus în altă ţară la o astfel de conferinţă dacă nu mi s-ar fi asigurat masă şi casă. E totuşi o conferinţă cu si despre bloggeri şi te aştepţi să fie burduşită blogosfera de articole despre cum a fost şi ce s-a discutat. Probabil aveau aceleaşi aşteptări şi de la twittosferă.

Primul invitat care a luat cuvântul a fost Loïc Le Meur – @loic. A prezis viitorul Twitter-ului şi încă nu ştim dacă i-a ieşit. Putem însă, ca şi el, să intuim, iar pe cele peste 30 de preziceri, pe care le puteţi citi aici. Loic a afirmat că modul în care vorbim va evolua în aşa natură încât se va adapta limitei de 140 de caractere. E bine, e rău? Vom fi mai concişi, dar oare vom mai reuşi să aducem şi o contribuţie personală la ceea ce vrem să transmitem? Să nu uităm că nonverbalul şi paraverbalul nu ne costă caractere în comunicarea directă şi că, oricum, valorează mai mult decât cuvintele. Revenind la mediul online însă, Loic a avut nişte sfaturi bune pentru utilizatorii de Twitter – menţionez: să nu-ţi fie frică să greşeşti, fii tu însuţi, nu te suprapromova, concentrează-te pe a-i ajuta pe ceilalţi, nu fii obsedat de numărul de persoane care te urmăresc, pasiunea e pe primul loc! Luaţi aminte şi nu folosiţi Twitter-ul doar ca pe un alt instrument de promovare şi construire a brandului personal. Nu vă temeţi de el (aşa cum am făcut-o eu o dată) şi folosiţi-l cu plăcere.

A urmat Matthias Luefkens – @luefkens, cel care ne-a spus că frumuseţea site-ului YouTube stă în reuşita de a crea o interacţiune-video prin intermediul comentariilor şi, aş adăuga eu, a răspunsurilor video. A fost extraordinar de observat cum o parte din invitaţi vorbeau de frumuseţea social media şi a mediului online în general, folosind cuvinte pline de culoare, iar alţii vorbeau despre pedepse şi chiar moarte atunci când pomeneau cuvântul „blog”. Şi totul se întâmpla la aceeaşi masă. Două lumi diferite şi totuşi mai asemănătoare ca oricând.

Şi în acest context vine la fix replica lui Dario Gallo – “Principalul obiectiv al blogurilor ar trebui să fie apărarea libertăţii şi nu monetizarea”. Libertatea – acesta a fost probabil cuvântul cheie al primei ediţii World Blogging Forum.

Dacă totuşi vă interesează cum să câştigaţi bani din blogging (şi ştiu că vă intereseaza :) ), Ritchie Pettauer – @datadirt ne-a spus care este secretul: un public ţintă bine definit. Targetare, targetare, targetare (sună foarte urât, ştiu, nu susţin romgleza, dar…). Ritchie ne-a mai recomandat şi să căutăm cât mai multe surse atunci când scriem ceva, să citim cât mai multe opinii, dar în final să o expunem pe a noastră! Nu recomanda un produs care de fapt nu îţi place – merge doar de două-trei ori şmecheria. Şi pune-ţi întrebarea: mai este libertate de exprimare atunci când scrii numai ce vor alţii să audă?

Andrea Vascellari – @Vascellari, a cărui prezentare o puteţi vedea filmată chiar la el pe site, de asemenea a susţinut transparenţa, dar şi importanţa de a fi uman! Într-adevăr, trebuie să interacţionăm cu publicul nostru, să dăm dovadă de empatie – nu veţi avea niciodată succes cu un cont de Twitter în spatele căruia va părea că se află un robot ce transmite mesaje programate automat. E valabil pentru conturi personale, pentru campanii, pentru companii, etc.
Un alt sfat foarte bun, venit tot de la Andrea Vascellari: fă în aşa fel încât oamenii să se identifice cu brandul pe care îl promovezi, astfel încât ei să ducă mesajul şi imaginea mai departe – să devină adevăraţi ambasadori ai brandului tău.

Emin Huseynzade – ”Viitorul se va oglindi în ecrane mai mici”.

Foarte interesant este şi ce a zis la un momentdat unul dintre participanţi – ”pe Twitter oricine poate deveni purtătorul de cuvânt neoficial al oricărei companii”. Ramon Stoppelenburg – @ramoneseng a completat ideea, susţinând că Twitter va introduce verificarea conturilor.

S-a discutat desigur şi despre importanţa brandului personal – SEM având un impact foarte mare asupra reputaţiei noastre şi fiind deci o direcţie în care ar trebui să investim (timp şi chair resurse financiare pentru a obţine consultanţă în acest sens). Dacă acum câţiva ani lumea spunea că eşti nebun dacă te cauţi singur pe Google, azi această ”activitate” a devenit un imperativ.

Tot referitor la Google şi la căutari online, am mai aflat şi că există acum o nouă categorie de consumatori: „prosumers” – acei consumatori proactivi, care înainte de a achiziţiona, cercetează şi se informează foarte bine cu privire la bunul respectiv.

S-a vorbit, după cum vă spuneam, foarte mult şi despre cenzură. Aici: http://threatened.globalvoicesonline.org/ aveţi o imagine a adevăratei realităţi în care trăim şi de care de cele mai multe ori nu suntem conştienţi – o hartă a reprimării liberei exprimări în mediul online.
Prea multe exemple de bloggeri închişi sau chiar omorâţi. Te face să apreciezi mai mult ţara în care trăieşti, dar şi să încerci să schimbi ceva. Vă invit să vă uitaţi la scurtul documentar ce prezintă cazul Emin/Adnan.

Dintr-un alt punct de vedere, ce spuneţi, putem vorbi de cenzură la nivelul unui blog? Moderarea comentarilor oare poate fi privită ca un atac asupra liberei exprimări?

David Sasaki – @oso ne-a vorbit despre lipsa responsabilităţii în media – verificarea informaţiilor a devenit un obicei pe cale de dispariţie. David a mai spus că principalul motiv al prezenţei noastre în mediul online este unul egoist – acela că ne îmbunătăţeşte imaginea.
„Ar trebui să încercăm să devenim mai buni ascultători. Moralitatea şi etica provin din empatie. Şi putem empatiza, doar atunci când cu adevărat ascultăm.”.

Ce credeţi, ar trebui să avem propriul nostru cod de etică sau să adoptăm unul universal?

Jeff Jedras (să-i vizitaţi neapărat blogul, pentru că a făcut şi o analiză a afişelor folosite în campanie de candidaţii pe preşedinţia României) – @jeffjedras, consideră că blogosfera este un soi de Vest Sălbatic şi că dacă bloggerii vor să devină credibili este necesară crearea unui cod de conduită.

Giovanni Ruggeri, italianul care a făcut un site pentru Muzeul de icoane pe sticlă din România – Internetul: “o oportunitate extraordinară pentru cei care au pasiuni şi o nouă responsabilitate pentru comunicatorii profesionişti”.

Ni s-au recomandat şi două cărţi, ce par, într-adevăr, a fi foarte interesante: The Power of Organizing Without Organizations şi Virtual Miracles. Suplimentar faţă de multitudinea de exemple de acţiuni promovate prin intermediul social media şi care au avut un succes răsunător. Ritchie Pettauer:”Social media costă doar timp”.

Onnik Krikorian – @onewmphoto ne-a lăudat vinul. :)

Prima ediţia World Blogging Forum s-a încheiat cu o dezbatere privind ceea ce se doreşte a fi prima Constituţie a blogging-ului, ”Bucharest Global Blogging Manifest”. Momentan aceasta se află sub formă de Wiki şi puteţi contribui chiar şi voi, accesul fiind deschis (ceea ce mi se pare o tâmpenie, pentru că poate fi sabotată oricând). Aici vă rog: http://wbconstitution.wikispaces.com/.

Citeşte cum a fost şi în prima zi, iar imagini de la eveniment găseşti la Sorin Rusi.
Şi un articol scris de colegul meu de suferinţă, Chinezu – o abordare diferită a evenimentului, pe v-o recomand spre citire.

Dacă ai reuşit să citeşti tot articolul, inclusiv aceste ultime rânduri, felicitări, eşti un învingător! :D Mult a fost şi tot mult sper că a şi rămas. Happy blogging!