Home
Toată lumea, de la studenți, la IT-iști și oameni din publicitate și din comunicare, sunt cu web 2.0 pe buze. Deja apar experți în analiza rețelelor sociale, se conturează blogosfera românească din ce în ce mai concret. Ca o fană a blogurilor ce mă aflu de aproape 2 ani, citesc în jur de 10 bloguri zilnic și am început să-mi fac o părere despre importanța acestui intrument pentru relațiile publice, iar pentru a da curs acestei pasiuni acesta e primul „episod” dintr-un serial mai lung ce va urma despre online-ul românesc.
Blogosfera e plină de personaje pitorești. Avem „Teh blog Father” (Zoso), un Buddha foarte vocal, un Vis Urât (Sebastian Bârgău), un Pitic, una bucată blogger direct și ironic Arhi, un ghid pentru viața în București (Blogurești), un jurnalist sincer (DeMaio), un tip inteligent cu ochii verzi (Dono) și mulți ații. A citi bloguri nu este un trend, este o modalitate de a interacționa veritabil, simetric (cum ar spune PRiștii), o cale de a intra într-o arenă de dezbateri extinsă la nivel global. Iar blogosfera românească oferă un peisaj destul de pitoresc!
