Un articol de Diana Georgescu

One World Romania. Singurul festival de film documentar din România dedicat promovării DREPTURILOR OMULUI. 18 ”“ 23 martie. 5 zile. 35 de filme. 20 de țări. 20 de invitați – regizori, protagoniști, politologi, călugări budiști, dizidenți din Birmania, traineri de film, oameni speciali – de la care avem ce învăța… oameni pe care poate nu ai mereu ocazia să îi vezi în fiecare zi. Oameni!!

Filme. 35 de filme. Fiecare în felul lui. Atât de diferite și totuși atât de asemănătoare. Drepturile Omului. Nu e un concept gol. Nu e o idee. Sau nu ar trebui sa fie… O realitate. Pentru noi … românașii… Poate nu e atât de grav faptul că Ionel pute în tramvai.. poate nu e cel mai rău lucru că metroul nu mai vine… În alte țări e mult mai rău. E altfel. Å¢ii minte perioada comunistă din România? Multiplică cu 100 și tot nu ești aproape! Read the rest of this entry »

Sursa foto

Am fost surprinsă să regăsesc într-un film din 1990 (al lui Bernt Capra) teme intens discutate astăzi. Despre abordarea holistică a problemelor cu care se confruntă lumea noastră, despre felul în care timpul pare să “nu mai aibă răbdare” cu noi, odată cu înaintarea în istorie, iată cel puțin două dintre temele de discuție pe care un poet, un politician și o fiziciană le au în acest film. Read the rest of this entry »

Sursa foto

În luna iulie a anului 1941, un shtetl de evrei din centrul Europei se lasă convins de ideea nebunului satului de a organiza o auto-deportare până în Palestina, prin Rusia, pentru a scăpa de iminenta sosire a naziștilor. Ei își părăsesc satul sub identități diferite de cele cu care au trăit până atunci: unii devin naziștii care îi deportează pe ceilalți într-un tren menit să îi ducă în Å¢ara Sfântă. Achiziționează un tren, își croiesc uniforme, fac rost de acte false, învață să vorbească limba germană fără accent. Read the rest of this entry »

Ce e paradoxal și în același timp destul de logic, dacă stai să te gândești? Ceva ce pe mine nu încetează să mă minuneze de fiecare dată. Faptul că… Read the rest of this entry »

Sursa foto

Subiectul consumului de tutun este unul controversat, iar poziția față de el influențează în mare măsură impresia pe care un film precum „Thank you for smoking” o poate lăsa. Dar, lăsînd deoparte toate discuțiile legate de tutun, acest film este despre puterea unui comunicator de a reuși să-și facă mesajul auzit, indiferent cât de controversat este. Practic, pentru fiecare problemă există două tabere, iar faptul că te afli de partea uneia sau a alteia pare să nu trebuiască să influențeze modul în care îți faci meseria. Desigur, filmul ridică și multe probleme de etică, dar cum acestea sunt greu de rezolvat într-un simplu articol, ne vom axa mai mult pe discuția despre ce putem învăța noi, ca oameni de PR. Read the rest of this entry »