Ştiu că la această oră toată suflarea internaută aşteaptă noul twitter şi serviciul integrat de geolocalizare Facebook Places şi că se discută intens despre efectul acestei lansări asupra startup-urilor care au făcut muncă de pionierat în piaţă, Foursquare şi Gowalla, dar până vom putea testa update-urile pe pielea noastră prefer să vă aglu(e)tinesc puţin.

Informarea și crearea de conținut au devenit activități paralele și împletite, dar information overload ne lipsește câteodată de creativitatea necesară pentru a creea conținut de calitate. Prin urmare, eu sunt foarte recunoscătoare pentru orice filtre de informație de acest tip pot folosi, cu atât mai mult cu cât am nevoie să pot avea încredere că îmi vor furniza resurse demne de a fi citite.

Puteți să mă acuzați de subiectivitate, dar eu apreciez foarte tare ideea lui Bobby Voicu de a lansa grupul de pe Facebook Comunicare si Promovare Online.

Practic, grupul are în vedere activitatea noastră preferată din social media: sharing-ul. Și dacă tot citim chestii interesante care ne pică prin reader sau de prin alte părți, de ce să nu le adunăm într-un singur loc unde să le putem vedea, discuta și folosi?

Pentru a urmări discuția de pe Twitter, căutați ce s-a scris cu hashtag-ul #comunicaresipromovareonline.

Credeți că vă va fi util un astfel de grup? Ați simțit nevoia să aveți o astfel de comunitate la îndemână în România până acum?

Articole asemănătoare:

1. PR-istul curajos și petrecerea de Revelion
2. Marketingul bazat pe social sau cum ne unim să facem vânzări

Nu am reuşit fiu prezentă la faţa locului, dar monitorizând hashtag-ul de pe Twitter şi articolele post-eveniment, m-am văzut din nou pusă în faţa aceleiaşi concluzii: din păcate, instrumentele ce ţin de social media sunt încă prost înţelese de majoritate. Abordarea, din punctul meu de vedere, este una greşită.

Dacă cea mai mare bilă albă de care se bucură social media este cea pe care scrie că pot fi folosite cu succes şi în cadrul campaniilor sociale, când fondurile alocate promovării tind spre 0, cea mai mare greşeală care poate fi făcută atunci când există fonduri este să le foloseşti în direcţia greşită. Aş spune “noroc cu criza” că nu îşi mai permit companiile să arunce bani pe publicitate.

Cum se descurcă un model nou de marketing online în România şi cum poate fi susţinut acesta de reţelele sociale? Uite un caz concret de modalitate de abordare a comunicării prin social media.

Modelul nu are un nume, îmbină marketing-ul afiliat cu ideea de cumpărături colective sau de comerţ social, dar este asociat precursorului său: platforma Groupon. Care a fost ideea startup-ului care are acum câteva milioane de abonaţi şi de pe care se comandă zilnic zeci de mii de vouchere? Reduceri exclusive pentru utilizatori şi promovare eficientă, cu riscuri minime, pentru furnizori. Care-i trucul? Trebuie să existe un număr minim de comenzi pentru ca oferta să fie validată.

În România, modelul s-a materializat acum 4 luni sub forma Zumzi. Asemenea marketing-ului afiliat, furnizorii plătesc un comision numai pentru ce reuşesc să vândă prin platformă. Atât reducerea, cât şi comisionul şi numărul minim de comenzi necesare sunt stabilite astfel încât toată lumea să fie mulţumită. Ce înseamnă asta pentru furnizor? Înseamnă că spre deosebire de cazul publicităţii clasice, unde nu îi este garantat un minim de vânzări sau de clienţi noi, în cazul modelului de la baza platformei Zumzi, acesta îşi poate stabili numărul minim de comenzi pentru care este dispus să plătească. În plus, se bucură de vizibilitate nu numai în rândul abonaţilor la platformă, ci şi la nivelul reţelelor sociale, promovarea realizându-se inclusiv de către utilizatori, fiind în interesul lor ca şi alţii să comande, pentru ca reducerea să fie activată. Aur!

Însă dacă în State platforma Groupon pare să fi devenit deja un fenomen în condiţiile în care o ofertă este comandată de câteva sute sau chiar mii de persoane, în România începutul este mai greoi. În primul rând pentru că, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul marketing-ului afiliat, publicul trebuie educat. Vorbim atât de furnizori şi de deschiderea lor spre a încerca aceste noi canale de promovare, cât şi de disponibilitatea utilizatorilor de a se abona la platforma, de a comanda şi mai ales de a spune şi altora de ofertă.

Dacă în cazul utilizării facebook pentru Zumzi am început prin clasicele pagini de profil şi fan page, ce am făcut în pasul următor a fost să aducem muntele la Mahomed. Practic, să aducem noutate într-un mediu ce îi era deja familiar utilizatorului. În momentul de faţă, un utilizator facebook nu mai trebuie să părăsească site-ul (facebook) pentru a vedea oferta zilei, a o da mai departe, a o comanda sau a se abona la newsletter.

Am creat un grup – “Grupul Zumzerilor”, definit nu ca o comunitate a utilizatorilor Zumzi, ci printr-o caracteristică generală – “grupul celor care împreună scad preţul”, ce conţine totuşi sloganul platformei. Catalizatorul este chiar cuvântul “împreună”, care alături de descrierea grupului participă la crearea sentimentelor de dorinţă de implicare pentru o cauză comună. Utilizatorul nu mai simte că pur şi simplu i se vinde ceva, ci că face parte dintr-un proces în care contribuţia sa contează.

Grupul joacă, pe de-o parte, rolul unei baze de date cu abonaţi, fiind trimise mesaje tip newsletter cu oferta zilei şi orice alte noutăţi implementate în cadrul platformei, şi, pe de altă parte, rolul unui spaţiu de interacţiune între utilizatori, aceştia fiind încurajaţi să se anunţe între ei de orice fel de reduceri pentru obţinerea cărora au nevoie de încă o persoană sau mai multe.

A doua resursă importantă este aplicaţia Zumzi, ce constă de fapt într-o replică a platformei, simplificată şi cu mesaje adaptate mediului specific în cadrul opţiunilor de “invită-ţi prietenii” şi “dă oferta mai departe”.

Mult prea puţin folosite, mai ales ţinând cont de faptul că beneficiază de gratuitate, aplicaţiile facebook sunt extrem de populare şi pot contribui cu succes la atingerea obiectivelor de marketing. Ce-i drept însă, îţi trebuie un programator. Şi creativitate, desigur, pentru că dacă vrei viralitate, nu o vei putea obţine cu un simplu copy-paste.

Un lucru e cert: că e vorba de afiliere, cumpărături colective sau comerţ social, dezvoltăm modele din ce în ce mai inteligente, bazate pe o gândire de tip win-win, care o dată înţelese şi adaptate local, nu au cum să nu funcţioneze.

Articole asemănătoare:

1. Sondaj: reţelele sociale

Do’s and Dont’s-urile se referă cu precădere la partea de conţinut unde am adoptat un nou motto via conferinţei Digital Impact, #prsa_di, eveniment al Public Relations Society of America:

„Social media rule of thirds: 1/3 talking about yourself, 1/3 responding to others, 1/3 talking about others”

Dont’s

• Nu spama.
• Nu adauga o mie de prieteni odată fără să le oferi conţinut aka să fi dat vreun tweet, în speranţa că te vor urmări automat înapoi. Nu ştiu câţi dintre utilizatorii români cu adevărat activi pe twitter au activată opţiunea care îţi permite să urmăreşti înapoi automat conturile ce iţi dau follow dar bănuiesc că numărul lor nu e mare.
• Nu da acelaşi tweet de o mie de ori, nici măcar dacă mai schimbi topica şi o virgulă, pentru că plictiseşti.
• Nu linka în fiecare tweet pe care îl dai către site-ul, blogul tău.
• Pe cât posibil încearcă să eviţi postarea tuturor articolelor de pe blog pe twitter automat prin RSS, din API sau prin twitterfeed (care îţi permite updatarea cu maximi 5 posturi la fiecare jumătate de oră) pentru că aceste acţiuni vor fi percepute ca spam de followeri tăi care urmăresc puţine conturi.
• Nu trimite ADM-uri (automated direct messages) pentru că eu, userul, le percep ca spam. Dacă îţi creşti contul treptat, nu depăşeşti zece, douăzeci de noi followeri pe zi şi în cazul în care doreşti să mulţumeşti pentru follow, scrii un DM personalizat. Atenţie însă, în cazul în care vă hotărâţi să mulţumiţi celor care vă urmăresc public, a avea prima pagină plină de menţiuni care le mulţumesc lui @x şi @y pentru follow e văzut ca spam also.
• Nu da unfollow şi refollow de mai multe ori aceluiaşi user, dacă nu vrei să fii blocat şi stigmatizat ca bot sau, mai rău, cont căruia nu îi pasă decât să strângă legiuni de followers.
• Nu folosi retweet button-ul pentru RT-uri decât dacă este inevitabil.
• Nu îţi umple pagina de RT-uri, în caz contrar, contul va fi perceput ca unul ce spamează, prin default, pentru că nu produce conţinut original şi nu interacţionează prin menţiuni cu alţi useri.
• Nu adăuga „please RT” decât în cazul în care era deja acolo în tweetul căruia i-ai dat RT ca mişcare de  twitter good will.
• Nu amâna răspunsurile la menţiuni. Un user care te întreabă ceva şi care nu primeşte răspuns în cel mai scurt timp cu putinţă e un user, client, consumator nemulţumit.
• Nu folosi twitterul pentru menţiuni bulk de genul „@x ai primit mail” celor 5 jurnalişti, bloggeri, prieteni cărora le-ai trimis mail în diverse scopuri şi care poate nu ţi-au răspuns încă. Cere mai bine în mail o confirmare, în felul acesta păstrezi conversaţia respectivă pe suportul pe care ai început-o.

Do’s

• Foloseşte logo-ul cel mai relevant al brandului ca avatar.
• Completează toate câmpurile de profil, mai ales cel de bio.
• Creşte contul de twitter gradual şi clădeşte o comunitate de prieteni, fani, purtători de mesaj în proces.
• Personalizează pe cât posibil tweeturile fără ca ele să devină intime sau small talk, menţine relevanţa şi legătura cu brandul, profesionalismul mesajului în spiritul identităţii mărcii şi în conformitate cu strategia generală de comunicare a companiei. Leagă profilul de numele celui sau celor care îl manageriază dacă aceştia sunt influencers, early adopters sau lideri de opinie în comunitatea lor profesională, cerc de prieteni pe twitter pentru că brandul va avea un câştig de imagine automat sau dacă nu se doreşte acest lucru găsiţi-vă un signature trademark al tweeturilor. Al meu personal a fost multă vreme „:P”. Îl foloseam la începutul sau la sfârşitul majorităţii tweeturilor mele indiferent pe care dintre conturi postam, umaniza tweeturile fără a distrage atenţia de la mesaj.
• Scrieţi pe cât posibil în limba română, folosiţi diacritice şi nu ignoraţi ortografia, semnele de punctuaţie sau regulile de gramatică.
• În momentul în care includeţi un URL, mesajul trebuie astfel construit încât să determine userii să îl deschidă. Fie că folosiţi teasing-ul, abordarea informativă ori haioasă tweetul trebuie atent construit.
• Postaţi 3-7 tweeturi pe zi, preferabil diseminate pe întreg parcursul zilei. Aveţi posibilitatea să vă programaţi tweeturile prin diferite tools-uri sau chiar din API deşi eu recomand verificarea contului cu această ocazie. Astfel nu floadezi streamul followerilor tăi şi totuşi eşti prezent în momentele cheie în care el îşi verifică contul, dimineaţa şi seara. După părerea şi observaţiile mele personale twittosfera românească este cel mai activă în timpul săptămânii seara între 19-23 şi în rest pe hashtaguri în momentul în care se întâmplă ceva, îi interesează o temă, participă la vreun eveniment sau susţin o cauză etc.
• Foloseşte şi urmăreşte hashtagurile trending (le găseşti listate în topul de pe agregator.ro), pe cele mai populare şi keywords care te interesează.
• Ţine cont cui ai dat unfollow şi de ce.
• Creează liste şi updatează-le constant.
• Mulţumeşte celor care te includ în listele lor printr-un tweet.
• Participă şi promovează contul la evenimente offline: tweetmeeturi, geekmeeturi,  conferinţe, traininguri şi/sau seminarii.
• Foloseşte #deurmărit, echivalentul #followfriday, pentru a recomanda useri ce merită urmăriti, motivând alegerea ta. #Deurmărit e un hashtag pornit de @ecostin, @bobbyvoicu sugerează într-un tweet să se includă şi un motiv pentru a da follow userul propus iar @mihaistanescu implementează cu succes acest model timp de câteva vineri, asigurându-i asimilarea în twittosfera românească.

Articole asemănătoare:

1. Twitter, tweet, tweet
2. Breaking news! Micro-bloggingul este dăunător

Internetul este marcat de anonimitate şi asta nu-i un lucru nou. Tendinţa către anonimitate pare să se manifeste şi în cazul reţelelor sociale: conform unui sondaj online, doar 51% dintre respondenţi îşi folosesc întotdeauna numele real în reţelele sociale. Comparativ, 18% utilizează întotdeauna o poreclă, în timp ce o treime (31%) folosesc uneori o poreclă, alteori numele real. Sondajul, sponsorizat de Chubb Group of Insurance Companies şi realizat de Opinion Research Corp, a avut în vedere evaluarea situaţiei de pe site-urile de social networking, a fost realizat în luna aprilie a acestui an şi s-a bazat pe un eşantion de 1040 de americani.

Se pare că utilizatorii sunt conştienţi de pericolele pe care le implică divulgarea pe Internet a locului în care se află: 66% dintre respondenţi au declarat că nu ar folosi tehnologii mobile care să le indice locaţia personală celorlalţi utilizatori de pe reţelele sociale. După cum ne aşteptam, social media au devenit un loc unde consumatorii împărtăşesc experienţe negative: 20% dintre respondenţi au vorbit cu alţii pe Facebook, YouTube sau alte site-uri despre o experienţă negativă în ceea ce priveşte un produs sau un serviciu.

În ceea ce priveşte reţelele sociale la locul de muncă, lucrurile rămân oarecum neclare. Aproape două treimi (64%) dintre participanţii la sondaj au declarată că firma lor nu are o politică de reglementare a discuţiilor despre companie pe reţelele sociale. În schimb, dntre cei 36% care au afirmat că firma lor are o astfel de politică, 18% au spus că sunt încurajaţi să discute despre companie pe site-urile de social networking, în timp ce celorlalţi 18% le este interzis acest lucru.

Credit foto

Articole asemănătoare:

1. Online vs. presă scrisă
2. Cumpărăturile online
3. HR-ul stă cu ochii pe profilul tău

Știm cu toții că, dincolo de stalker-ii și alți diverși de pe rețelele sociale, sunt oameni foarte ok și interesanți. Unii chiar și-au găsit dragostea pe Facebook, pe Twitter și chiar pe Hi5 (da, și ei sunt oameni :)) ).

Pentru că am rămas cu o impresie foarte bună după ce am văzut ”Romeo și Julieta” la Teatrul Național de Operetă, m-am gândit că astfel de piese, care se deschid publicului poate mai mult decât altele, ar merita promovate mult mai intens și în forme neconvenționale. Cum englezii sunt mereu cu un pas înainte, având în vedere perspectiva lor asupra online-ului și legătura strânsă cu sfera culturală, au pornit un proiect care se numește ”Such sweet sorrow”. Proiectul constă în reconstituirea poveștii de dragoste dintre Romei și Julieta pe… Twitter. Yup, that’s right, cele șase personaje principale din piesa lui Shakespeare tweetuiesc de zor și, în afară de rare citate din piesa, întreaga conversație e exact cea dintre niște puști de 16 ani.  Eu i-am tot urmărit vreo 2 săptămâni și m-am distrat de minune.

În spatele proiectului nu e nimeni altul decât  The Royal Shakespeare Company, în colaborare cu Mudlark, o companie care face campanii, aplicații și alte minuni pentru telefonul mobil.

Mi se pare fantastică deschiderea către publicul tânăr și-mi place foarte mult cum au reușit să le atragă atenția fără să fie intruzivi și insinuându-se în universul lor și al nostru, până la urmă. Mi-ar plăcea să văd și la noi o campanie de tipul ăsta, însă, din păcate, multor instituții de cultură le lipsește curajul de a încerca alte variante de promovare în afara posterelor lipite pe toate clădirile.

Pe 27 Aprilie fetele de la apPRentice.ro au participat la Online Business Forum în Cluj #obf, #obfcluj unde s-a discutat extensiv despre internaţionalizarea afacerilor prin intermediul online-ului. Am învăţat o sumedenie de lucruri interesante şi utile pentru oricine activează în online sau îşi propune să intre pe noi pieţe folosindu-se de acest tool dar cu precădere de interes pentru noi cei cărora ne revine sarcina de a comunica cu publicurile prezente pe internet.

Cu toate acestea am remarcat faptul că premisele de la care s-a plecat nu erau foarte clar stabilite iar pe tot parcursul conferinţei am avut probleme în a înţelege ce înseamnă de fapt internaţional. Au mai fost şi alţii ca mine pentru că la un moment dat chiar s-a întrebat în sală dacă un business care vinde şi pe piaţa din Germania este internaţional sau nu, dacă ieşirea pe pieţe vecine înseamnă regional sau internaţional ori în ce măsură le reprezintă pe amândouă şi dacă internaţionalizarea presupune cucerirea unei pieţe de pe alt continent, sfântul graal fiind ţara tuturor posibilităţilor, exclusiv prin comunicare şi promovare online. Pentru a putea oferi o perspectivă cât mai completă asupra temei eu aş fi invitat şi oameni din multinaţionale spre exemplu, care au intrat la noi pe piaţă, să ne vorbească despre ce presupune penetrarea unei pieţe străine, care este rolul online-ului în facilitarea tranziţiei şi când putem vorbi de fapt de internaţional, teme care vor fi poate dezbătute la următoarea conferinţă OBF de către un panel de speakeri din domeniu. Nu vreau ca această introducere să fie percepută ca una critică ci mai degrabă ca feedbackul meu personal cu sugestii şi recomandări pentru următorul eveniment cu această temă.

În prima parte a conferinţei am ascultat prezenatările lui Ciprian Cozoplean, Sergiu Biriş, Laurenţiu Pop şi Ciprian Stăvar.

Ciprian Cozoplean a vorbit despre hosting, domenii şi nume de domenii. Acesta a amintit de crash.com, zi neagra la bursă pentru dot.com-uri,  a explicat în amănunt ce sunt şi la ce folosesc certificatele SSL (secure sockets layer) şi a încheiat într-un mod foarte practic explicând diferenţele dintre un site veritabil şi unul care face phishing. Dacă sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe detalii îi puteţi studia prezentarea aici.

Sergiu Biriş, crocodilul şef al Trilulilu.ro a vorbit despre fenomenul video la nivel internaţional în 2010, modalităţi prin care acesta este folosit în afaceri sau cum poate comunicarea vizuală să ajute imaginea unui brand. Oamenii de comunicare sunt sfătuiţi să înveţe să comunice şi în imagini deoarece attention span-ul unui user de internet este foarte mic, nu mai are răbdare să citească poveşti nemuritoare cum îndrug eu aici, el aşteaptă ca în 2 minute să afle totul despre un brand de la misiune la combinaţia de la seif.

Prezentarea lui Laurenţiu Pop, care a vorbit despre facebook în Balcani a pus pe tavă auditoriului un reaseach al pieţei balcanice de social media realizat pe cea mai populară reţea socială din lume la ora actuală şi un case study, recent lansata campanie Pampers- Unicef.  Am inclus un link către slideurile care i-au servit ca suport. A fost prezentarea mea preferată pentru că a venit cu toate datele de bază care trebuie cunoscute în momentul în care vrei să întri în orgada vecinului prin social media, date pe care le-a întărit cu exemple care să mă convingă că se poate.

Ciprian Stăvar a vorbit despre drumul unui business din plan local în scena internaţională folosindu-se exclusiv sau în proporţie mare de mijloace de promovare online şi ne-a amintit cât de important este să cunoaştem principiile fundamentale dar să le aplicăm personlizat pe business-ul propriu. Ne-a demonstrat într-o prezentare interactivă, ce m-a dus cu gândul la o şedinţă de consultanţă menită să scoată la iveală o direcţie, un scop şi eventualele obiective punctuale de realizat pentru a tranziţiona pe piaţa internaţională, că degeaba ştii ce vrei tu de la consumatori dacă nu ştii ce vor ei de la tine. Prezentarea sa o găsiţi aici.

În a doua parte a conferinţei au vorbit Bogdan Manolea, Peter Barta, Mugur Cosmin Frunzetti şi Claudiu Gămulescu:

Bogdan Manolea ne-a explicat în ce măsură serveşte legislaţia europeană demersurilor companiilor româneşti de a se internaţionaliza folosind mediul online.O prezentare foarte valoroasă pentru cei din sală care intenţionează să pătrundă şi pe alte pieţe din comunitate, care din păcate încă nu este uploadată pe site-ul obf la secţiunea prezentări, dar unde sper că vom găsi în cel mai scurt timp toate prezentările.

Ultimele trei prezentări au fost oarecum complementare Peter Barta a vorbit despre servicii de B2B din România în ceea ce priveşte abordarea internaţională a afacerilor, Claudiu Gămulescu despre e-acţiuni pentru o firmă din România care doreşte internaţionalizarea în Europa iar Mugur Frunzetti despre promovarea afacerilor internaţionale folosind instrumente online cu un accent foarte mare pe două tools-uri: SEO şi Adwords.

În a treia parte a conferinţei am avut plăcuta surpriză ca Filip Chereches să vorbească despre crisis management invocând mai multe crize, inclusiv cea foarte bine gestionată de Trilulilu acum caţiva ani, urmat de Adi Stan care a vorbit despre Facebook, dealtfel leitmotiful întregii conferinţe poate şi datorită recentei lansări a #f8 şi apoi de Mihai Pascadi cu “Business Excellence Tool – Performanţă prin modelarea proceselor afacerii”. Procesele şi documentele interne ce reglementează aceste procese sunt extrem de importante dar prost realizate, este de părere Mihai, care consideră că eficientizarea organizaţiei depinde de optimizarea proceselor interne şi că 80% din rezultate depind de 20% din lucrurile pe care le facem aşadar investiţi în primul rând în infrastructura comunicaţională la nivel intern pentru ca mai apoi mesajele transmise publicurilor externe şi pieţelor pe care doriţi să penetraţi să fie coerente şi în unison cu tot ceea ce reprezintă cultura organizaţională pentru a construi o imagine profesională şi de încredere.

Articole asemănătoare:

1. Am văzut… Campanii online: tendințe și strategii

- conform unui sondaj efectuat de Likemind şi Vision Critical, bazat pe un eşantion de 2000 de respondenţi din Marea Britanie, în prezent, 90% dintre consumatori caută online produsele pe care vor să le achiziţioneze, iar numărul celor care fac achiziţii online a crescut cu 8% faţă de anul trecut;
- consumatorii de peste 50 de ani au devenit un grup activ în mediul online: o cercetare efectuată de Mature Marketing Consultancy, Millennium, relevă faptul că un sfert din numărul respondenţilor de peste 50 de ani îşi fac cumpărăturile online; în plus, acest grup a devenit activ pe reţelele sociale precum Facebook sau Twitter, care în trecut erau dominate de publicurile mai tinere;
- se estimează că în prezent 12.9 milioane de bărbaţi îşi fac cumpărăturile online, comparativ cu 10.3 milioane de femei;
- un sondaj realizat de Brand Reputation arată că 84% dintre consumatori consultă review-uri online înainte de a-şi achiziţiona un anumit produs (cele mai căutate review-uri fiind cele pentru electrocasnice şi mobilă). În plus, 76% dintre respondenţii care au participat în cadrul The Online Shopping Survey al Lightspeed Research căutau deja, la momentul efectuării studiului, cele mai bune preţuri pe Internet;
- în 2009, conform unei cercetări realizate de Deloitte, 7 din 10 oameni plănuiau să achiziţioneze online cadouri de Crăciun, adică cu 46% mai mulţi comparativ cu 2008;

Mai multe detalii puteţi găsi aici.

Articole asemănătoare:

1. Sondaj: reţelele sociale
2. Online vs. presă scrisă
3. Comunicare si promovare online

În a treia zi de News Training ne-a vorbit Cristian Lupşa, editor la Decât o Revistă, care ne-a demonstrat că jurnalismul nu înseamnă “să ai condei”, ci să scrii pentru cei care te citesc.

Cum trebuie să fie jurnalismul (narativ)? Să spună adevărul, în primul rând, apoi să vorbească despre oameni, despre poveştile şi experienţele lor, să genereze empatie. E foarte important să nu dai un verdict, ci să expui un punct de vedere. Iar pentru  implicarea cititorului, ai grijă să creezi tensiune, să te foloseşti de acţiune, scene şi personaje.

Documentarea este esenţială. Pentru asta, îţi trebuie deschidere, răbdare, curiozitate, empatie, entuziasm şi acel common sense, pentru că jurnalismul narativ nu e un prilej de a-ţi etala creativitatea şi de a-ţi expune opinia, ci un mod de a spune poveşti despre oameni.

Un text bun trebuie să ne facă să simţim personajele, să dea detalii concrete, să aibă un fir narativ şi să fie construit pe o idee (una singură), să comunice o experienţă. Trebuie să scrii simplu despre lucruri complicate.

Cum ajungi de la idee la poveste? Trecând prin colectarea informaţiilor, focalizarea pe un subiect, organizarea datelor, multiple drafturi şi, în final, şlefuirea materialului. Iar ideile îţi vin, cel mai adesea, din viaţa de zi cu zi. Obişnuieşte-te să pui întrebări, să te uiţi mai atent la ce e în jurul tău, să ieşi din zona de confort. Nu trebuie să vorbeşti despre lucruri generale, ci să cauţi poveştile individuale, cele care care rămân şi pot fi citite şi atunci când editorialul de prima pagină devine perimat. Ţine minte că nevoia oamenilor de a “consuma” poveşti despre cei din jurul lor nu va dispărea niciodată.

Textul se scrie după ce te-ai documentat foarte bine, trebuie să petreci timp cu oamenii despre care scrii, să fii pe terenul lor, ei sunt importanţi în poveste, nu prezenţa ta acolo. Show, don’t tell.

Pe hashtagul News Training aveţi mai multe idei “furate” din cele 3 training-uri de săptămâna trecută. Felicitări, ASJC! Mai vrem! :)

Articole asemănătoare:

1. Schimbă-ţi perspectiva cu NEWs Training!
2. Guerilla PR la #NEWs Training
3. Buzz marketing la #NEWsTraining

Bogdan Theodor Olteanu, Head of PR Division la Millenium Communications, a fost cel care ne-a povestit despre Guerilla PR în a doua zi de NEWs Training.

Guerilla PR este o tehnică pe care o foloseşti pentru că nu ai de ales (atunci când ai reusrse puţine pentru a-ţi face promovare, atunci când te afli în inferioritate pe piaţă), nu neapărat ceva cool.  Cel mai adesea, se apelează la guerilla pentru firme şi comercianţi mici, pentru fundaţii, cauze umanitare, clienţi pentru care spectaculozitatea unor astfel de acţiuni chiar au un efect semnificativ, nu branduri mari pentru care tactici de acest tip nu ar fi suficient de vizibile – o astfel de acţiune are doar impact local.

Dintre  punctele slabe, am reţinut că se lucrează în condiţii de stres, resursele sunt limitate, nu se pot atinge obiectivele strategice, ci doar unele tactice, prin urmare nu este o măsură eficientă pe termen lung, nu te ajută în construirea unui brand. Practic, dacă PR-ul e bine construit, nu e nevoie să abordezi tactici de guerilla.

Ca studiu de caz, participanţii la training au încercat să găsească soluţii de promovare pentru Decât o Revistă şi echipa naţională de rugby. Ce sfaturi am mai spicuit pe parcursul schimbului frenetic de idei:

• ca să fii profesionist în comunicare, trebuie să ai cunoştinţe foarte bune de marketing şi business, ca să îi poţi explica clientului minusurile strategiei sale de comunicare;
• orice activitate de (guerilla) PR trebuie să aibă în substanţa ei brandul, astfel încât atunci când elimini numele produsului, să fie identificabil după specificul acţiunii;
• fazele raportării unui consumator la brand sunt: consideration, trial, loialty; nu se poate ajunge la ultima fază prin acţiuni de tip BTL.

Articole asemănătoare:

1. Schimbă-ţi perspectiva cu NEWs Training!
2. Last, but not least… Narrative Writing la #NEWs Training
3. Consumator obosit? Să-l atacăm cu niște reclame