Săptămâna trecută povesteam ceva despre rețelele sociale și cum pot deveni acestea o problemă atunci când în acel spațiu informal apar elemente din zona formalului. Ei bine, povestea nu se termină aici: rețelele sociale pot deveni periculoase chiar și atunci când îți cauți ceva de lucru. Evident, americanii au făcut un sondaj și pe această temă. Read the rest of this entry »
În mod destul de evident, Facebook, hi5 și toate celelalte site-uri de acest gen au fost gândite la început ca medii pentru o socializare între prieteni, ca spații informale unde poți să pui poze cu tine în cele mai bizare ipostaze, dacă așa ai chef, sau poți să debitezi toate înjurăturile din lume (în condițiile în care nu îți șterg ăștia contul), dacă așa ai chef. Cu toate astea, de la o vreme, printre „prietenii” de pe Facebook nu se mai regăsesc doar vechii amici, ci și oameni care aparțin „zonei formale”: s-ar putea să te trezești cu cereri de prietenie de la colegi de serviciu, subalternii sau chiar de la șefu-, cu alte cuvinte, oameni față de care abordezi o atitudine măcar rezervată (dacă nu chiar respectoasă) și față de care ai o „imagine de păstrat”. Și atunci situația devine dubioasă. O firmă americană chiar a întreprins un sondaj pe această temă. Read the rest of this entry »
…ăi’ mai cunoscuți bloggeri români sunt bărbați?
Ok, online-ul s-a dezvoltat din ce în ce mai mult (crescând, cum zice basmul, într-un an cât alții în zece) și astăzi avem și Twitter, și Facebook, forumuri, chat-uri, e-grupuri, și așa mai departe, aplicații peste aplicații. Cu toate acestea, printre marea masă de utilizatori rămân în continuare preferate și metodele de comunicare online ceva mai simple, care nu dau atâtea bătăi de cap (să-ți faci cont, să-ți încarci o poză, să-ți cauți cunoștințele bla bla bla). Când zic asta, eu mă gândesc la trei, în principiu: mass-ul, status message-ul (propriu-zis, cel de pe IM, nu de pe twitter, Facebook sau mai știu eu care) și pps-urile trimise pe mail-uri. Dintre ele, „trendul” pps-urilor trimise pe mail-uri mi se pare cel mai interesant și îmi pare rău că nu există pe nicăieri măcar un mic studiu despre această metodă de comunicare (sau o exista și n-am căutat eu bine?). Read the rest of this entry »
Azi s-au sărbătorit 40 de ani de la misiunea Apollo 11. De atunci au apărut comentarii peste comentarii privind autenticitatea filmulețului cu primii pași pe lună. Ba că umbra steagului, ba că lumină dubioasă, ba că una, ba că alta. E pe bune sau nu e pe bune? Probabil că nu o să aflăm niciodată. Și tocmai asta e interesant. Faptul că alegem ce vrem să credem și ce nu și ne construim astfel singuri propria realitate în care să trăim. Desigur, asta nu înseamnă că avem mereu de ales. Read the rest of this entry »
Am auzit bancuri cu doctori, polițiști, ingineri, preoți… Să fiu sinceră, de mult așteptam să dau peste niște bancuri cu PR-iști. Unul dintre ele sună cam așa: Read the rest of this entry »
Cumpărăm creme, parfumuri și haine pentru că cineva căruia dorim să îi semănăm face reclamă acestor produse. Cu toate astea, știm că personajele respective nu arată așa în realitate (prelucrări În photoshop și așa mai departe). Mass-media vând realități cu aceleași imagini și povești despre care știm că sunt fabricate. Cu toate astea, consumăm tot ce primim astfel modificat. Unde este granița dintre ceea ce știm că e adevărat și ceea ce acceptăm fără a chestiona?
Fotografii „puriști” susțin că foto-manipularea nu e acceptabilă Read the rest of this entry »
Iată că anul acesta eu și colegele mele din echipa apPRentice.ro absolvim. Cei trei ani de facultate au trecut în viteză și nu ne rămâne nimic de făcut decât să dăm examenul de licență și/sau să ne susținem lucrarea de diplomă și suntem numai bune de angajat. Însă de aici pornește o serie nouă de probleme. De unde începem? Pe cine contactăm? Oare ne va baga cineva în seamă? O mulțime de întrebări care, cel mai adesea, rămân fără răspuns.
Azi toată lumea e pasionată de “șoping”. Atât de pasionată, încât există campanii care îl transformă în sport de performanță, iar, mai nou, avem și o minunată revistă: Shopping Report. Desigur, toate revistele glossy sunt depozite de noi dorințe, noi lucruri de achiziționat și noi trenduri de inițiat. Dar e destul de ciudată nevoie apariției unei reviste dedicate shoppingului când în stânga și în dreapta avem dovezi ale necesității adoptării unui comportament mai cumpătat. Oare criza economică nu trebuia să aducă și o criză a valorilor? Read the rest of this entry »
Tot lovindu-mă zilele trecute de anumite inconveniente legate de instituțiile publice (așa cum ni s-a întâmplat tuturor, măcar o dată), am ajuns la concluzia că tocmai acestea sunt cele care au cea mai acută nevoie de un program de comunicare… sau de o mie. În mod clar, nu aceasta este prioritatea conducătorilor instituțiilor publice din România, fiindcă ei sunt prea preocupați (aproape întotdeauna) cu alte subiecte. Dacă nu ar fi existat legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, probabil că interesul pentru dezvoltatea laturii ce ține de comunicare ar fi fost și mai scăzut. Cu toate acestea, companiile românești de stat și instituțiile publice continuă să se complacă în metodele perimate de comunicare, în lipsa de interes cu care își tratează clienții etc. N-aș vrea să continui lista, fiindcă fiecare dintre noi le știe. E drept că e greu, în calitatea de companie mare, să gestionezi cu succes toate situațiile de acest tip, însă de la mici incidente, inerente de altfel, la totala indiferență cu care își tratează aceste instituții și companii clienții e cale lungă…
Home