Am început să scriu un post despre managementul timpului petrecut de relaţioniştii publici pe reţele sociale iar după ce am făcut puţin research am ajuns la concluzia că trebuie mai întâi să văd concret ce fac pentru a putea socoti cât timp îmi consumă aceste activităţi, aşadar am purces a-mi înşira taskurile SM (social media) zilnice. Cum mintea-i şugubeaţă sâmbăta îmi tot fugea gândul la ceea ce mă deranjează ca persoană şi ca PR în comunicarea companiilor recent intrate pe Twitter. Postul s-a transformat, în consecinţă, într-un do’s and dont’s on twitter, ce reflectă viziunea şi filosofia mea personală în abordarea comunicării pe acest canal.

Do’s and Dont’s-urile se referă cu precădere la partea de conţinut unde am adoptat un nou motto via conferinţei Digital Impact, #prsa_di, eveniment al Public Relations Society of America:

„Social media rule of thirds: 1/3 talking about yourself, 1/3 responding to others, 1/3 talking about others”

Dont’s

• Nu spama. Read the rest of this entry »

Perspectiva PR

#Paperchase este poate primul exemplu memorabil, prin amploare sa, de gestionare catastrofală a unei crize şi management defectuos al comunicării pe reţele sociale, până la Nestle/Greenpeace.

Greşelile Paperchase în managementul situaţiei de criză sunt impardonabile, reputaţia ireparabilă iar relaţia cu clienţii iremediabil stigmatizată.

Atunci când tot buildup-ul de imagine al brandului tău este legat de promovarea artiştilor indie şi graficii originale cel mai dezastros lucru care se poate întâmpla din punct de vedere al credibilităţii şi brand image-ului este distrugerea acestei colaborări din pricina unor acuzaţii de plagiat. E ca atunci când predici un stil de viaţă eco/bio, în schimb mănânci carne şi conduci un SUV iar footprintul tău de carbon personal este cât al unei întregi familii, cu alte cuvinte ipocrit, cinic şi imoral. Adaugă acestui scenariu şi real time web-ul şi user generated content-ul diseminat pe reţele sociale cu o viteză care pune la respect până şi Concorde-ul şi obţii o ubercriză. Până acum câţiva ani hai că o mai fentai, te mai ascundeai de public, o mai scoteai la mal, ca un bun PR, ba cu limbaj mai criptic, ba cu puţin spin dar acum, nu ştiu cum să formulez să vă fie cât mai limpede şi să vă intre bine în cap, viitori practicieni, consumatorii pot şi vor găsi până şi acul din carul cu fân cât ai zice peşte şi vor avea grijă ca toată lumea să ştie că l-au găsit. Ferească sfântul să fie ruginit ca te-ai trezit cu criza în braţe.

Întregul scandal cu HiddenEloise putea fi prevenit însă ab initio dacă Paperchase nu ar fi demis cu atâta superficialitate scrisoarea în care autoarea lucrării a semnalat încălcarea de copyright. Read the rest of this entry »

Acțiune și Reacțiune socială

Compania britanică de papetărie Paperchase este acuzată de furtul lucrării unei artiste independente care își vinde designurile pe Etsy, cea mai mare rețea de comerț social orientată către nișa de vintage și handmade, inclusiv artă și fotografie.

Flagrantul plagiat implică o serie de produse Paperchase, genți, caiete și albume care copiază lucrarea “He says he can hear the Forest whisper” a lui @HiddenEloise.

După ce a aflat de existența copiei comercializate de către Paperchase în noiembrie anul trecut, artista a contactat compania, rugându-i să retragă produsele, dar răspunsul primit de la aceștia, o lună mai târziu a fost unul lipsit de considerație, în care se spunea că există doar niște asemănări nefericite între opera ei și designurile de pe produsele lor, negând orice fel de încălcare a drepturilor de autor. De cealaltă parte, Timothy Melgund, executiv Paperchase, a ținut să precizeze, după izbucnirea scandalului pentru The Telegraph, pe 11 februarie, că plângerea primită a fost tratată cu seriozitate iar firma de design, de la care au cumpărat modelele, confruntată cu reclamația din urmă cu câteva luni, a negat orice posibilitate de plagiat, în consecință Paperchase a procedat conform politicii lor standard. Read the rest of this entry »

Fiindcă tot vorbeam săptămâna trecută de virale, iată că acum avem un mini studiu de caz care ne demonstrează puterea unui viral. Desigur, ajută dacă te numești Greenpeace și ai expunere globală, însă asta n-ar ajuta prea mult în lipsa unui unghi potrivit din care să prezinți problema. Iată ce a făcut Greenpeace recent: organizația a descoperit că Nestle folosește ulei de palmier pentru a fabrica KitKat, ulei obținut prin exploatarea și defrișarea masivă a palmierilor din pădurea tropicală din Indonezia, mai ales cele din Sumatra. Aceste activități lipsite de judecată au drept consecință punerea în pericol a habitatului urangutanilor. Pentru a semnala această problemă, iată viralul realizat de Greenpeace:

Read the rest of this entry »

Preambul

Ce poate face o rețea de microblogging ca twitter pentru consumator, client, artișiti independenți și nu numai?

Rețelele sociale dau puterea consumatorilor de a supraveghea conduita organizațiilor pe toate planurile și de a comenta lipsurile sau dimpotrivă realizările acestora. A 4-a putere în stat a devenit social media vox populi, detronând mass media tradițională ca sursă de informații și ca activist informațional și social pentru diferite cauze.

Printre cele mai populare cazuri ce au ajuns la urechile opiniei publice și care au fost dezbătute în timp real grație twitter, în ultima perioadă, se numără scandaluri precum accidentul fatal de la SeaWold sau afacerea #trafigura, în care a fost implicat The Guardian. Nici retailerii nu au avut unde să se ascundă de consternarea celor de la New York Times, devenită virală de cum a fost postată pe internet, față de distrugerea hainelor nevândute de către H&M înainte să fie aruncate. Read the rest of this entry »

(sau ce iese când vrei să fii nemaipomenit de expresiv)

Păi apare un citat superb al lui David Lubars (Senior Ad Executive la Omnicon Groups undeva prin anii 1990) care zice cam așa: consumatorii „sunt ca gândacii ”“ pulverizezi întruna insecticid pe ei, și după o vreme devin imuni” (Yumiko Ono, „Marketers Seek the „Naked” Truth in Consumer Psyches”, Wall Street Journal, 30 mai 1997, B1 apud Naomi Klein, No logo, p. 30). Ce vrea domnul Lubars să zică este destul de evident: tot bombardând consumatorii cu reclame, ei încep să le ignore, și atunci oamenii de marketing trebuie să găsească „noi rețete de Raid”, vorba lui Naomi Klein, adică noi metode de a atrage atenția și de a vinde produsele. Acestea nu sunt lucruri noi și le știam deja. Însă eu am găsit de-a dreptul interesant modul în care au fost formulate. Adică cum adică, gândaci? Read the rest of this entry »

Libertatea a făcut pe ea. De frică. Nu mai sunt cotidianul penibil numărul 1 de când locul a fost „achiziționat” de Click. Și cum de multe ori prostia înseamnă și bani, Libertatea vrea înapoi medalia de aur, chit că este o medalie acordată în cadrul competiției „cel mai de aruncat la gunoi cotidian”. Doar vorbim despre tabloide… Și pentru că s-a săturat să îi dea Click peste nas la televizor cu reclamele în care își urlau ascensiunea până în vârful podiumului, a zis să scoată și ea ceva. Poate, poate, mai are șanse să își recâștige locul. La cotidian penibil, trage însă reclamă penibilă… Read the rest of this entry »

Acum 3 săptămâni mass-media vuia în cazul „David”, băiețelul de 3 ani care a murit pe un pat din Centrul Medical Unirea în urma, după cum s-a declarat, unei anestezii. Să fim realiști… din păcate, nu este nici primul, nici ultimul caz de malpraxis. E însă prima oară când în urma evenimentului aud o declarație care inițial mă lasă mască, ulterior mă face să râd și apoi efectiv mă întristează. De obicei doar zâmbesc la idioțenii… Read the rest of this entry »

Nu ai cum să uiți că se apropie cu pași repezi alegeri când cutia poștală e burdușită de scrisori misterioase, fără destinatar sau expeditor, în care găsești, desigur, cuvinte alese despre un partid sau altul. Soarta acestora e însă decisă de la început – ajung în cutia de carton ce servește drept coș de gunoi imediat cum au fost deschise și s-a simțit un iz de campanie electorală.

Read the rest of this entry »

În mod normal, oranjul iese din roșu, prin combinarea culorii din urmă cu galben. Ei bine, în politică lucrurile stau altfel. Și sunt al dracului de distractive. Read the rest of this entry »