Atentie: sunt sanse sa va doara mana de la scroll, asa ca n-ar fi rau sa va faceti o mica incalzire inainte. :)

Incepem cu o nota umoristica: avem oua de prepelita si rosii cherry ca sa aruncam cu ele spre scena in caz ca nu ne convine discursul. :)) Foarte tare!

Titus face si el live blogging pe blogul lui, asa cum ne-a obisnuit. :)

Moderatoarea noastra foarte simpatica s-a dezbracat de doua ori deja si inca nu am vazut nimic. :)

And Mike takes the stage!

Email marketing e Cenusareasa: munceste foarte mult, dar nu primeste recunoasterea pe care o merita.

In email avem butoane pentru a controla mesajul: mark as spam or delete.

Este important sa stim care e definita spam-ului: unrequested email.

In fapt, utilizatorii sunt mult mai permisivi in privinta acestei definitii. Ei tind insa sa identifice drept spam si alte tipuri de mailuri: email-uri neinteresante, care vin prea des etc.

O regula de aur este sa nu plictisesti utilizatorii: intretine o conversatie interesanta si nu vei fi perceput drept spam.

Ionut Oprea intreaba daca notele de subsol de tipul “Am obtinut adresa dvs. de email dintr-o baza de date comerciala etc.” este utila in 2010. Mike ne spune ca este irelevant pentru utilizator, atat timp cat mesajul nu prezinta interes.

Reguli:
Regula 1. Fii relevant.

Relevanta vine din anumite parghii, cum ar fi email follow-up, personalizare, intelegerea ciclului de viata al clientului, urmarirea tiparelor de comportament, cum ar fi cel care marcheaza modul in care facem web browsing si crearea unui utilizator.

Exemplu: Amazon.com poate genera un email doar din alegerile pe care le faci pe site, conform preferintelor tale.

De multe ori luam de-a gata conceptul de Big Brother, desi ar trebui sa ne foloseasca si sa prelucram in mod util informatiile care ne vin pe aceasta cale.

Campaniile generate de utilizatori duc la conceperea de email-uri relevante, dar cele mai utile sunt cele bazate pe urmarirea ciclului de click pe care un utilizator il face pe un site.

In email marketing, trebuie sa poti da doar un click sa-l deschizi si un click sa navighezi catre alta pagina. Dezbaterea despre lungimea unui email dintr-o astfel de campanie de marketing este influentata de produs, public etc., dar este preferabil ca mesajul sa nu fie unul excesiv de lung, chiar daca este vorba despre un produs scump.
Este foarte important sa urmarim pe ce dau click clientii.

Segmentarea este foarte important in cadrul unui email.
Un design atractiv va avea mai putine sanse sa fie marcat dret spam.

Spamerii nu dau atentie design-ului, gramaticii si aranjarii in pagina a email-urilor pe care le trimit.

Un participant intreaba daca este bine sa fie externalizat serviciul de emailing sau e bine ca sistemul sa fie inhouse? Mike sugereaza ca nu este tehnic foarte greu de realizat o campanie de email marketing. Externalizarea serviciului poate fi facuta ori de cate ori vreti sa construiti o campanie cu mai multe componente, precum MMS, SMS, browsing etc. Pe de alta parte, agentiile iti pot imprumuta reputatie si te pot ajuta sa-ti rezolvi mai repede problemele. Insa serviciile de high-end sunt foarte scumpe in aceasta perioada.

Cum ne diferentiem?
Nu este vorba doar de tehnica, nu doar de segmentare, ci si de continut, de mesaj. O companie trebuie sa fie unica prin anumite elemente: cum vorbeste despre produse, stilul personal etc.

Pretul pe care il plateste cel care trimite email-ul se cuantifica in timp. Information overload poate pune o amprenta puternica asupra companiei si asupra clientilor sai.

Care este frecventa cu care ar trebui sa trimitem email-uri clientilor? Mike: nu exista un raspuns corect. Depinde de continut si de cat de interesant poti fi prin aceste mail-uri. Daca ai multe produse si multe povesti de spus, atunci poti trimite mail-uri mai dese. Trebuie supravegheata rata de deschidere si rata de unsubscribe si, in general, datele statistice.

Care este o rata acceptabila de unsubscribe? Mike: 0.5%. Poti verificare media de unsubscribe pe segmentul de activitate si apoi sa-ti imbunatatesti metodele.

Un email este o conversatie si cateodata este mai usor pentru o companie mai mica sa fie flexibila si sa intretina aceasta conversatie.

Ce indicatori sa urmarim in cazul newsletter-elor? Mike: open rate (nu va bazati f mult pe ea, fiindca multi clienti de mail blocheaza imaginile, iar aceasta statistica este afectata), click through rate. Important este sa urmarim evolutia cifrelor.

Tactica de a-ti pune tot newletter-ul intr-o singura imagine este periculoasa, fiindca se poate ca intreaga imagine sa fie blocata si clientul sa nu primeasca nimic. De altfel, nici din punct de vedere al design-ului nu este recomandat sa abordezi o astfel de cale.

Make it personal, but not too much. Personalizarea doar a mesajului pare sa fie cea mai eficienta, iar pe locul doi se afla personalizare atat a subiectului email-ului, cat si a mesajului. Personalizarea excesiva poate avea efecte adverse. Se pastreaza senzatia ca newsletter-ul e o scrisoare, de aceea acceptam formatul de tipul: “Dear …”. #Conformunorstudii facute adhoc, romanii prefera in proportie de 85% email-urile personalizate. :)

De multe ori companiile se intreaba detalii despre clientii lor, fara a avea curajul sa-i intrebe. Lucrurile simple sunt cele mai eficiente. Intreba-ti clientii ce vor, pune bazele unei conversatii.

Exemplu: un link de abonare pus pe pagina unui produs (ceas scump) care nu mai era in stoc a ajutat compania sa castige 4 milioane de lire in 2006.

Daca esti un start-up poti trimite mail printr-un third party, printr-o alta companie care sa integreze mesajul tau. Sunt moduri creative de a genera adrese de mail: trial period, social media buzz, promotii, competitii, jocuri etc.

Regula 5. Keep it short.

Steve Krug (Don’t make me think): “Get rid of half the words on each page, then get rid of half of what’s left.”

O modalitate combinata de limbaj folosita intr-un email (scurt, concis, cu bullets, limbaj colocvial) a dus la o crestere cu 124% a ratei de deschidere.
Folositi eye tracking pentru a vedea cum citesc clientii email-urile primite.

Regula 6. Don’t try too hard. Keep it simple.

Regula 7. Know when NOT to send an email

In functie de urgenta situatiei, poate fi preferabil sa dai un telefon in loc de a trimite un email.
Exemplu: o tanara anuntata prin email cu o saptamana inainte de nunta sa ca nu-i poate fi livrat tortul pentru petrecere.

Inoveaza titlul. Spune-le oamenilor repede despre ce e vorba.

Campul destinatarului completat cu numele destinatarului in formatul “Caroline from Wanadoo” in loc de “Wanadoo” poate face o diferenta considerabila, printr-o schimbare minora. Exista insa o limita a atentiei pe care ti-o pot acorda utilizatorii, iar cei care trimit email-urile cele mai interesante au de castigat si in acest caz. Daca ai fost marcat drept spam si continui sa trimiti email-uri acelor persoane, iti degradezi constant sansele de a mai trimite email-uri acelui grup de persoane si vei avea probleme cu atentionarilor pe care ti le vor face clientii de email precum Google, Yahoo etc.

Mare grija la utiizarea imaginilor in newsletter si modul in care va arata daca imaginile sunt dezactivate. Trebuie sa fiti pregatiti cu varianta text in cazul in care utilizatorul acceseaza newsletter-ul de pe telefonul mobil sau de pe vreun alt terminal care nu va afisa imaginile.

Cel mai important este sa fii interesant si sa continui sa fii astfel, dincolo de toate aspectele tehnice.
Puteti sa-l gasiti pe Mike si pe twitter: @miketeasdale, pe LinkedIn si pe blog.

Numarul de linkuri dintr-un newsletter nu va influenta negativ si nu va conduce la marcarea email-ului drept spam. De obicei, spammer-ii nu pun linkuri multiple in email-urile pe care le trimit.

Over and out. Nice talking to you! :) Astept criticile, fiindca stiu ca am scris prea mult si prea in detaliu. :)

Joi după amiază (cam pe la ora 12 jumătate, mai precis) am dat o raită prin târgul de job-uri PR&Ad Fair, raită pe care am continuat-o apoi după ora 15:00. Dacă la 12 nu se îmbulzea nimeni, după prima conferinţă spiritele au început oarecum să se agite. Cu toate acestea, nici atunci nu s-a putut spune că târgul a fost aglomerat, iar acest lucru a permis tuturor vizitatorilor să apuce să stea de vorbă pe rând cu reprezentanţii agenţiilor participante şi să asculte ce are de spus fiecare.

Chiar dacă mulţi ofereau doar poziţii de practică şi internship-uri (pentru care organizau, ce-i drept, nişte probe foarte haioase şi pline de imaginaţie), mi s-a părut un lucru extrem de bun faptul că au participat în cadrul târgului, că au luat legătura cu studenţii şi că au arătat disponibilitatea de a primi voluntari în cadrul agenţiei lor. În plus, nu ştii niciodată unde te poate duce un internship. Din peisaj nu au lipsit nici câteva job-uri bunicele (deşi total insuficiente în comparaţie cu numărul de solicitări, aş îndrăzni eu să presupun). Oricum, studenţii şi absolvenţii au depus CV-uri, agenţiile şi-au updatat baza de date, s-au pus la cale interviuri, s-au schimbat adrese şi cărţi de vizită.

Sincer, ediţia aceasta a târgului PR&Ad Fair mi-a plăcut mai mult faţă de cea de anul trecut. O fi fost datorită locaţiei – în Facultatea de Drept a a fost suficient spaţiu pentru ca standurile să fie aşezate frumuşel şi ordonat unele după altele. Sau poate chiar a agenţiilor – oamenii mi s-au părut mai implicaţi şi mai interesaţi, mai pregătiţi faţă de anul trecut. Ba chiar am rămas cu impresia că anul acesta s-au pus la bătaie mai multe internship-uri şi locuri de muncă. Oricum, indiferent de motiv, PR&Ad Fair mi s-a părut un eveniment reuşit. Să ne vedem la anul cu de 2 ori mai multe agenţii participante şi de 4 ori mai multe job-uri:)

P.S. Eu mi-am făcut o părere foarte bună despre PR&Ad Fair, dar poate nu toată lumea e de acord cu mine. Vouă cum vi s-a părut?

Articole asemănătoare:

1. Se deschide târgul de PR și advertising!
2. PR&Ad Fair 2010
3. Eurovision 2009: imagine de țară

Speakerii au fost Claudia Cochină, manager proiect „Locul meu pe piaţa muncii”, Răzvan Ghermanschi, expert resurse umane, Adrian Lauran, expert consiliere vocaţională şi Eduard Nicolau, expert în legislaţia muncii. Conferinţa s-a dovedit a fi extrem de interesantă şi foarte animată – cu o atmosferă relaxată, participanţii nu s-au sfiit şi au pus multe întrebări, au cerut lămuriri şi au făcut tot felul de completări. Pe la final, din public sărea o întrebare cam din cinci în cinci minute. Mai ales că ultima secţiune a conferinţei a vizat condiţiile legale de muncă şi multă lume avea o mulţime de nelămuriri.

Câteva sfaturi de la experţi:

- înainte de a-ţi căuta un job, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi;
– CV-ul trebuie adaptat de fiecare dată pentru job-ul la care aplici, trebuie personalizat în funcţie de cerinţele job-ului respectiv;
– aşa cum promovezi un produs sau un serviciu, aşa trebuie să începi să te promovezi pe tine;
– (Adrian Lauran) – diferenţa dintre o simplă slujbă, o carieră şi o vocaţie stă în impact. Într-o simplă slujbă, impactul tău nu contează – este doar o activitate pe care o desfăşori din necesităţi financiare, fără să îţi pese de ceea ce faci. Pe de altă parte, o carieră te ajută să excelezi şi îţi aduce satisfacţii din punct de vedere profesional şi personal. O vocaţie, însă, reprezintă menirea pe care o ai în viaţă, sentimentul că ceea ce faci acum va influenţa generaţiile viitoare;
– trebuie să îţi înţelegi comportamentul natural, acele trăsături pe care le ai din naştere. Pe acestea le poţi descoperi în două ipostaze extreme: când eşti total relaxat şi când te afli într-o situaţie foarte tensionată. Modul în care te comporţi de obicei în aceste situaţii scoate în evidenţă trăsăturile naturale, punctele tari şi punctele slabe ale caracterului;

La final, conferinţa s-a centrat în jurul problemelor legate de egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, concilierea vieţii profesionale cu cea personală şi definirea unei relaţii legale de muncă în care sunt respectate toate drepturile angajatului. Proiectul „Locul meu pe piaţa muncii” abordează şi aceste probleme deoarece s-a constatat câte lucruri sunt dispuşi să accepte studenţii şi absolvenţii pentru a obţine un job. Există trei spoturi ale campaniei în care trei studenţi (filmaţi cu o cameră ascunsă) sunt puşi faţă în faţă cu cele trei aspecte legale mai sus menţionate. Mai multe detalii despre toate acestea şi despre întregul proiect găsiţi pe www.păşeştecudreptul.ro.

Şi, pentru că înainte de a-şi căuta o slujbă trebuie să te descoperi pe tine însuţi, iar acest lucru nu îl poţi afla decât dacă începi să îţi pui întrebări, iată care sunt cele 7 întrebări cheie cărora trebuie să le găseşti răspuns pentru a păşi cu dreptul în carieră.

1. Cine eşti? – Care sunt înzestrările tale naturale?, Care sunt valorile tale? Care sunt interesele tale? Care este visul tău?
2. Ce ştii să faci? – Care sunt punctele forte ale educaţiei tale?, Crae sunt competenţele şi calificările tale? Care este experienţa şi expertiza ta profesională?
3. Cum vrei să te dezvolţi? – Care sunt cunoştinţele şi acreditările pe care ai vrea să le dobândeşti în domeniile tale de interes?, Care sunt oportunităţile tale de voluntariat? Care sunt oportunităţile tale de formare în străinătate?, Care sunt oportunităţile tale de practică temporară / internship într-o companie / organizaţie?
4. Unde visezi să lucrezi? – Care este domeniul de activitate în care ai vrea să te realizezi?, Care sunt firmele sau organizaţiile în care îţi doreşti să faci carieră?, Care sunt cerinţele principale pentru a ocupa poziţia şi funcţia dorită şi cum te poţi pregăti?
5. Cum te vei face cunoscut? – Care este reţeaua de contacte pe care o ai?, Care sunt modalităţile şi contextele în care poţi dezvolta noi contacte?
6. Cum îţi vei construi imaginea? – Care sunt câteva dintre principiile de redactare ale CV-ului tău?, Care este modul în care îşi vei redacta scrisoarea de intenţie?, Care sunt recomandările tale?
7. Cum îţi vei prezenta imaginea? – Care sunt paşii cheie ai pregătirii pentru interviu?, Care sunt principalele aspecte pe care ar trebui să le pregăteşti pentru a face faţă întrebărilor unui interviu?

De reţinut (pentru toţi căutătorii de job şi vânătorii de cariere):

Principalele elemente care determină identitatea şi unicitatea ta pe piaţa muncii sunt: 1) Înzestrările naturale, 2) Convingerile şi valorile, 3) Pasiunile şi interesele, 4) Educaţia şi competenţele;

Există patru stiluri naturale de comunicare: 1) Comunicarea orientată pe atingerea obiectivelor, 2) Comunicarea orientată pe stilul de viaţă, 3) Comunicarea orientată pe stabilitate şi siguranţă, 4) Comunicarea orientată pe informaţii şi detalii;

Cum te pregăteşti pentru interviul de angajare – 1) Caută informaţii despre companie 2) Caută informaţii despre profilul job-ului 3) Pregăteşte răspunsuri la întrebări posibile ale angajatorului 4) Fă o listă cu întrebările tale pentru angajator 5) Fă simulări de interviu singur sau cu prietenii 6) Fă o mapă pentru angajator care să conţină – CV, scrisoare de motivaţie, portofoliu 7) În ziua interviului – accentul pe aspect exterior şi logistică.

Mai multe informaţii pe www.pasestecudreptul.ro.

Articole asemănătoare:

1. 3… 2… 1…
2. PR&Ad Fair (târgul)
3. PR&Ad Fair 2010

Pe 27 Aprilie fetele de la apPRentice.ro au participat la Online Business Forum în Cluj #obf, #obfcluj unde s-a discutat extensiv despre internaţionalizarea afacerilor prin intermediul online-ului. Am învăţat o sumedenie de lucruri interesante şi utile pentru oricine activează în online sau îşi propune să intre pe noi pieţe folosindu-se de acest tool dar cu precădere de interes pentru noi cei cărora ne revine sarcina de a comunica cu publicurile prezente pe internet.

Cu toate acestea am remarcat faptul că premisele de la care s-a plecat nu erau foarte clar stabilite iar pe tot parcursul conferinţei am avut probleme în a înţelege ce înseamnă de fapt internaţional. Au mai fost şi alţii ca mine pentru că la un moment dat chiar s-a întrebat în sală dacă un business care vinde şi pe piaţa din Germania este internaţional sau nu, dacă ieşirea pe pieţe vecine înseamnă regional sau internaţional ori în ce măsură le reprezintă pe amândouă şi dacă internaţionalizarea presupune cucerirea unei pieţe de pe alt continent, sfântul graal fiind ţara tuturor posibilităţilor, exclusiv prin comunicare şi promovare online. Pentru a putea oferi o perspectivă cât mai completă asupra temei eu aş fi invitat şi oameni din multinaţionale spre exemplu, care au intrat la noi pe piaţă, să ne vorbească despre ce presupune penetrarea unei pieţe străine, care este rolul online-ului în facilitarea tranziţiei şi când putem vorbi de fapt de internaţional, teme care vor fi poate dezbătute la următoarea conferinţă OBF de către un panel de speakeri din domeniu. Nu vreau ca această introducere să fie percepută ca una critică ci mai degrabă ca feedbackul meu personal cu sugestii şi recomandări pentru următorul eveniment cu această temă.

În prima parte a conferinţei am ascultat prezenatările lui Ciprian Cozoplean, Sergiu Biriş, Laurenţiu Pop şi Ciprian Stăvar.

Ciprian Cozoplean a vorbit despre hosting, domenii şi nume de domenii. Acesta a amintit de crash.com, zi neagra la bursă pentru dot.com-uri,  a explicat în amănunt ce sunt şi la ce folosesc certificatele SSL (secure sockets layer) şi a încheiat într-un mod foarte practic explicând diferenţele dintre un site veritabil şi unul care face phishing. Dacă sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe detalii îi puteţi studia prezentarea aici.

Sergiu Biriş, crocodilul şef al Trilulilu.ro a vorbit despre fenomenul video la nivel internaţional în 2010, modalităţi prin care acesta este folosit în afaceri sau cum poate comunicarea vizuală să ajute imaginea unui brand. Oamenii de comunicare sunt sfătuiţi să înveţe să comunice şi în imagini deoarece attention span-ul unui user de internet este foarte mic, nu mai are răbdare să citească poveşti nemuritoare cum îndrug eu aici, el aşteaptă ca în 2 minute să afle totul despre un brand de la misiune la combinaţia de la seif.

Prezentarea lui Laurenţiu Pop, care a vorbit despre facebook în Balcani a pus pe tavă auditoriului un reaseach al pieţei balcanice de social media realizat pe cea mai populară reţea socială din lume la ora actuală şi un case study, recent lansata campanie Pampers- Unicef.  Am inclus un link către slideurile care i-au servit ca suport. A fost prezentarea mea preferată pentru că a venit cu toate datele de bază care trebuie cunoscute în momentul în care vrei să întri în orgada vecinului prin social media, date pe care le-a întărit cu exemple care să mă convingă că se poate.

Ciprian Stăvar a vorbit despre drumul unui business din plan local în scena internaţională folosindu-se exclusiv sau în proporţie mare de mijloace de promovare online şi ne-a amintit cât de important este să cunoaştem principiile fundamentale dar să le aplicăm personlizat pe business-ul propriu. Ne-a demonstrat într-o prezentare interactivă, ce m-a dus cu gândul la o şedinţă de consultanţă menită să scoată la iveală o direcţie, un scop şi eventualele obiective punctuale de realizat pentru a tranziţiona pe piaţa internaţională, că degeaba ştii ce vrei tu de la consumatori dacă nu ştii ce vor ei de la tine. Prezentarea sa o găsiţi aici.

În a doua parte a conferinţei au vorbit Bogdan Manolea, Peter Barta, Mugur Cosmin Frunzetti şi Claudiu Gămulescu:

Bogdan Manolea ne-a explicat în ce măsură serveşte legislaţia europeană demersurilor companiilor româneşti de a se internaţionaliza folosind mediul online.O prezentare foarte valoroasă pentru cei din sală care intenţionează să pătrundă şi pe alte pieţe din comunitate, care din păcate încă nu este uploadată pe site-ul obf la secţiunea prezentări, dar unde sper că vom găsi în cel mai scurt timp toate prezentările.

Ultimele trei prezentări au fost oarecum complementare Peter Barta a vorbit despre servicii de B2B din România în ceea ce priveşte abordarea internaţională a afacerilor, Claudiu Gămulescu despre e-acţiuni pentru o firmă din România care doreşte internaţionalizarea în Europa iar Mugur Frunzetti despre promovarea afacerilor internaţionale folosind instrumente online cu un accent foarte mare pe două tools-uri: SEO şi Adwords.

În a treia parte a conferinţei am avut plăcuta surpriză ca Filip Chereches să vorbească despre crisis management invocând mai multe crize, inclusiv cea foarte bine gestionată de Trilulilu acum caţiva ani, urmat de Adi Stan care a vorbit despre Facebook, dealtfel leitmotiful întregii conferinţe poate şi datorită recentei lansări a #f8 şi apoi de Mihai Pascadi cu “Business Excellence Tool – Performanţă prin modelarea proceselor afacerii”. Procesele şi documentele interne ce reglementează aceste procese sunt extrem de importante dar prost realizate, este de părere Mihai, care consideră că eficientizarea organizaţiei depinde de optimizarea proceselor interne şi că 80% din rezultate depind de 20% din lucrurile pe care le facem aşadar investiţi în primul rând în infrastructura comunicaţională la nivel intern pentru ca mai apoi mesajele transmise publicurilor externe şi pieţelor pe care doriţi să penetraţi să fie coerente şi în unison cu tot ceea ce reprezintă cultura organizaţională pentru a construi o imagine profesională şi de încredere.

Articole asemănătoare:

1. Am văzut… Campanii online: tendințe și strategii

În a treia zi de News Training ne-a vorbit Cristian Lupşa, editor la Decât o Revistă, care ne-a demonstrat că jurnalismul nu înseamnă “să ai condei”, ci să scrii pentru cei care te citesc.

Cum trebuie să fie jurnalismul (narativ)? Să spună adevărul, în primul rând, apoi să vorbească despre oameni, despre poveştile şi experienţele lor, să genereze empatie. E foarte important să nu dai un verdict, ci să expui un punct de vedere. Iar pentru  implicarea cititorului, ai grijă să creezi tensiune, să te foloseşti de acţiune, scene şi personaje.

Documentarea este esenţială. Pentru asta, îţi trebuie deschidere, răbdare, curiozitate, empatie, entuziasm şi acel common sense, pentru că jurnalismul narativ nu e un prilej de a-ţi etala creativitatea şi de a-ţi expune opinia, ci un mod de a spune poveşti despre oameni.

Un text bun trebuie să ne facă să simţim personajele, să dea detalii concrete, să aibă un fir narativ şi să fie construit pe o idee (una singură), să comunice o experienţă. Trebuie să scrii simplu despre lucruri complicate.

Cum ajungi de la idee la poveste? Trecând prin colectarea informaţiilor, focalizarea pe un subiect, organizarea datelor, multiple drafturi şi, în final, şlefuirea materialului. Iar ideile îţi vin, cel mai adesea, din viaţa de zi cu zi. Obişnuieşte-te să pui întrebări, să te uiţi mai atent la ce e în jurul tău, să ieşi din zona de confort. Nu trebuie să vorbeşti despre lucruri generale, ci să cauţi poveştile individuale, cele care care rămân şi pot fi citite şi atunci când editorialul de prima pagină devine perimat. Ţine minte că nevoia oamenilor de a “consuma” poveşti despre cei din jurul lor nu va dispărea niciodată.

Textul se scrie după ce te-ai documentat foarte bine, trebuie să petreci timp cu oamenii despre care scrii, să fii pe terenul lor, ei sunt importanţi în poveste, nu prezenţa ta acolo. Show, don’t tell.

Pe hashtagul News Training aveţi mai multe idei “furate” din cele 3 training-uri de săptămâna trecută. Felicitări, ASJC! Mai vrem! :)

Articole asemănătoare:

1. Schimbă-ţi perspectiva cu NEWs Training!
2. Guerilla PR la #NEWs Training
3. Buzz marketing la #NEWsTraining

Bogdan Theodor Olteanu, Head of PR Division la Millenium Communications, a fost cel care ne-a povestit despre Guerilla PR în a doua zi de NEWs Training.

Guerilla PR este o tehnică pe care o foloseşti pentru că nu ai de ales (atunci când ai reusrse puţine pentru a-ţi face promovare, atunci când te afli în inferioritate pe piaţă), nu neapărat ceva cool.  Cel mai adesea, se apelează la guerilla pentru firme şi comercianţi mici, pentru fundaţii, cauze umanitare, clienţi pentru care spectaculozitatea unor astfel de acţiuni chiar au un efect semnificativ, nu branduri mari pentru care tactici de acest tip nu ar fi suficient de vizibile – o astfel de acţiune are doar impact local.

Dintre  punctele slabe, am reţinut că se lucrează în condiţii de stres, resursele sunt limitate, nu se pot atinge obiectivele strategice, ci doar unele tactice, prin urmare nu este o măsură eficientă pe termen lung, nu te ajută în construirea unui brand. Practic, dacă PR-ul e bine construit, nu e nevoie să abordezi tactici de guerilla.

Ca studiu de caz, participanţii la training au încercat să găsească soluţii de promovare pentru Decât o Revistă şi echipa naţională de rugby. Ce sfaturi am mai spicuit pe parcursul schimbului frenetic de idei:

• ca să fii profesionist în comunicare, trebuie să ai cunoştinţe foarte bune de marketing şi business, ca să îi poţi explica clientului minusurile strategiei sale de comunicare;
• orice activitate de (guerilla) PR trebuie să aibă în substanţa ei brandul, astfel încât atunci când elimini numele produsului, să fie identificabil după specificul acţiunii;
• fazele raportării unui consumator la brand sunt: consideration, trial, loialty; nu se poate ajunge la ultima fază prin acţiuni de tip BTL.

Articole asemănătoare:

1. Schimbă-ţi perspectiva cu NEWs Training!
2. Last, but not least… Narrative Writing la #NEWs Training
3. Consumator obosit? Să-l atacăm cu niște reclame

Week-end-ul acesta am fost la NEWs Training, sesiuni de învăţare organizate de ASJC pentru studenţii interesaţi de ultimele noutăţi din domeniul comunicării.

În prima zi, Catrinel Graepel şi Cosmin Moldovan, de la Funky Business, au vorbit despre Buzz Marketing, o tehnică de marketing care se referă la producerea de “zgomot” în jurul unui produs sau serviciu. Deşi este planificat, nu trebuie să pară că o agenţie s-a gândit la modalitatea respectivă de promovare. Practic, este vorba de abordarea unor oameni influenţi în domeniul lor de activitate, care vor răspândi mesajul dorit cercurilor de prieteni sau comunităţii lor de adepţi. Cel mai adesea, este vorba de bloggeri şi profiluri de utilizatori de social media – mesajul trebuie să vină de la influenţatori, ei fiind cei care vor propaga mesajul, nu de la companii sau de la marketeri.

Funcţionează pentru că este clar că avem cea mai mare încredere în recomandări de la persoane pe care le cunoaştem sau pe care le respectăm. Deşi buzz marketingul este cost efficient şi relativ rapid, există, totuşi, şi riscuri ale folosirii lui. Practic, nu mai ai control asupra mesajului pe care vrei să îl transmiţi şi nu poţi organiza circulaţia informaţiei. Există şi posibilitatea ca mesajul să nu ajungă la consumatorii pe care îi doreşti.

În plus, dacă produsul tău nu e bun, iar buzz-ul promite beneficii pe care nu le are, îţi pierzi credibilitatea. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă “scapă” informaţii despre cei pe care i-ai angajat. Nu este, deci, vorba de o modalitate de a vinde ceva care nu respectă ceea ce promite, e mai degrabă un mod de a folosi oamenii în procesul de promovare, o nouă modalitate de a înţelege piaţa. Principalul avantaj este acela că prinde consumatorii în mediul lor natural, face interacţiunea cu brandul să fie spontană, nu o acţiune orchestrată de marketing. Mesajul este creat împreună cu comunitatea de consumatori.

Condiţii pentru ca totul să meargă ca pe roate:

• the brand must stand out (produsul trebuie să fie unic, nou, să performeze mai bine ca celelalte);
• mesajul trebuie să intrige, să fie memorabil, unic, relevant pentru target, să fie convingător, irezistibil, să te determine să acţionezi, să fie foarte credibil şi original;
• brand ambassadorii vor fi aleşi cu atenţie, trainuiţi să cunoască bine produsul, şi foarte bine motivaţi.

De exemplu, campania Dove Real Beauty a început în online, apoi s-a mutat pe ATL şi evenimente, ajungând să genereze o îmbunătăţire a vânzărilor de 600%. Alte exemple de campanii: Samsung i900 Omnia unboxing, Half.com (au plătit oraşul Halfway, din Oregon, să le preia numele), Will it blend?, Sony Bravia Color Tokio.

În industria muzicală (domeniu în legătură cu care ne-a pus la curent Cosmin Moldovan), dat fiind faptul că nimic nu mai funcţionează ca înainte (suportul analog a murit, era downloadului este în plin avânt, costă mult mai puţin ca înainte să faci muzică, proprietatea intelectuală nu mai poate fi controlată la fel de uşor, iar life-spanul melodiilor este mult mai scurt), buzz marketingul este o alternativă ieftină şi foarte eficientă.

Un fenomen de buzz în această industrie este endorsarea unui artist, fără ca acesta să menţioneze numele brandului. Apoi, downloadul gratis este o altă modalitate de promovare care nu costă mult, dar aduce mulţi fani. Radiohead au lăsat fanii să ofere cât credeau de cuviinţă pentru albumul lor din 2007. Iată un exemplu frumos de antimarketing care duce la câştigarea credibilităţii.

Free downloading-ul duce la buzz, dispar costurile de distribuţie şi aceasta devine mult mai uşor de controlat de către artist, creşte fanbase-ul, adică exact cei care merg la concerte – principala sursă de venit, prin urmare, practic, nu mai e nevoie de record labels în vremurile în care trăim. O trupă nu mai are nevoie de nimeni ca să îşi facă promovare. Decât de puţin buzz. :P Şi dacă tot există bloguri, twitter, social media, forumuri, platforme de file sharing şi torrents, de ce să te lupţi cu sistemul, în loc să profiţi de ce îţi oferă?

De ce e blogosfera atât de importantă în formarea opiniilor? Pentru că e cel mai bun generator de word-of-mouth, iar credibilitatea bloggerilor este construită tocmai pe calitatea de a nu fi coruptibili. Odată ce promovează ceva ce poate fi uşor depistat ca fiind comunicare proiectată, şi-au pierdut cititorii, deci şi posibilitatea de a mai fi vreodată căutaţi pentru vreo campanie. Cine face spam e taxat de comunitatea sa, aşa că trebuie să le oferi oamenilor soluţii la problemele pe care le au şi să le vorbeşti pe limba lor. Totul trebuie să fie fun, non-invaziv, creativ şi proaspăt.

Articole asemănătoare:

1. Schimbă-ţi perspectiva cu NEWs Training!
2. Last, but not least… Narrative Writing la #NEWs Training
3. Guerilla PR la #NEWs Training

Acum nu mai scriem exclusiv de PR, pentru că ne-am deșteptat între timp și am realizat că un om bun de PR trebuie să cunoască toate aspectele adiacente legate de comunicare și media, dar am rămas la fel de sensibilă și de pretențioasă când vine vorba de evenimente ce aduc PR-ul în prim plan.

Nu mersesem la eveniment setată pe ideea că voi lua acasă cu mine un bagaj de cunoștințe noi. De fapt, am mai spus-o, dacă reușesc să plec și cu o singură informație valoroasă și revelatoare, consider că nu mi-am pierdut timpul. Da, se spun multe lucruri pe care mulți dintre noi le știm deja. Dar pentru că mulți le știm dar nu le și aplicăm, parte din ele merită și reamintite din când în când – vezi de exemplu necesitatea comunicării bidirecționale cu publicurile, model promovat de Bernays încă din 1920 și pe care unele organizații încă nu dau semne că l-ar practica…

Și totuși, la un moment dat, au fost până și invitați care au spus că s-au plictisit să asculte aceleași texte de fiecare dată. Cam trist, nu?

Mă întreb dacă numai eu am așteptări mai mari de la astfel de întruniri. Până la urmă, poți să citești și acasă cărți de teorie, articole pe bloguri de profil sau să te uiți peste studii de caz. Găsești inclusiv prezentări susținute de speakeri la alte evenimente.

Deci oare nu ar trebui un astfel de eveniment să faciliteze interacțiunea între participanți? Cu atât mai mult cu cât vorbim de PR FORUM. Forum, oameni buni! Un spațiu în care se întrunesc oameni cu oameni, nu oameni și cărți, nu oameni și posturi. Un spațiu dedicat discuțiilor, dezbaterilor! Chiar nu am depășit perioada școlii, liceului, în care stăteam cuminți în bănci și ascultam ce ne spunea profesorul de la catedră și luam notițe?

„Noi am venit aici să ne dați voi soluții, că d’aia am dat bani” – ei bravos!  Deci chiar ne-am obișnuit să ni se dea totul cu lingurița și să nu ne deranjăm deloc creierașele să gândim și noi? Oare chiar sunt mai bine banii cheltuiți dacă stai și notezi niște „vorbe de duh” decât dacă participi la o sesiune de dezbateri și brainstorming cu „alții ca tine”? Mă scuzați, vă rog, dar am participat cât eram în facultate la tot soiul de evenimente pe teme de comunicare, organizate pentru studenți, fără intrare de 100 de euro și cu aceiași invitați. Am pretenția însă că cei care dau acești bani și vin la PR Forum sunt la un alt nivel și deci se poate discuta cu ei la un alt nivel. Tocmai pentru că ați dat bani ar trebui să vă doriți mai mult decât niște prezentări seci!

Dar ca să vezi, în momentul în care un participant din sală se angajează totuși într-o discuție cu unul dintre invitați, moderatorul se gândește că ar fi cazul să intervină – „bine bine, dar întrebarea totuși care e?”. Adică ia nu-ți mai da tu cu părerea, zi dacă ai vreo întrebare pentru domnul profesor și gata, ce mama naibii facem aici, discutăm? Ai venit, ai notat, la revedere, drum bun!

Am rămas cu un intens gust amar după ziua de azi. Așa vrem noi să crească industria de PR din România? Sau nu ne interesează acest aspect, ci doar să mai bifăm un eveniment la care am participat și un articol scris după?

(știu că au fost două serii de sesiuni paralele și evident eu am fost prezentă doar într-o parte, dar chit că în cealaltă sală a fost mai bine sau nu, impresia mea, în calitate de participant la eveniment timp de 9 ore, rămâne aceeași. nu neg nici faptul că au fost printre invitați și oameni extraordinar, pe care îi respect foarte mult, și prezentări care m-au scos din starea de amorțeală. am rămas totuși cu un gust amar pe care nu l-am mai simțit după vreun eveniment de acest tip.)

PS: până ia Cosmina o decizie în ceea ce privește postarea unui articol post-eveniment cu “despre ce s-a vorbit”, vă recomand să citiți review-urile colegilor de Forum – Alina, Titus și Ela.

Articole asemănătoare:

1. Am văzut… PR Garden

Pentru cei dintre voi care nu știu, iată definiția videoclipului viral, fiindcă despre acest aspect s-a discutat la Orange Concept Store, iar nu despre întreaga serie de elemente ce compune marketingul viral.

”A viral video is a video that becomes popular through the process of Internet sharing, typically through internet media sharing websites.” (sursa: Wikipedia)

Ne-au vorbit despre viral Valentin Narcis Sturzu aka Bimus și Adrian Albu, copywriter la Propaganda.

Bimus a pus accent asupra faptului că un viral trebuie făcut atât de bine, încât cel care-l dă mai departe să aibă cumva senzația ca îi aparține, să-l asimileze într-un anume fel. Bimus are experiență în domeniu, fiindcă a lucrat la realizarea viralelor pentru lansarea site-ului viatalaserviciu.ro și pentru viralul celebru cu Adrian Despot. Pentru prima serie de virale (3 la număr), Bimus a lucrat cu Simona Senzual (și noi îl compătimim…), iar lansarea site-ului a fost susținută de promovarea în tabloide, ceea ce a dus numărul vizualizărilor până la 90.000, ceea ce e mult pentru România. (Din păcate, eu n-am reușit să găsesc clipul pe Youtube. Deîndată ce reușesc, voi updata articolul.)

Bimus a accentuat faptul că viralul trebuie să aibă o poveste cât mai simplă, însă care să fie memorabilă. Ingredientele de succes ale unui viral pot fi situațiile penibile, folosirea unei vedete, anecdotica și, desigur, veșnicul ”sex sells”.

Adrian Albu a făcut un clip pentru a-i ruga într-un mod inedit pe șefii săi să-i acorde o mărire de salariu. Și prietenii săi s-au gândit să-l pună pe Youtube, unde are peste 6600 de vizualizări. Discuția s-a aprins în jurul acestui clip, fiindcă dintre participanții la discuție au fost unii care au susținut că acest clip, deși nu a fost conceput în acest scop și deși a adunat un oarecare număr de vizualizări, nu este un viral. Eu sunt de acord cu această părere, dar m-ar interesa foarte mult și opinia voastră. Adrian Albu a spus un lucru foarte important: viralul trebuie să fie o experiență memorabilă, pe care să o trăiești, nu doar pe care să o privești. Mai mult, ceea ce este esențial este că un viral nu se face, un viral devine. Acest aspect trebuie foarte bine înțeles, fiindcă se poate întâmpla ca un viral să nu-și atingă target-ul propus și să aibă priză la un cu totul alt tip de public decât cel avut în vedere inițial. Tot Adrian Albu a subliniat și faptul că un video viral dă posibilitatea brandurilor să facă lucruri pe care nu le-ar putea face la TV. Și o afirmație interesantă a lui Adrian a fost că ”oamenii sunt mai fericiți dacă sunt virali”. Oare așa să fie? Oare recunoașterea din partea celorlalți și dorința de exprimare ne fac mai fericiți prin crearea unui viral? Voi ce credeți despre asta?

În timp ce vă gândiți la toate astea, vă propun să vă uitați la un top 10 virale de luna trecută și să comparați cu ce se face la noi. Mi-ar plăcea să văd ce credeți voi că face diferența în acest caz.

Două fotografii. :)

 

 

 

 

 

 

Și bonus, un alt element de viral marketing, spoof-ul. De la Mihnea Beldescu citire:

”Eram eu la Conferinta Virala, motaiam, si cine crezi ca apare pe scena? Koks frate, de la Propaganda. Ma gandesc cum sa ma bag in seama cu el si sa-i pun o intrebare fara sa par vreun fan disperat de pe vremea cand o ardea pe la Omul cu Sobolani. Noroc ca mi-am adus aminte numele lui de botez, Adrian Albu.

Scot telefonul, il caut repede pe Facebook. Ii vad poza o recunosc dintr-o mie: Avea un ciorap in cap cu ochelari de soare peste si casti la gat. Ma uit sa vad ce-i place. Si ce crezi: pasiunea lui era sa faca virale. Reusesc pana la urma sa iau microfonul si pun o intrebare cu voce stinsa de emotie, dar fix cat sa m-auda: Ba, ce-ar merge un viral chiar acum!

Imediat Koks scoate un stick si in momentele urmatoare rula pe toate monitoarele si se auzea in boxe cea mai virala manea pe care am auzit-o vreodata. Dansam si noi putin, ne simtem bine si dupa aceea ne imprietenim si pe Facebook. Foarte tare frate!”

Articole asemănătoare:

1. Bucurește-te de povești :)

M-a interesat acest aspect fiindcă Generali se bazează în proporție de 80% pe forța de vânzări, eforturile de promovare externă (PR, publicitate, marketing) fiind considerabil mai mici în cadrul acestui raport. Iar rezultatele sunt foarte bune: în 2009, Generali a fost singura companie de asigurări de pe piața românească ce a înregistrat creștere. Obiectivele pe care și le-a propus pentru 2009 au fost îndeplinite și chiar depășite, ceea ce a fost un lucru extrem de dificil, având în vedere circumstanțele economice pe care le cunoaștem atât de bine.

Generali este o companie conștientă de faptul că oamenii din vânzări nu sunt doar angajați, ci sateliți ai brandului, care trebuie să reprezinte valorile și promisiunea companiei de a-și deservi clienții. Pentru a face acest lucru, compania a anunțat că va crește investițiile în pregătirea angajaților cu 30% față de anul precedent, mărind nu doar fondurile, ci și numărul de traininguri și stagii de pregătire.

Întreaga conferință s-a desfășurat într-un context semiformal, în care tonul formal s-a împletit cu familiaritatea. Discursurile directorilor din compania și a CEO Maria Kovarova au urmat profilul personalității fiecărui speaker, însă cele care au înregistrat cel mai mare succes au fost cele preponderent informale, care le-au dat posibilitatea participanților la conferință să se identifice cu situațiile prezentate. Desigur, am auzit și discursuri ceva mai formale, am văzut slide-uri cu grafice complicate și cifre greu de înțeles, însă vorbim, până la urmă, de o companie din domeniul financiar, iar aceste detalii nu sunt doar necesare, ci și foarte importante pentru activitatea sa.

Organizarea a fost excelentă, datorită departamentului de PR și marketing al companiei, care se ocupă atât de comunicarea internă, cât și de cea externă. Eu consider că aceasta este cheia succesului companiei: crearea unei relații de durată cu clienții, între angajați, și între companie și angajații săi. Ideea de parteneriat este foarte bine reprezentată aici, fiindcă, dincolo de nivelul profesional, se mizează pe relații de colaborare și nu se pune accentul pe subordonare. De asemenea, comunicarea sinceră, realistă și interactivă cu angajații ajută compania să-și calibreze eforturile la nivelul tuturor departamentelor. Spre exemplu, platforma electronică pe care lucrează angajații Generali a fost îmbunătățită cu ajutorul sugestiilor primite de la aceștia, ceea ce arată că feedback-ul primit de către companie chiar este analizat și rezultatele sale sunt implementate.

Foarte mult mi-a plăcut tema conferinței, și anume jocul de șah. S-a mizat pe strategie pe termen lung, pe putere de anticipare și pe capacitatea de a formula o perspectivă concretă. Mă bucur de fiecare dată când văd o companie că-și îndreaptă angajații către acest tip de abordare, fiindcă este cea mai sănătoasă și cea mai profitabilă, pe termen lung, pentru toate părțile implicate. Tema aleasă mi se pare a fi derivată din filozofia companiei, fiindcă nimeni nu-și va încheia o asigurare de viață cu o companie pe care nu o poate percepe ca fiindu-i aproape în viitor. M-a bucurat, de asemenea, să văd că angajații chiar percep acest lucru și acționează conform acestui principiu. Și mai apreciez faptul că Generali este o companie interesată de o creștere sănătoasă, constantă, și nu de una fulgerătoare, dar fragilă. Cu cât mai repede vor înțelege companiile că acesta este genul de evoluție spre care trebuie să țintească, cu atât mai repede zona de business se va redresa.

În plan personal, am învățat o lecție importantă prin mesajul transmis de Generali: atunci când crezi că ai găsit cea mai bună mișcare, deja trebuie să cauți una și mai bună.

Articole asemănătoare:

1. Romanian PR WEEK – Training “Internal Communication. Getting the most from your employees”
2. PR-ul a murit! Trăiască CSR-ul!
3. Transparența companiilor la angajare