Real time web este live și este acum. Când 19% din utilizatorii de internet folosesc Twitter, când se trimit 27,3 milioane de tweet-uri pe zi și au loc 40 de milioane de updates de status pe Facebook, e clar că avem de-a face cu un ”information overload”.

În acest context se vorbește despre real time search, care se axează pe relevanță, pe ”peer reviews”, pe recomandări, pe acțiunea de a descoperi răspunsuri și soluții la problemele pe care consumatorii le au, pe ”time sensitive offers” și pe ”social media referrals”. Se folosesc ”mentionmaps” și se urmăresc cele mai discutate subiecte (top topics of conversation). Întrebarea care se pune și care mie mi s-a părut esențială pentru fluxul imens de informație cu care ne confruntăm este cum convertim tot acest ”zgomot” în informație utilă (knowledge)?

Din acest punct, David Carr s-a axat pe discutarea celor mai importante elemente referitoare la real time web și ne-a explicat modalitățile în care acestea pot fi (și trebuie să fie) folosite.

Real time trends - urmărirea lor nu mai este un lux, ci o necesitate. Tendințele și hot topics funcționează ca filtre de informație, care ne sunt necesare dacă ne preocupă nu doar imaginea companiei, ci și climatul social general și opiniile publicurilor cu privire la diferite subiecte.

Real time customer service - aceasta este cea mai mare provocare pe care o pune real time web, în opinia lui David Carr. Acest tip de customer service este cerut de climatul tehnologic actual și presupune implicare reală și vizibilă din partea angajaților, presupune reacții și răspunsuri prompte și transparente.

Real time dialogue campaigns - sunt campaniile viitorului, în opinia mea. În cadrul acestor campanii are loc agregarea opiniilor demne de a deveni subiect de știri sau de dezbatere, cu scopul de a influența anumite evenimente legate de companie sau de produsele companiei. Un astfel de exemplu este campania celor de la First Direct Bank din UK, pe care vă las să-l studiați singurei. De asemenea, brandurile trebuie să stimuleze și să determine agregarea de fluxuri de informație relevantă pentru publicul avut în vedere. Iată ce au făcut Visible Technologies în cadrul ediției Premiilor Grammy de anul acesta, cu ideea lor ”We’re all fans”. Tot în cadrul acestor campanii se pot face oferte cu termen limitat pentru life-streams. De exemplu, un magazin online care se deschide doar pentru o perioadă scurtă de timp, creând presiune și așteptări din partea publicului. Și va funcționa, fiindcă lucrurile exclusive atrag.

Real time commerce – aici operatorii din ecommerce pot schimba prețurile în funcție de cerere și pot inova constant prin intermediul feedback-ului primit de la consumatori. Carr ne-a povestit chiar despre existența unor grupuri de consumatori care se adună și negociază prețurile anumitor produse, prin intermediul unor plugin-uri, cu deținătorii platformei de ecommerce. Publicul știe că are puterea și începe să știe tot mai bine să o folosească în avantajul său.

O altă observație interesantă este faptul că, deși utilizatorii de internet petrec tot mai mult timp ”on site”, se înregistrează tot mai puține page views. Acest lucru înseamnă că nu mai putem vinde page views, fiindcă vom ieși în pierdere. În schimb, putem începe să vindem timpul pe care utilizatorii îl petrec pe site.  La acest fapt se adaugă faptul că insight-ul vine deja în mod automat, în timp real. Tot ce trebuie să facem este să-l asimilăm și să acționăm imediat conform lui. Ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba, check out PusSubHubbub. Aceasta este o cale pentru publisher-ii mai mici să apară mai repede în Google. Mai mult, este foarte importantă personalizarea semantică a conținutului. Trebuie să le arătăm consumatorilor doar informație relevantă pentru ei și pentru brandul despre care vorbim. Și aici se cunoaște implicarea angajaților și a companiei pentru a lega și menține relații adevărate.

Când se produc cantități enorme de articole și videoclipuri și alte tipuri de produse digitale pe zi, calitatea lor scade foarte mult, ceea ce putem vedea cu ochiul liber. Și cum suntem, așa cum bine a spus David, o ”expectation culture”, noua etapă în care afacerile trebuie să intre este ”social business design”. Acest lucru trebuie să includă neapărat interrelaționarea customer service cu procesul de business. PR-ul trebuie să facă mai mult decât să gestioneze sursele de informații, dar acest subiect a fost dezbătut în multe alte articole, așa că nu voi insista asupra lui, cum nici David nu a făcut-o.

În toate acestea, pe consumator îl interesează doar beneficiile reale ale ofertei pe care i-o prezentăm. Deja pentru el monitorul a devenit plictisitor. Și bineîneles că acum se îndreaptă către mobil. Din nou Carr a fost extrem de simpatic și a spus următoarele: ”2009 a fost anul mobile, doar că am vorbit atât de mult despre el, încât l-am ratat.” Însă trendul este consistent și real. Una dintre dovezi este faptul că 65 de milioane de oameni își updatează statusul de Facebook de pe telefonul mobil.

David ne-a sfătuit să ne îndreptăm atenția către ceea ce el a numit ”social periphery” (periferia socială). Aceasta înseamnă, în fapt, concentrarea atenției către un mix de mobil și canale media alternative (aplicații și tot felul de tools pe care le putem găsi gratis sau pe care le putem dezvolta noi înșine). Acest lucru ne va permite să ne diferențiem și să-i oferim consumatorului un beneficiu concret. Pentru a ilustra acest exemplu, David ne-a arătat The Grid, un tool extrem de interesant, dezvoltat în Africa de Sud.

Third wave mobile apps & hardware – extensiile care se adaugă gadget-urilor pe care le avem (laptop, notebook, telefon mobil) sunt tot mai numeroase și ne vor oferi noi posibilități de a intra în contact cu consumatorul nostru.Iată că 61% dintre utilizatorii de internet vor să aibă posibilitatea de a scana bare de coduri și de a accesa informații cu privire la preț și alte detalii legate de produsele pe care le văd în magazine. Ei vor să poată citi reviews despre respectivele produse chiar din magazin, pentru a putea face cea mai bună alegere. Plurchase încearcă să facă tocmai acest lucru. La fel și aplicația de iPhone Flook.

Google, Apple și Amazon sunt, momentan, cei 3 actori principali care se luptă pentru a cuceri puterea de a defini viitorul online-ului. Localizarea, crearea de produse specifice la nivelul întregului lanț de desfacere, eficiența costurilor – acestea sunt doar câteva dintre cerințele pe care trebuie să le respecte crearea de produse noi în perioada actuală.

Practic trăim într-o ”digitally enabled society”, pe care personal o iubesc. (I know, I’m a bit of a geek.) :) Una dintre provocările pe care le trăim este cea de a depăși bariera de 150. Viitorul nu aparține tehnologiei și calculatoarelor, ci, așa cum foarte bine a pus punctul pe i David, oamenilor care vorbesc cu oameni, împărtășindu-și experiențe.

Avem tot mai multe suprafețe live de conectare cu lumea reală. În câțiva ani vom avea posibilitatea de a pune tags pe locurile pe care le vedem și oportunitatea de a citi tot felul de simboluri cu ajutor telefoanelor mobile. Tehnologia nu ne îndepărtează de realitate, ci ne permite să pătrundem în colțuri ale realității la care altfel n-am fi avut acces. Să luăm, spre exemplu, campania Guiness Rugby Zone sau lansarea Nokia N97 ”From the basement” sau Baker Tweet. Toate aceste tehnologii ajută brandurile să creeze mai multe conexiuni în timp real, mai multe experiențe live cu brandul. Acest tip de management de brand nefiltrat sau fără un control al consumatorilor este, deseori, mult mai eficient decât orice altă metodă de comunicare. Vom avea în curând și ”responsive retail POS” și ”responsive outdoor ads” (am vrut sa le traduc, pe cuvânt, dar nu ieșea deloc). Rezultatele sunt impresionante: 69,3% dintre consumatorii chestionați au afirmat că experiența digitală le mărește percepția despre brand, 97,1% au spus că experiența digitală cu un brand le-a influențat decizia de cumpărare și 24% au produs conținut digital pentru a participa la un concurs. Cifrele sunt amețitoare. Desigur, nu-s de la noi. Încă.

Real time live = engagement!

Audiențele sunt mobile și au nevoie ca noi să filtrăm informația pentru ele. Trebuie să fim capabili să multiplicăm punctele digitale de contact cu publicurile noastre și să devenim ”the enabler”. Și, mai ales, trebuie să trecem peste modelul centrat pe website.

Feedback-ul primit de la consumatori va fi tot mai dinamic și nou trebuie să știm cum să-l receptăm, cum să-l prelucrăm și cum să-i răspundem în timp real. Social CRM va trebui să combine instrumentele de ascultare a social media și să-și dezvolte un sistem scalabil de gestionare a informațiilor provenite din aceste surse. Oamenii vor relaționa mult mai ușor, ca și până acum de altfel, cu alte persoane cu care au ceva în comun. Experimentele mici create cu ajutorul acestor intrumente vor da naștere la lucruri de calitate. Când totul va fi conectat, vom avea posibilități tot mai mari de a ne implica și de a implica publicurile în activitățile pe care le desfășurăm. Vom concepe tot mai multe straturi de informație digitală cu utilitate reală.

Nu uitați că deja vorbim de ”digital tribes” și de ”digital adults”, care constituie categorii noi și dinamice de publicuri, pe care trebuie să le studiem cu atenție. Noul model va trebui să fie centrat pe customer service și pe integrarea comportamentului care-l are în centru pe consumator în procesele de business.

Acestea fiind spuse, trebuie să mă repet: David Carr a fost legend…waaaiiit for it…dary!

Sursă foto.

LE: Iată și prezentarea de pe Slideshare, pusă la dispoziție de către Orange:

 

Articole asemănătoare:

1. Sondaj: reţelele sociale
2. Ce ne (mai) așteaptă
3. Ghid de agățat pe net

În exclusivitate pe apPRentice.ro, vă invităm să urmăriți prezentarea susținută de Crenguța Roșu, Managing Director DC Communication, în cadrul Zilelor Biz.

”Ignorarea SM nu este însă niciodată o soluție și chiar dacă structura organizațională nu îți permite să răspunzi, este imperativ să asculți!” – Crenguța Roșu, Managing Director DC Communication

Articole asemănătoare:

1. VIPr: Crenguța Roșu
2. Avem bOmBoAnE!
3. Se deschide târgul de PR și advertising!

Victor Kapra nu mai are nevoie de introducere, însă aș vrea să adaug că este una dintre acele persoane care te motivează prin simpla sa prezență. Am înțeles de mult că oamenii cu adevărat inteligenți sunt aceia în preajma cărora te simți relaxat, însă entuziasmat și inspirat. Victor Kapra does that. :)

Se numește: Victor Kapra

S-a născut în orașul: Ploiești.

În momentul de față lucrează la: freelancer.

În calitate de: consultant/jurnalist/blogger.

A absolvit: autodidact.

Înainte, a mai lucrat și ca: redactor șef adjunct Ziarul Financiar/ new media content manager Publimedia.

Cartea pe care ar mai citi-o de 10 ori este: Război și pace.

Și filmul pe care l-ar mai vedea tot de atâtea ori: nu-mi place să mă uit de două ori la un film.

Din toate atribuțiile unui PR-ist cel mai mult îi place: networking-ul.

Și îi cam displace: o anumită cantitate de ipocrizie cvasi-obligatorie.

Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun PR-ist este: sinceritatea.

Și că acestui bun PR-ist nu trebuie să îi lipsească: curajul de a-i arăta clientului unde greșește.

1. În ultimii ani, modelul de utilizare al Internetului s-a modificat considerabil, de la căutare de informații la socializare online. Cum credeți că va influența pattern-ul de socializare modul în care căutăm și receptăm informațiile?

Să luăm un exemplu: dacă vreau să-mi cumpăr un telefon mobil, pentru mine review-ul producătorului (de multe ori, excesiv de laudativ) nu mai este relevant 100%.  Ca să știu pe ce dau banii, caut online părerile exprimate de forumuri de către utilizatori anonimi, citesc bloguri specializate, întreb pe Twitter etc. Aflu astfel foarte ușor punctele slabe ale produsului relevate de experiența consumatorilor. Ce spune producătorul nu mai este convingător, așadar. De aceea, în ultimii ani, activitatea de PR s-a complicat dramatic, iar abilitatea de a folosi social media și metodele specifice online-ului devine obligatorie în comunicarea profesionistă.
Călătoresc mult în strainatate și observ că și în țările dezvoltate există o rezistență tacită din partea vechii gărzi a PR-ului, care se încăpățânează să se ocupe doar de communicate  și de paza jurnaliștilor, ca nu cumva aceștia să scrie ceva rău despre marca X. Adaptarea este însă inevitabilă și dinozaurii comunicării vor dispărea mai repede decât își închipuie.

2. Dacă spațiul public a devenit un teritoriu în care marca este atotprezentă, poate spațiul online oferi o alternativă? Este online-ul un alt spațiu în care conviețuim cu brandul sau unul în care ne disociem de el?

Pentru generațiile tinere, spațiul online a devenit teritoriul fundamental în care se mișcă orice brand care le este adresat. Deja spoturile TV sau outdoor-ul, ca să nu mai vorbim de ad print-uri, dacă nu sunt cu adevărat geniale și funny, nu mai rezonează cu această nouă generație care își petrece timpul pe net. Din păcate, nu avem suficient de mulți specialiști buni pe online în România și de aceea proiectele cu adevărat remarcabile sunt destul de rare.

3. Există legi ale copyright-ului pentru user generated content? Uniunea Europeană încearcă să reglementeze acest domeniu, însă va putea fi el vreodată supus unor reguli?

Nu sunt specialist în acest domeniu, dar cred că în privința copyright-ul UGC ar trebui să funcționeze legea bunului simț: ți-a plăcut ceva găsit pe net, dacă vrei să îl folosești, specifică sursa! În România problema nu este acută deocamdată, pentru că și cantitatea de UGC este redusă. Dacă studiem, de pildă, secțiunile marilor branduri transmedia, în care userii sunt invitați să trimită content, nu vedem mare înghesuială. Am făcut și eu un experiment: am dat ca premiu un televizor LCD scump, iar condiția de participare la respectivul concurs era să trimiți o poză sau un clip video producție proprie; participanții au fost puțini, doar câteva zeci.

4. Cât credeți că va mai trece până când campaniile de comunicare și marketing vor integra tot mai multe canale de comunicare? (ex: marketingul multisenzorial)

Deja se experimentează intens online în România, drept canal complementar. Revoluția va întârzia însă, pe de o parte pentru că nu sunt bani, pe de alta pentru că generatorii de idei sunt puțini. Cât despre noi tehnologii și nebunii care să tragă consumatorul de mânecă într-un mod inedit, e prea devreme, cred, să vorbim în România.

5. „We are the now generation/We are the generation now” spun cei de la Black Eyed Peas și chiar dacă nu sunt specialiști în sociologie, au suprins un element important. Credeți că acest avânt pentru „aici și acum” începe să lase loc unei preocupări pentru un viitor sustenabil?

Internetul a adus o revoluție incredibilă nu numai în media, unde marile trusturi tradiționale sunt năuce și au dificultăți enorme, ci și în economie, în general. Internetul este cel mai ieftin și democratic mijloc de producție inventat vreodată de un om. Teoretic, dacă ai un laptop și o idee bună, plus gândire globală (adică să nu te limitezi doar la piața din România), te poți îmbogăți.
Însă calitatea vieții scade pe zi ce trece: avem hrană multă dar proastă, fără gust și plină de chimicale, trebuie să ne cărăm apa de băut  de la magazin, ne tocăm nervii în trafic, plătim zeci de mii de euro pe locuințe care nu se știe dacă rezistă la următorul cutremur, mulți dintre noi devin pe nesimțite stupizi roboți corporatiști. E posibil ca toate astea să ducă până la urmă la un val de reconsiderări, la nivel personal sau de comunitate, ale priorităților în viață. Mișcarea slow food e doar un exemplu.

Sursa foto.

Articole asemănătoare:

1. VIPr: Bobby Voicu
2. Crenguța Roșu răspunde – part 2

Era cazul să mai stăm de vorbă și cu o reprezentantă a sexului frumos din blogosfera românească, iar Roxana Radu este una dintre cele mai admirate bloggerițe și twitteriste (just asK Arhi) și a fană înfocată a offroad-ului. Așa că am întrebat-o câte ceva despre cum stă treaba cu relațiile publice în modă și cum se descurcă femeile în online-ul din .ro. Ne-a răspuns relaxat, dar ferm. Enjoy! :)

Se numește: Roxana Radu

S-a născut în orașul: Onești

În momentul de față lucrează la: revista Ideal Mariaj/ RFB.ro / Blegoo.com.

În calitate de: redactor șef /  fondator și administrator / PR.

A absolvit: liceu matematică-fizică George Bacovia Bacău, Academia de Culoare și Imagine Dublin, Betty Ann Norton Theatre School Dublin.

Înainte, a mai lucrat și ca: consultant imagine și culoare, stilist de modă, director de modă, redactor de modă, reporter, art director, realizator emisiuni online etc.

Cartea pe care ar mai citi-o de 10 ori este: nici una nu mi-a plăcut atât de mult încât să o citesc măcar de 2 ori. Dar niciodată nu spun niciodată.

Și filmul pe care l-ar mai vedea tot de atâtea ori: Gladiator. L-am vazut doar de 3 ori, Prefer să descopăr noul și să las vechiul undeva într-un colț ascuns al minții. Până ajung să cunosc îndeajuns de multe încât să am curaj să mă întorc la vechi.

Din toate atribuțiile unui PR-ist cel mai mult îi place: Nu sunt PR de meserie. Ce fac eu, PR pentru bloggerul Blegoo (www.blegoo.com) a pornit dintr-o joacă ”“ până și bloggerul are nevoie de PR. Dar se pare că tot PR e și ăsta. Ce îmi place cel mai mult? Oamenii. Fără ei nu poți face nimic.

Și îi cam displace: Când vorbesc singură și nu ajung nicăieri „comunicatele mele”.

Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun PR-ist este: dorința de comunicare și de cunoaștere.

Și că acestui bun PR-ist nu trebuie să îi lipsească: bunul simț.

1. De ce „piar în stil mioritic” și ce presupune asta?

Cum spuneam și mai sus, nu e PR oficial, e PR pentru un blogger. A pornit dintr-o joacă și din prietenia cu Blegoo. Trebuia doar să îl reprezint la evenimentele blogosferice și să comunic conținutul blogului. În stil mioritic pentru că noi avem felul nostru aparte de a face PR.

2. Cum funcționează PR-ul în modă? Ce se poartă la noi din perspectiva asta?

PR-ul în modă nu funcționează sau nu prea funcționează. Și dacă funcționează, se întâmplă rar și nu e foarte diferit de ce se întâmplă în celelalte domenii. și nu funcționează pentru că tinerii designeri nu își permit un PR. Dar sunt câteva nume care se bucură de PR. Constructiv sau nu. Cătălin Botezatu are PR foarte bun. Doar atât.

3. R.R. e un brand cunoscut în online. Ai construit acest lucru sau pur și simplu s-a întâmplat?

A nu, R.R nu e brand, sunt doar eu, Roxana și Radu. Nu îl văd ca pe un brand deloc, e doar un blog de care sunt prea dependentă. De fapt, vine de la porecla pe care mi-am dat-o singură: R.R. Asta e și porecla mea în Clubul 4×4 România. E doar R.R. pentru că nu am avut la viața mea porecle care să îmi placă și să rămână cu mine în timp. Dar da, nimic intenționat. Știi cum e, toate se întamplă pentu un motiv și e mai bine să le lași să se întâmple.

4. Cum sunt femeile din online și cum se descurcă ele între atâția bărbați?

Femeile din online sunt prea puține, sunt prea timide, prea pisicoase, prea …

Avem o singură Bad Pitzi! Asta spune multe, nu?

5. Care ar 3 lucruri esențiale pentru construirea unei imagini de bun profesionist, în orice industrie?

Bun simț, răbdare și curaj.

Sursa foto.

Articole asemănătoare:

1. Am pierdut…CSR ’08
2. Vedetă: pictez, croșetez și scriu pe blog
3. Biclo-cultura :)

Începem astfel în forță cu maestrul spiritual Alexandru Negrea, a.k.a. Buddha, care ne-a împărtășit din experiența lui în mediul online. Enjoy!

Part1:

And Part2 :) :

Articole asemănătoare:

1. Săracii retaileri
2. Ateliere de practică pentru comunicatorii ieşeni
3. VIPr: Bobby Voicu

Foto: Florin Constantin

Se numește: Bogdan Andrei “Bobby” Voicu
S-a născut în orașul: Vaslui
A absolvit: ASE București, Finanțe-Bănci, 2001
Înainte, a mai lucrat și ca: economist, community manager

Din toate atribuțiile unui comunicator/PR-ist cel mai mult îi place: posibilitatea de a transmite un mesaj unor mase mari de oameni
Și îi cam displace: nevoia de a formula mesajul în așa fel încât să mulțumească un anumit grup de persoane

Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun comunicator/PR-ist este: empatia
Și că acestui bun comunicator/PR-ist nu trebuie să îi lipsească: credibilitatea

Credeți că apariția comunităților online a avut drept consecință creșterea activității la nivelul microcomunităților din societatea reală? Sau procesul a urmat o evoluție inversă?

Cred că apariția comunităților online a generat apariția unor micro-comunități offline. Nu știu dacă în comunitățile offline deja existente s-a schimbat ceva în modul de comunicare, sincer să fiu.

Bloggerii sunt noile ale zilelor noastre. Este această reputație construită pe aceeași fascinație pentru libertatea de exprimare ca și cea a starurilor rock reale? Ce mai e la mijloc?

Cred că e exagerat :). Bloggerii nu sunt Rock Stars și nu există o fascinație anume îndreptată în direcția lor. În mod cert libertatea (percepută) de care dau dovadă în scris și în comportament duce cu gândul la o eliberare, dar nu cred că s-a ajuns la situația de a crede că bloggerii sunt rock stars. Libertatea este oricum, doar percepută, pentru că bloggerii au, în cele mai multe cazuri, un simț moral și civic relativ dezvoltat. Părerea mea este că, în momentul în care trebuie să apară autocenzura, libertatea reală nu mai e așa de mare pe cât este percepută.

Articole asemănătoare:

1. Blog+politica=… not love
2. Cu sau fără vedete? This is the question
3. Ziarele: online și/sau offline?

Unii dintre noi avem norocul să-i fim studenți, alții l-au ascultat la sesiunile Congresului Studenților la Comunicare, unii l-au auzit la radio sau cu vreo altă ocazie, dar ceea ce știm cu siguranță este că ne aflăm în fața unui invitat de onoare pe blogul nostru!

Se numește: Răduț Bîlbîie
S-a născut în orașul: Ploiești
În momentul de față lucrează la: Trustul de presă al M.Ap.N
În calitate de: Director

A absolvit: Universitatea din București, Facultatea de Litere, specializarea limba română – limba franceză, Scoala Națională de Studii Politice și Administrative, curs postuniversitar de comunicare în cadrul Departamentului de Comunicare, specializarea Științe ale comunicării în masă, Doctor “cum laude“  în Științe Filologice al Facultății de Litere a Universității din Bucuresti, cursuri de specializare în RP în Germania, USA.

Înainte, a mai lucrat și ca:
Redactor la gazeta “La datorie” (1990);
Specialist în Secția presă a M.Ap.N; Expert în Biroul de Analiză a Eficienței Comunicării și Analiză de Imagine din Direcția de Relații Publice a Ministerului Apărării Naționale (1995-1997);
Redactor-șef al publicațiilor electronice ale Ministerului Apărării Naționale (1997-1998);
Director general și șef al Departamentului de Comunicare din Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participațiilor Statului (2001);
Realizator de emisiuni în redacția militară de radio: ORA ARMATEI (1998-2000, 2002-2003), redactor-șef al aceleiași redacții (2003-2007);
Director adjunct al Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale (2008);
Director al Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale (din 2009);
Cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea din București, 1994-2004);
Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalistică a Universității Lucian Blaga din Sibiu (din 2005);
Cadru didactic asociat la Facultatea de Litere a Universității din București, Departamentul de Comunicare și Relații Publice (1997-1998, din 2005 până în prezent).

Din toate atribuțiile unui PR-ist cel mai mult îi place: relația cu presa, planificarea strategică a acestei relații, pentru că reprezintă o permanentă provocare și e un domeniu în care poți inova permanent, în egală măsură, presa organizațională sub toate dimensiunile ei, de la newsletter la narrowcasting, de la producții de televiziune la produse moderne pentru web 2.0.

Și îi cam displace: sincer, am trecut prin cam toate domeniile RP, nu pot spune că mi-ar displăcea ceva.

Consideră că cea mai importantă calitate a unui bun PR-ist este: onestitatea.
Și că acestui bun PR-ist nu trebuie să îi lipsească: simțul măsurii.

Terminarea facultății este o perioadă de căutare personală a fiecărui student, iar mulți dintre ei nu știu încotro să se îndrepte. Ce îi sfătuiți că i-ar putea ajuta să își găsească mai ușor locul în „câmpul muncii” (în comunicare și PR)?

Să muncească ca voluntari în Departamentele de RP, am învățat multe stând în spatele cuiva și încercând apoi să pricep logica, să repet operația respectivă până cand iese.

Fiind atât profesor, cât și practician de relații publice, aveți acces la ambele lumi. Ce ne puteți spune despre studenții de astăzi de la Comunicare? Dar despre cei de mâine?

Sunt poate mai bine pregătiți pentru viață decât cei de acum 10 ani, întreprinzători, pragmatici. Dar, din nenorocire, cultura generală, atât de necesară în domeniul comunicării, este mult mai puțin importantă pentru cei de astăzi. Cei de mâine? Dacă vor alege Comunicarea, vor trebui să știe de acasă cât mai multe programe de computer, să folosească o cameră foto sau video, să lucreze cu fișiere audio și, neapărat, să vorbească foarte bine doua limbi străine.

Agenție, companie sau instituție de stat? Care ar fi motivele în favoarea opțiunii pentru una dintre aceste variante?

Oriunde e bine pentru început. Chef de muncă și de învățat să fie….

Sursa foto: Radu Bîlbâie.

Articole asemănătoare:

1. VIPr: Mona Ardeleanu
2. E logic să protestezi
3. Am pierdut… Școala de vară ”Rebranding Romania”

Despre comunicare internă, reputație, bloguri, despre PR academic și despre CSR.

Luând în considerare disponibilizările destul de frecvente apărute în ultima perioadă, care credeți că sunt modalitățile prin care o companie se poate asigura că imaginea transmisă de foștii angajați este una cât mai puțin negativă (presupunând că asimilarea valorilor și misiunii companiei respective de către angajați nu a fost un obiectiv explicit al managementului)? Cum poate compania să-și gestioneze în mod optim reputația, într-o astfel de situație? – Alexandra Cojocaru

Cultura organizațională (prin valori, de exemplu) ar trebui să fie parte din activitatea curentă – să fie vizibilă, tangibilă în fiecare acțiune și în proiectele de comunicare :) obișnuite.
De asemenea, momentul concedierii este unul delicat pentru cei care părăsesc organizația, indiferent de modul în care se comunică acest lucru.
Pentru a diminua resentimentele, este necesară buna explicare a contextului – de ce este necesară reducerea de personal, câte persoane și de ce, ce rezultate urmează să producă reducerea de personal, cum va ajuta la bunul mers al activității în continuare etc.
De obicei, prezentarea unor grile/criterii clare (adica nearbitrare) asociate cu îmbunătățirile rezultate sunt date convingătoare. Includerea unor programe de reconversie sau asistență pentru găsirea unui nou loc de muncă este de asemenea utilă și o dovadă a atenției față de cei care părăsesc organizația. (Aici se poate observa legătura între acțiune și comunicare). Foarte important este că plecarile nu îi afectează doar pe cei disponibilizați, ci și pe cei care rămân. Ei trebuie să aibă garanția că organizația va continua să lucreze, că vor avea loc de muncă și că, dacă se întamplă ceva, nu vor fi tratați cu dispreț.

Cât de importante sunt blogurile și monitorizarea lor în ceea ce privește managementul reputației unei organizații? Cum se realizează în acest moment comunicarea cu bloggerii? – Alexandra Cojocaru

Subiectul este și fierbinte și important. Fierbinte, pentru că fenomenul blogging este proaspăt și atractiv, important pentru că relevanța devine din ce în ce mai mare. Monitorizarea este “un must” pentru fiecare companie, intervenția transparentă în dialog, de asemenea. Bloggerii sunt abordați și pro-activ, important fiind ca acest lucru să se întâmple pe subiecte de interes, relevante pentru aceștia. Au fost și sunt inițiate proiecte dedicate bloggerilor. Tendința va continua odată cu creșterea numărului de lideri de opinie din mediul virtual.

Considerați că universitățile din România ar trebui să aibă un departament de PR? Cam care ar fi modalitățile tipice de PR pentru universități? Cu ce se greșește în România când vine vorba de promovarea universităților? – Sabina Ene

Orice organizație, companie, instituție ar trebui să aibă un departament de PR (ce-aș fi putut spune altceva, nu? :) ). O scurtă vizită pe site-urile universităților americane, de exemplu, este foarte relevantă și o inspirație autentică privind activitățile de comunicare asociate. De la programele de comunicare privind valorile universităților, standardele, rigoarea academică, propunerile de curiculum, la cele de fidelizare ale studenților, proiectele post absolvire, cele de protejare în caz de criză, toate sunt menite să construiască și să mențină reputația. În mediul universitar, reputația este o piesă de rezistență – poate chiar mai ușor de perceput ca valoare adaugată decât în spațiul de afaceri. Universitățile pot atrage astfel profesori buni, studenți valoroși, care, la rându-le, contribuie în timp la evoluția acestui parametru.

Credeți că actualele campanii de CSR din România sunt promotoare ale unei dezvoltări durabile, a unor strategii etice de business, sau sunt mai degrabă încercări de a veni în față cu ceva proaspăt, nou, însă nesubstanțial? – Andreea Olaru

Nu se poate generaliza dar, din păcate, sunt destule exemple de teme “atinse” pentru unicitatea/gravitatea lor și apoi abandonate și înlocuite cu un nou teritoriu mai atractiv. Mai sunt de asemenea exemple de situații în care bugetul pentru rezolvarea problemei este de x iar cel pentru promovarea subiectului de 10x.

Este corectă această asociere, dusă până la identificare, a PR-ului cu CSR-ul – în sensul că, la noi, campaniile de CSR par a fi unele de imagine, și sunt realizate de firme de PR, nefiind valori internalizate ale companiilor care le realizează? – Andreea Olaru

Nu pot spune decât NU, foarte mare și foarte răspicat. CSR este mai mult decât un proiect punctual, mai mult decât imagine. Conceptul trebuie să străbată întreaga activitate a companiei și să exprime un mod de a fi, la care se aliniază tot – de la proceduri, procese și linii de dezvoltare, până la oameni.

Despre criză, buget și online.

Este recomandată, în perioada de criză, orientarea unui tânăr spre domeniul PR-ului și comunicării? – Raluca Apetrei

Criza nu este veșnică :). Criza este un moment dificil pentru toate profesiile.
Meseria asta trebuie iubită pentru că poate fi uneori destul de intensă și “arde”. Dacă nu ai bucuria de a construi buna înțelegere, dacă nu ai permanenta disponibilitate de a înțelege și a găsi cel mai potrivit unghi, mai bine nu urmezi această cale.

Cum poate fi redefinită activitatea de comunicare în perioada de criză, având în vedere un buget aproape inexistent? – Raluca Apetrei

Înlocuită cu efortul de a comunica personal și direct. Cele mai eficiente canale de comunicare rămân întâlnirile face to face – potrivit mai multor studii. Sunt însă consumatoare de timp. Este foarte importantă și natura informațiilor – dacă nu sunt relevante pentru audiență, interesul se va pierde. Puteți să utilizați și virtuțile on-line-ului. Este un canal disponibil pentru destul de multe audiențe. Dacă aveți un conținut bun, puteți să fiți astfel în dialog cu partenerii, angajații etc.

Considerați că reducerea drastică a bugetelor pentru comunicare va afecta vizibil PR-ul în următoarea perioadă? Reducerea bugetelor i-au facut pe mulți comunicatori să accentueze comunicarea în zona de online. Este aceasta o soluție, înțelegem riscurile pe care comunicarea online le presupune sau, crezând că am găsit soluția ieftină, putem face mai mult rău? – Cristian Clita

Despre bugetele din segmentul de PR și tăierea lor se vorbește mai puțin intens decât de cele din alte zone ale comunicării (cu deosebire ATL) din cel puțin trei motive:
a. niciodată nu au fost foarte predictibile (planurile erau mari ,dar mereu opțiunile deschise, abia post factum puteai avea o imagine despre câte proiecte se și finalizează)
b. nu au fost foarte mari (după știinta mea, undeva intre 5-10% ca nivel față de celelalte tipuri de comunicare)
c. în timp de criză sunt destul de multe companiile care au conștientizat necesitatea dialogului cu diverșii parteneri ( e.g. menținerea fluxului de comunicare pentru distribuitori, sau pentru echipa internă etc.) pentru a se asigura că tot ceea ce fac este pus în contextul potrivit, că sunt clarificate confuziile și că nu apar zvonuri.

Online-ul este și va fi din ce în ce mai mult un mediu atractiv – făcând abstracție de costuri – datorită apetenței crescute a unor categorii de public pentru acest mediu. Totuși, mi-e greu să cred, de exemplu, că un producător de combine pentru săteni va conta prea mult pe comunicarea online (cel puțin nu acum :) ).
Ca atare, online-ul este splendid, dar nu suficient. Cel puțin nu încă.

Aș mai comenta (cu premisiunea Dvs.) și faptul că online și offline conviețuiesc ,și că idealul (și logica) spun că cele doua medii nu trebuie să se substituie ci să se completeze.

Există, este adevărat, riscuri în dialogul online. Dar alegând și aducând argumentele potrivite, fiind sincer și deschis, în final, există șansa de a convinge. Sunt deja destule exemple. Este însă nevoie de asumarea deschisă a acestui dialog, cu toate avantajele și riscurile potențiale.

Credeți că mediul actual de comunicare din România se pretează unor campanii de PR exclusiv în online? – Iulia Botar

Da, pentru audiențele care sunt acomodate cu acest mediu.

Articole asemănătoare:

1. Da, se confirmă: online în 2009
2. Am pierdut… PR Tea – Criză de PR?
3. Online vs. presă scrisă

Despre strategie și responsabilitățile unui specialist în relații publice. Despre momentul potrivit în care o companie trebuie să apeleze la servicii de PR, despre pitch și despre evoluția pieții de PR în România.

Care sunt responsabilitățile unui specialist PR, pe lângă relația cu mass-media? – Raluca Apetrei

Câteva, de exemplu, listate mai jos:
Ø      Consultant al managementului pentru definirea strategiei de comunicare cu diferitele audiențe: angajați, parteneri, clienți, dezvoltatori, furnizori, autorități, etc..
Ø      Realizarea planului de implementare (identificare instrumente și planificare)
Ø      Stabilirea mesajelor și formularea lor
Ø      Realizarea documentelor de lucru
Ø      Realizarea prezentărilor publice
Ø      Consilierea constantă privind participarea/organizarea
Ø      Comunicarea internă – documente/ transmitere/feed-back

Ce înseamnă strategie în PR? Cum se face? Care sunt etapele? E unul și același lucru cu strategia de marketing?
Rugămintea mea ar fi măcar sa ne puneți pe o direcție, să ne trimiteți la cărți valoroase, la autori competenți. Eu vreau să aprofundez acest aspect (chit că de el se ocupă mai degrabă seniorii), dar pur și simplu nu știu de unde, cum și cu cine să încep. În mai toate dezbaterile pe care le-am urmărit am remarcat că grosul discuțiilor despre PR se axează pe ce înseamnă relații cu presa, pe programe CSR, mai rar gestiunea crizelor și… cam gata. - Anca Obada

Mi se pare extrem de validă remarca Dvs. Discuțiile publice sunt limitate la subiectele pe care le-ați menționat. În privința strategiilor, de obicei acestea se întrevăd (și aici, doar pe jumătate) din studiile de caz sau în “strategy games”. Cheile strategice, chiar și în manuale, sunt la nivel de principii generale. Dar extrem de utile și necesare.
Pașii strategici sunt parte a procesului de planificare strategică pe care vă sfatuiesc sa îi luați din cărțile de management. Sunt valabili și cei din planificarea pentru marketing dar poate că vă ajută mai mult să faceți legătura cu obiectivele de business, daca vă veți raporta la ansamblul unei companii. De asemenea, cred că sunt excelente cărțile despre managementul modern, noile teorii, studiile despre managementul strategic al brandului etc.. În ceea ce mă privește, citesc cu aviditate și curiozitate tot ce apare în aceste domenii – din dorința de a fi la curent și din dorința de a îmi completa mereu backgroundul.
Ați observat probabil, deja, faptul că în industria de comunicare se definesc și redefinesc noțiunile, că uneori sunt confuze sau amestecate categoriile – de aceea lecturile din industrii adiacente sunt de asemenea utile. Nu am niște best-uri, din păcate.

Pitch-ul – Ce prezintă agențiile în acest moment în fața clientului și cum se desfășoară concret un pitch? – Anca Obada

Fiecare pitch este diferit. Unii clienți doresc doar direcțiile strategice mari, alții fac selecție pe bază de credențiale și interviu. Unii lansează pitch-uri tip exercițiu, altele propun chiar subiecte reale. Unele pitch-uri presupun strategie, direcții mari și mecanisme (cum se înlănțuie campania), altele cer la detaliu întregul proiect. Toate sunt ore de muncă pe care agenția și le asumă ca investiție pe zona de dezvoltare de business. De aceea, uneori, nivelul de încărcare mare și complexitatea pitch-ului te poate obliga să declini participarea (nu mergi la pitch pentru că nu ai timpul necesar și resursele să te ocupi de el).

Cum te asiguri că nu se fură o idee? Mergând pe încredere și onestitate. Nu te poți asigura. Mărturisesc că am avut și câteva experiențe dureroase – idei pentru care ne-am luptat la pitch să le arătăm valoarea – în sensul că primisem întrebări care arătau reticența față de ceea ce propusesem iar apoi am vazut proiectul implementat întocmai, cu altcineva.

Există legal o versiune, aceea de a îți trimite ție însuți oferta, prin poștă, pe adresa agenției,  înainte de data submiterii oficiale. Plicul închis, cu data poștei, reprezintă o dovadă că ai gândit respectivul proiect. Totuși, dacă se întamplă “furtul de idee”, sunt proceduri destul de elaborate și consumatoare de timp.
În rest se mizează pe onestitate și pe spiritul fair.

Care este momentul cel mai potrivit din cursul dezvoltării unei companii, în care aceasta ar trebui să apeleze la servicii de PR, ținând seama și de faptul că are nevoie și de servicii de publicitate, marketing etc.? – Alexandra Cojocaru

Teoretic, de la prima zi de existență compania comunică. Fie că o face planificat și deliberat (cf. definiției PR), fie că nu. În realitate, în multe cazuri, în primele faze compania utilizează funcția de comunicare/PR prin intermediul managerilor, în mod intuitiv, din talent sau necesitate. Ulterior, când compania crește și atribuțiile de comunicare sunt mai multe, trebuie susținute sistematic și la audiențe din ce în ce mai mari și mai diverse, apare necesitatea specializării pe funcțiune – fie inhouse, fie prin angajarea unei agenții.

Cum estimați piața PR în România în 2009-2010? – Raluca Apetrei

Piața de PR este dependentă de mediul în care operează companiile client și de disponibilitatea lor de a comunica. Vor fi ani intenși, cu siguranță. Piața va fi atât cât o va permite mediul: la acest moment sunt suficient de mulți actori, suficient de diverși ca oportunitățile să fie utilizate. Nu am cifre și date exacte și nici măcar nu pot să estimez procente de creștere sau scădere. Având în vedere magnitudinea fenomenelor economice, orice este posbil.